422 matches
-
era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătră turilor tradiționale, dar și de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineața, i se furase fulge rător geanta, așa cum șade bine unei metropole în plin avânt. Tania avea o ședință la ICR, dar eu, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scrie. — Cum? Nu te aud. Se repetă mișcarea. — Am zis... spune-i... să-mi scrie - alt strigăt. — Ah, da! Bine! Am să-i spun. ZÎmbete grăbite, gesturi de aprobare. — ...Că dacă nu, mă fac foc! Ce zici? N-aud În hărmălaia asta. Se repetă scena. — Am zis... spune-i... că... mă... fac... foc... dacă... nu... scrie! strigă iarăși, cît Îl țin puterile. Aici, un bărbat care a vorbit pe șoptite cu o femeie, cutremurat de hohote de rîs Înăbușite, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea șase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i, și pe dată mi se arată cum anume venea lume multă la această grădină de vară acum atât de melancolic goală; ceva frunze galbene cad, e toamnă, funigeii trec peste plopii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o față atât de albă? Și știi bine engleza... Brusc, simți că nu mai voia să îi spună nimic despre sine și despre nimeni unei femei ca Veterinara. Se ridică de la masă și zise tare, cât să se audă în hărmălaie: — Mulțumesc, am mâncat cu poftă tot ce mi-ați dat. Dar acum, am să cad din picioare dacă nu dorm... Cum să cazi, prietene, dacă n-ai băut? îi strigă Godun și toată suflarea adunată în jurul hălcilor de carne împănată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tot ce îmi stă în putință. Însă cel mai bine ar fi ca dumneata să nu îi atragi atenția. N-am putea noi găsi o cale de a rezolva aceasta situație fără atâta - ă - Porfiri zâmbi și spuse în șoaptă: hărmălaie? Tresărind, Salitov îl aprobă fără tragere de inimă. ă Cum se prezintă situația de față?, tonul gentil amuzat al lui Porfiri atenuă interogația. ă ștoarfa asta mică - o prostituată, ține cont... Salitov arătă spre o fată tânără și obosită. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
doamna Kezel a mâncat bătaie pentru un obiect așa de ciobit și de nesemnificativ, pentru un samovar urât și ordinar. Îi semnală dezgustul său lui Salitov și împreună au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade Apraxin. Mirosul pinilor și al produselor de patiserie condimentate îi gărbea, însă Porfiri se simți brusc slăbit, flămând și amețit. ă Ce ai de gând să faci? întrebă Salitov. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Negre. „Cântați Giovinezza, părinte“, Îi comandase căpitanul, bătând cu degetele În țeava pistolului-mitralieră. Ce să-i faci, cum obișnuia el să zică după aceea. Don Tico zisese „băieți, să Încercăm, pielea-i piele“. Dăduse ritmul cu cheia lui, și o hărmălaie nenorocită de cacofonici străbătuse târgul *** cântând ceva În care numai după „nebuna speranță de revanșă“ mai puteai recunoaște Giovinezza. O rușine pentru toți. Pentru că cedaseră, zicea după aceea don Tico, dar mai ales pentru că atunci cântaseră ca niște cizme. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și pe ponoare, Când la deal și când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-i ducem pe copii din drum pentru ca adulții să se poată distra. Ce drăguț, zic eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Își interzise să privească Înspre sertare. Dar chiar fără s-o vadă, știa că arma era acolo. Valentina intră În Încăpere. Avu impresia că tati voia să rămână singur. Încercă să-l Înțeleagă. Poate că nu mai era obișnuit cu hărmălaia lor. Ei bine, avea să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecu mult și cei ce veneau dinspre Miazăzi ne văzură și ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o hărmălaie cumplită, de parcă toți oamenii pândiseră doar un semn ca să se apuce să răcnească, să chiuie și să urle. Uriașul se prăbuși la picioarele mele, zvârcolindu-se, dar cel de-al doilea se și repezise asupra