2,647 matches
-
statului român, generalul francez De Tournadre l-a instalat ca prefect al județului nou constituit, unde a organizat administrația românească. Bustul său a fost realizat de Rudolf Kocsis (n. 1963) și dezvelit la 3 august 2009. A fost conducătorul armatei habsburgice care la 18 octombrie 1716 a eliberat Timișoara de sub turci. În urma eliberării începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Prin colonizarea Banatului, Timișoara cunoaște o evoluție rapidă și o dezvoltare modernă, de factură europeană. Bustul său a fost
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
construită în anul 1913 în municipiul Câmpulung Moldovenesc (județul Suceava). Biserica este situată pe Calea Transilvaniei nr. 8, în centrul orașului, de-a lungul drumului care face legătura între orașele Suceava și Vatra Dornei. După anexarea nord-vestului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), în Câmpulung s-a așezat o garnizoană militară austriacă comandată de ritmaistrul Franz Pizelli. Printre militarii garnizoanei se afla și un român transilvănean pe nume Stoian. Acesta, împreună cu alți militari, a primit ordinul să dărâme schitul din Poiana Sihăstriei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
următoare este tot de factură maghiară: 1462 Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540 Kelenchye; 1553 Kelenchee; 1569 Kelentze (forma preluată fonetic în numele actual, din limba maghiară); urmează apoi formele românesti: 1733 Telincza și, mai apoi, Tyelincza. Cert este că, atât pe timpul dominației habsburgice asupra Transilvaniei, cât și a dominației austro-ungare, localitatea s-a numit Kelencze. Locuitorii săi, tot timpul majoritatea români, au numit-o T(y)elința. Componenta etnică de factură românească a așezării reiese și din denumirile date variatelor forme de relief
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
sau standardizarea germanei. Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numără traducerea Bibliei de către Martin Luther (Noul Testament în 1521 și Vechiul Testament în 1534), care se bazează pe limba germană vorbită în popor și pe cea folosită în cancelariile habsburgice. Germana înaltă ("Hochdeutsch") în sensul de germana standard s-a format în sec. XVI-XVII în baza dialectelor intermediare ("Mitteldeutsch") între germana de sus și cea de jos. Lucrările pentru mass media și în special cele scrise sunt aproape toate produse
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
arădene s-au aflat succesiv în stăpânirea regatului maghiar, a principatului autonom al Transilvaniei (1541-1552, 1595-1599, 1601-1615), a Înaltei Porți otomane (1552- 1595, 1615-1687), a voievodului român Mihai Viteazul (1599-1601) pentru a fi, în cele din urmă, cucerite de către trupele habsburgice (1687). În prima sală sunt prezentate ocupațiile locuitorilor zonei noastre printr-o serie de piese originale, documente, stampe și machete: un plug de lemn, o monoxilă descoperită în mâlul Crișului Alb, unelte de pescuit (plasă, trident, oștie), căni de breaslă
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
lui Visarion, o amplă mișcare de întoarcerea la Ortodoxie l-a avut în frunte pe călugărul Sofronie de la Cioara. Răscola lui Sofronie de la Cioara și revenirea în masă la Ortodoxie a românilor ai căror preoți acceptaseră unirea, zădărnicea planurile autorităților habsburgice de catolicizare a românilor ardeleni. Pentru a rezolva situațiile create de conflictele legate de unirea cu Roma a fost instituită o comisie care să realizeze o anchetă asupra stării religioase a națiunii valahe și asupra tendințelor pe care le avea
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
catalizator al reformelor educaționale în 1814, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi și a sfetnicului său, Gheorghe Asachi. În 1820, ca parte a aceleiași tendințe, a sosit aici un grup de clerici ortodocși din Transilvania (care făcea parte pe atunci din Imperiul Habsburgic), unii dintre ei devenind profesori la această instituție. Această inițiativă de încurajare a imigrației a determinat creșterea calității predării. Instituția, cunoscută în limba latină ca "Seminaria Veniamina", a dobândit prestigiu prin prezența unor profesori renumiți ca Melchisedec Ștefănescu, Neofit Scriban
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
să fie redeschis au fost sortite eșecului. Atacurile otomane din 1532 și asediul mare din 1683 au avut efecte dezastroase : și mănăstirea și casele satelor au fost arse. Pierderile populației au fost egalate prin imigrația din alte regiuni ale Imperiului Habsburgic (în jur de 1694). Abia atunci a început și popularizarea satului St. Corona. Mănăstirea a avut de suferit și din pricină reformației până în secolul XVII. Deseori, bisericile din Altenmarkt și Nöstach au rămas fără preoți datorită unor conflicte cu moșierii
Altenmarkt an der Triesting () [Corola-website/Science/312124_a_313453]
-
mondial, evreii din Vatra Dornei dețineau băcănii, măcelării, farmacii, restaurante, cafenele, cabinete medicale sau stomatologice. Mai multe hoteluri erau administrate de evrei (Hotelul comunal fiind arendat lui Mathias Neumann, Hotelul Central, lui Faust și Drach, iar Hotelul Runc și Hotelul Habsburgic, lui Nachum Braunstein). Chiar și Cazinoul din Vatra Dornei a fost închiriat timp de mulți ani de un evreu. Multe bănci erau de asemenea evreiești; sunt de menționat Banca Drach, banca fraților Schieber, agenția Băncii Comerciale din Cernăuți era condusă
Templul Mare din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323623_a_324952]
