1,450 matches
-
Să știi că te slăvesc În ruga mea De suflet cald și mare cât pământul Și dacă poți, atât aș vrea: Să-ți venerez cuvântul. Cuvântul tău Duios și bun, de dragoste și bine Căci tu m-ai ridicat din hău Și te-ngrijești de mine. Și-ades îmi curg Din ochii blânzi, acum de mulțumire, Doar lacrimi ce, încet, se scurg Pe mâna-ți, cu iubire. Referință Bibliografică: DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-a surpat, dragostea-ți deplină așteptând senină doru-mi vinovat. Dragoste născută din visul dintâi, apă nebăută, nod de căpătâi, nu ești doar părere? Din hău de durere vii ca să rămâi ?!... Să fie-așa Să fie-așa cum a mai fost, să ne imaginăm că nu e nimic de nesădit în rost, că drum e orice cărăruie. Să ni se pară că nimic nu s-a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
Articolele Autorului Dacă muză nu ar fi... Dacă nu mai vrei să fii Muză-ntotdeauna Cred,pământul s-ar opri Cade-n mare Luna Dacă gândul nu ar vrea Să vibreze-n vis cu mine Toate stele-ar zbura Peste hăuri și suspine Ar zbura....ar clocoti Peste liniștea furtunii Tuturor ar povești Că s-au despărțit nebunii Dacă muză ar pleca Nu ar exista cuvântul Marea poate ar seca Nu ar bate-n plete vântul, Daca muză nu ar fi
DACĂ MUZA NU AR FI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383474_a_384803]
-
-mplinească spicu-n miezul verii. Și urc emoția din treaptă-n treaptă, Crescându-mi ca o pâine bucuria, Știind că Azi va Învia Mesia! * Simt că și voi, confrații mei creștini, Sunteți pătrunși de ai coroanei spini, Dar Azi urcăm din hăul decăderii Trăind Minunea Sfântă-a Învierii. Veniți, urcați spre înălțimi!, Nu vă-ndoiți și nu priviți în jos! S-aude-un cor de serafimi: “A Înviat din morți Iisus Hristos!”. Referință Bibliografică: AȘTEPT ÎN PRAG LUMINA ÎNVIERII / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
AŞTEPT ÎN PRAG LUMINA ÎNVIERII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383549_a_384878]
-
la ochi am rătăcit în munți Pe o cărare-ngustă și pustie Și tălpile-mi gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
murmur de izvoare Cum se sfădeau copacii-ngrijorați Și mă răcneau condorii disperați Pe piele-mi iederi curg agățătoare. Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi Și m-afundam tăcut în visul meu Doream să pot să scap din acel hău Cu flori de nuferi tu să mă acoperi. Sfârșit și geneză Nu-ți plânge desfrunzirea pomule întoarce-te la nemurire nud așa cum universul te-a născut vei fi cărbune, din cercurile anilor trecuți lăstarul ce-a crescut va înfrunzi din
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
te topește-n val de fum! Dragoste sau Astenie, cine ar putea să spună? Zac iubindu-te, nebună, mă dizolv în veșnicie... Și eventual de mor, vreau să mă îmbraci în verde, Să renasc, de mă voi pierde, ghiocel, în hău de dor... Antonela Stoica 21 Martie 2017 © Referință Bibliografică: ANOTIMP HAOTIC / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ANOTIMP HAOTIC de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382972_a_384301]
-
Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta, Prin odăi o să ne sufle vîntul, Și-or cădea icoane pe podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
Acasa > Literatura > Proza > TRANDAFIRUL SIRENEI-12 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
verde tăiată mărunt, și ceva mărar. „Unde îți este boldul moarte?” MERGEAM PE DRUM SĂLBATEC Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
negativ, diametral opus celui pe care l-a jucat, cu decenii în urmă, în filmul „Mere roșii”, pe atunci, exemplu de moralitate și demnitate (referire la medicul Grigore Schileru). Între rolul de ieri și cel de azi s-a căscat hăul pervers al „tranziției” interminabile pentru „România furată” în acel decembrie, dar folositor unor actori versatili, iubitori de bani și putere. Pe scena politică internă și europeană, Mircea Diaconu a devenit un actor antinațional, dăunător și penibil, cu dispreț față de interesul