mea. - Ia-l odată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coboară, dau roate și spirale pe lângă râu, apoi se avântă din nou în înălțimi, când zgomotoase, când tăcute, mistuite în slava cerului. Când trece pe lângă pian, Cornel îi face cu ochiul și-i spune din buze, fără să-și întrerupă hărmălaia: La revedere, iubito! Ne vedem mâine! Iulia nu răspunde nimic, făcând doar cu mâna. Nu poate spune dacă-i place sau nu de Cornel. Nu-i place așa cum îi place de Alexandru. Totuși curtea asiduă a corepetitorului îi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Încrederea acestui gură‑spartă și să aflu cât mai multe detalii despre afacerile parlamentarilor. Ne‑am urcat În Porsche‑ul gri metalizat al lui Priză și am pornit, la propunerea Simonettei, spre un pub irlandez. Urăsc puburile irlandeze. E atâta hărmălaie acolo Încât trebuie să urli unul la celălalt ca să te poți Înțelege. Dar pentru ca Priză să se simtă bine În compania a două tinerele era fărĂ Îndoială locul ideal. Aflând că lucrez la oarece revistă, Priză, care nu era complet
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să câștig încrederea acestui gură-spartă și să aflu cât mai multe detalii despre afacerile parlamentarilor. Ne-am urcat în Porsche-ul gri metalizat al lui Priză și am pornit, la propunerea Simonettei, spre un pub irlandez. Urăsc puburile irlandeze. E atâta hărmălaie acolo încât trebuie să urli unul la celălalt ca să te poți înțelege. Dar pentru ca Priză să se simtă bine în compania a două tinerele era fără îndoială locul ideal. Aflând că lucrez la oarece revistă, Priză, care nu era complet
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
uluit. Consătenii, membri cooperatori, pătrunseseră, deja, În fermă, și, fiecare Își lua ce considera că-i este mai necesar, și mai lesne de mânat, până acasă: unii - vaci; alții - oi; iar ceva mai puțini - porci. S-a oprit la poartă. Hărmălaie, ca atunci, când, păsări de pradă, se Întâlnesc și se Înghesuie, care mai de care, să ciupească, măcar, un cioc de pe un stârv. Așa arăta, În acele momente, vestita fermă zootehnică a lohănenilor celor vestiți. A stat, rezemat de poartă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum trageți. Că aici este și foarte mult vânat mare. Și, la acela, se dă cu breneche. Cu alea nu-i de joacă. Nu-i, desigur, i se răspunde. Bine. Gata. Ne-am Înțeles. Sună din corn. Gonașii aud. Pornesc. Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl așteaptă, cu țevile Îndreptate spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mișcare scurtă, decojind husa de pe un morman de cărți. Sărind în dreapta ca un popândău speriat, seceră prin exterior o vitrină orizontală, dintr-acelea în interiorul cărora se expuneau Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, la intrarea în casele de cultură și în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întinseseră. Dar și alălalt, hodorogul, Șeful Statului, Ceaușescu, mai plin de pete de ficat pe față decât o gărgăriță de buline, pe spinare, simțise ceva și-l chemase, la ordin, pe Spiridon, să verifice cu ochii lui ce-i cu hărmălaia aia și să-i frece ridichia. Spiridon, umilit, uitase să închidă bine, în urma sa, toate ușile Palatului, să nu răzbată până la ei gălăgia. La musafiri. Cum era când Comandantul Suprem îl lua la ranga prelucrării ideologice și-a învățămîntului politic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când, de alături, se auzeau ba palme, ba citate din clasicii marxism-leninismului. Și cum se învifora vocea, când hârâită, de boșorog, când aprigă, de bărbat tânăr, a lui Ceaușescu. - Unde te-ai pitit, până acum, îngropăciune?!... Din mansarda dumitale vine hărmălaia asta?!... Ce mai faci tu, duhușor? Pe unde mai hălăduiești tu?... Iar ai ajutat să traverseze strada bunicuțele? Care mai e viața ta? - Ceac-pac... încercă să împingă discuția, într-un domeniu evaziv, Spiridon, proaspătul anti-botezat. 203 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]