-
atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb reînființat. Cetatea Semendria este un complex monumental construit în tradiția bizantina și modelat după cetatea Constantinopolului. Deși fundațiile sale nu erau destinate a fi scufundate, ea este clasificată
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Bucovina a Principatului Moldovei. După opinia unor istorici, denumirea localității vine de la cuvântul german "Berg" (de munte). În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berhomet pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). Berhomet a aparținut fideicomisului (1888) familiei Wassilko de Serecki. Castelul lor a fost distrus de trupe rusești în
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
raionului Zastavna. Localitatea Culeuți a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Culeuți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul
Culeuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315761_a_317090]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Culeuți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Zastavna (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Culeuți a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului
Culeuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315761_a_317090]
-
unul la viață pentru a continua lupta. Cetei de haiduci a lui Pîntea i se alătură numeroși țărani (printre care și badea Toader Inău), formându-se astfel o oaste care dorește să răscoale norodul pentru a elibera Transilvania de sub stăpânirea habsburgica. În prag de iarnă, oastea lui Pîntea ocupă Cetatea Chioarului, transformând-o într-un cartier general al trupelor sale. Francisc Rákóczi îi trimite o scrisoare lui Pîntea în care îi cere să-și unească forțele pentru a-i alunga pe
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Burgundia. În aceste condiții, negocierile pentru o căsătorie erau extrem de dificile. Mai târziu, el a mărturisit consilierului său Philippe de Commynes că aceasta a fost cea mai mare greșeală a lui. Între timp, cu ajutorul mamei vitrege a Mariei, Margareta, împăratul habsburgic a asigurat căsătoria fiului său cu moștenitoarea lui Carol Temerarul.
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
Contele "Rudolf" Johann Franz von Meran () a fost un înalt funcționar habsburgic, consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
Contele "Rudolf" Johann Franz von Meran () a fost un înalt funcționar habsburgic, consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai un
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit "Eminenta roșie", a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, țelul său fiind schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa. Născut la Paris, Armând du Plessis a fost al patrulea copil într-o famile cu cinci copii, dintre care ultimii trei fii. Cu toate ca obârșia lui a fost din rândul nobilimii mici, familia lui are un rol mai însemnat
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă. Muntenia este situată între Dunăre la sud și est, Carpații Meridionali și Milcov la nord, în timp ce granița vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catre banii Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia. După Unirea Principatelor, în 1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) și Olteniei(leul) alături de
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
fost cunoscută sub numele "Ohaba Sârbească". Primele mențiuni documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba ". Conform conscripției din 1717 apare cu numele "Hoaba", avea 11 case și aparținea districtului Lipova. Administrația habsburgică a susținut însă că satul s-a reînființat în secolul XVII întrucât satul a fost dat drept moștenire ereditară unui sârb. Din acest motiv a fost numită "sârbească" însă acest adjectiv este impropriu, întrucât satul a fost din totdeauna unul
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile rus și habsburgic. Totodată România primește anumite garanții de securitate, își consolidează poziția politică în sud-estul Europei și reușește să primească o soluție convenabilă la „Chestiunea Dunării”. O dată cu trecerea timpului, în alianța României cu Puterile Centrale au apărut numeroase fisuri. Problema românească din
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
din Ungaria, în special. Opinia publică românească a devenit din ce în ce mai ostilă față de Austro-Ungaria. Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianței României cu Austro-Ungaria. În al Doilea Război Balcanic, acțiunile României nu au primit sprijinul scontat din partea Imperiului Habsburgic, care avea ca obiectiv principal atragerea Bulgariei în Tripla Alianță. În același timp, s-a produs o încălzire a relațiile oficiale dintre România și Franța după ce aceasta a susținut și aprobat acțiunile României și a aprobat termenii tratatului de la București
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
alianță și să-și facă datoria de aliat. La rândul său, Antanta, avansa României prin intermediu ministrului plenipotențiar al Rusiei Stanislas Poklewski-Koziel propunere de intrare în acțiune de partea sa, în schimbul recunoașterii drepturilor asupra teritoriilor locuite de români din cadrul Imperiului Habsburgic. Țara a întâmpinat criza departe de a fi unită. Existau dezacorduri politice serioase între rege și un mic grup de germanofili pe de o parte și majoritatea politicienilor si opinia publică, favorabile Antantei, pe de altă parte. Dar ambele părți
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]