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
de aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei deschizându-se hăul prăpastiei, și oricât a încercat să distingă ceva pe fundul ei întunecat, n-a putut zări decât valuri de pământ și câteva ramuri din imensa coroană a nucului din curte. Ce s-a ales de porumbei, nu și-a putut
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
îl scazi Femeie, cu ochii de jad Ești taină în timp încastrată Și eu îți pot fi camarad De n-ai mai sta ferecată În trecutul cel vechi ancorată Femeie, cu ochii de jad Prăpastia-i foarte adâncă Și-n hăul deschis am să cad Mă ia, și departe m-aruncă Zdrobește-mă iute de-o stâncă Femeie, cu ochii de jad Nu știu cât de 'nalt pot să fiu Probabil la fel ca un brad Cu ochiul meu ager și viu Te
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
privirea ta vie mă arziși focul nu vrei să îl scaziFemeie, cu ochii de jadEști taină în timp încastratăși eu îți pot fi camaradDe n-ai mai sta ferecatăîn trecutul cel vechi ancoratăFemeie, cu ochii de jadPrăpastia-i foarte adâncăși-n hăul deschis am să cadMă ia, și departe m-aruncăZdrobește-mă iute de-o stâncăFemeie, cu ochii de jadNu știu cât de 'nalt pot să fiuProbabil la fel ca un bradCu ochiul meu ager și viuTe zăresc și te-aștept timpuriuFemeie, cu ochii
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
din neguri, El înviind destine Ca Geniul hărăzind pe zei întru chemări divine, Iar Steaua Lui, eternul vis, crea noi universuri, Din neant, în zile lumina prin nopți fară reversuri, Și-n spațiul cel nemărginit amurguri, mii, firide, Și negrul hău, banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
în amorul propriu, Pentru ei asta este impropriu. Ti-au interzis eroi ai culturii, Suferinzii beciurilor nomenclaturii... Te-au furat lăsându-te in sărăcie Te-au distrus ,,O BIATĂ ROMÂNIE,,! Astăzi vreau ca poporul tău, Să se trezească din acest hău Să reîntregească hotarele tale Cu mândrie să porți înscrisuri legale... Să se facă curățenie în țară, Legea să se respecte ca afară... Limba noastră strămoșească Să o vorbim, toți s-o cunoască! Cine nu vrea să se aplece În țara
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
final al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta, Prin odăi o să ne sufle vîntul, Și-or cădea icoane pe podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc,Pentru-a repara viața stricatăDe-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanțeiNumai între bine și-ntre rău,Hai să nu lăsăm șansa speranțeiPrăbușită-n suflet ca-ntr-un hău.O să se cutremure pămîntulCînd nu ne vom mai putea ierta,Prin odăi o să ne sufle vîntul,Și-or cădea icoane pe podea.Ce mai faci, dușmanul meu de sînge?Ce departe-am fost pînă acum!...Ca de-un frate,-o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Busuioace, plângându-și nenorocul că natura a fost vitregă cu ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați păzit? M-ați băut toată ... Citește mai mult 19-În hăul dezastruluiîn mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă. Presimți că s-a întâmplat ceva, mai ales când auzi melodia tangoului „Trandafirul sirenei”. Scrâșni din dinți: ah, nemernica! Alergă în separeu, unde îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de dimineață a sunat de o bucată de vreme. În curând se va crăpa de ziuă. Am nevoie să răsuflu. Să mă gândesc. Ieși din biserică străbătând Înapoi drumul din jurul abisului. Pe margine avu o amețeală, pe când trecea pe buza hăului, și se clătină. De data asta, nu mai era nici o mână care să-l ajute. Se spune că omul drept se recunoaște după felul cum pășește lipsit de șovăială. Se spune că nu există mai mult de doi oameni drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]