385 matches
-
esențial pentru istoria țării Românești, întemeierea statului feudal, descălecarea. Și acel eveniment așeza o mare răspundere pe umerii tuturor urmașilor. Era povestea ei, repetată ori de câte ori el o stârnea să-i spună ce înseamnă să fii boier și de ce fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin scriiturii lui, dar despre acest aspect vom vorbi cu altă ocazie. Ca vârstă țin de-o generație, dar refuz să mă înregimentez poetic vreunei mode sau vreunui grup, astea vin și trec, important este să-ți combustionezi "cuvântul hărăzit" la modul cel mai sincer cu putință, iar vaietele lui să le așezi pe o partitură care să te satisfacă și în același timp să te particularizeze, în rest totul e poveste și teorie oarbă. Ceea ce ai de spus nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reprezentată abia în 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice în jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede învestit cu tragica misiune de a-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de judecată, iar al XIII-lea îi prezintă pe membrii „comisiei”. Judecătorul asemănător fiilor lui Dumnezeu nu este altul decât Abel, numit, în versiunea greacă scurtă, „primul martir” al omenirii 114. Fiul lui Adam face prima judecată dintre cele trei hărăzite fiecărui suflet. La a doua venire, „tot ce respiră, toate creaturile vor fi judecate de către cele douăsprezece triburi ale lui Israel” și abia la a treia venire, de către Dumnezeu Însuși (cap. XIII)115. Mai departe: îngerul din dreapta judecătorului notează faptele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zi de Duminică”, 1,10) sau pur și simplu suit pe aripile unei păsări, ca în Apocalipsa lui Abraham, și purtat prin toate regiunile lumii: cele șapte, cinci sau numai trei ceruri; prin sălașul osândiților la chinuri sau prin cel hărăzit drepților, la Răsăritul ori la Apusul soarelui 129. Am pomenit de îngerul însoțitor. Acesta îndeplinește două funcții principale, de ghid și de interpret (angelus interpres). Rareori, ca în Cartea siriacă a lui Baruh, vizionarul comunică direct cu Dumnezeu, fără un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în funcție de maturitatea credinței lor. Martiriul devine, dintr-o asemenea viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și să doarmă fără grijă. Adusă de însăși buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu făcuse nici o senzație. Elena sunase și servitoarea condusese pe Mika-Le într-o cameră dinainte hotărâtă. Cameră modestă și comodă totdeodată, așa cum cerea rangul hărăzit fetei de binefăcătoare. Elena rămăsese de vorbă cu Lina despre proiectele ei muzicale, despre sănătatea doctorului și grijile de proprietari ale Rimilor. Nimeni nu știa să vorbească lucruri serioase cu mai mult interes ca Elena. Mika-Le, în primul moment, neștiind
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu se lasă impresionat de ascendența poetului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei să cred că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o horă Cu vocea-i de Luceafăr prin trupuri de genuni, Un geniu se arată în viața mea de dor Și-mi pare că mă doare iubirea nerostită Cerneala timpului prin șoaptele-n decor În albăstrita-mi viață de taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prînzului... Și oricît de importantă ar fi fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad din plasă, toți biscuiții aduși de Tomiță, toate perele busuioace cărate de Virgil și Bărzăun, în sfîrșit, tot ce fusese bun de mîncat dispăruse de mult, pe nesimțite... Nimeni nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne sunt total necunoscute. S-ar părea că, din păcate, Natașenka, tu ai dreptate! Ai evaluat realitatea cu un pas înaintea mea... Eu eram hotărât să încerc imposibilul!... Efort zadarnic, Omelean... De altfel, să știi că eu am fost deja hărăzită unui bărbat pe care nu-l iubesc, dar trebuie să mă supun că-i gobaie mare de Obkomitet. Să ne mulțumim cu iubirea noastră din această noapte, că până mâine mai trebuie să treacă o întreagă veșnicie... Vezi... eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „i-a fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce i-a fost dat să fie. Numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul alege în viață ceea cei este dat. Numai că, aici, nu se întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor să învie în detaliu.
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
care i-a plăcut și lui când i s-a povestit a doua zi. La toate orele am păstrat o liniște mormântală. Ne-am abținut din răsputeri și am fost de o cumințenie impresionantă, pentru ca astfel să ia ființă gluma hărăzită lui Dragu, glumă pe care au mirosit-o respectivii profesori și au făcut haz de ea. Surprinși peste măsură de liniștea ce domnea în clasă, toți profesorii, pe rând, dar absolut toți, întrebau cu mulțumire-n glas: ― Dar cum se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îți va spune pe cine să mai ucizi, pe cine să mai salvezi. Te-ai acordat c-un GLAS malefic, alții au nimerit mai bine: aud povești de dragoste ce sfârșesc frumos. Pregătești Stațiunii un rău mai mare decât cel hărăzit; contrazici VOCEA, ți se pare prea blândă... Medicul-șef ți-a recomandat să lași deoparte scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un oraș nelocalizat), prin personaje fără relief portretistic, cum se obișnuia în romanul realist, și de multe ori lipsite și de consistență, dar ceața traduce mai ales imprecizia statutului ontologic, prin pendularea între real și vis, între hazard și destinul hărăzit, prin eludarea nivelului rațional de către actorii dramei omenești. Ceața, care dă titlul rimanului și apare de multe ori în momente cheie ale desfășurării narative, poate fi interpretată și ca o metaforă epistemologică (I. M. Zavala), reprezentând „confuzia conștiinței“ și instituirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-l utilizeze În comunicările lor. La sfârșitul fiecărei ședințe, studenții veneau unul câte unul să Îngenuncheze Înaintea șefului misionarilor, care le trecea pe deasupra capului un document care purta semnătura imamului. După care se ținea o altă ședință, mai scurtă, hărăzită femeilor. — În Egipt am primit toată Învățătura de care aveam nevoie. — Nu-mi spuseseși tu odată că știai deja totul la șaptesprezece ani? Îl persiflează Omar. — Până la șaptesprezece ani, am acumulat cunoștințe, după aceea am Învățat să cred. La Cairo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le cunoștea de minune proprietățile curative, sedative sau stimulatoare. El Însuși cultiva tot soiul de ierburi și Își Îngrijea apropiații când cădeau bolnavi, știind să le prescrie poțiuni pentru a le Înviora starea. Astfel, se cunoaște una din rețetele sale, hărăzită să activeze creierul adepților și să-i facă mai apți pentru studii. E un amestec de miere, de nuci pisate și de coriandru. După cum se vede, un leac foarte dulce. În pofida unei tradiții Încăpățânate și seducătoare, trebuie să ne supunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui cele câteva trepte ale podiumului, le adresă credincioșilor săi un gest larg de salut, hărăzit să Întrerupă șușotelile. Apoi a rostit unul dintre discursurile cele mai uimitoare care vor fi răsunat vreodată pe planeta noastră: — Vouă, tuturor locuitorilor lumii, djin-i, oameni și Îngeri, spuse el, Imamul Timpului vă oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor salva din amestecul tulbure de stări sufletești, pe care le încerca tot mai des, iată că acum, ascultând-o pe Luiza cu atenție, ea chiar dădu uitării orice fel de iluzie și, astfel, moralul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi vrut să nu se mai întoarcă în târg. Urmase și trei ani la pension; nici tutorilor nu le-a fost ușor. I-au aflat și bărbat; Tim părea potrivit. Iulia a revenit în așezare: de acolo era și cel hărăzit. La vreo treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]