KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și o priveam cum plânge. Mi-era milă de ea, dar mila mea era doar o prelungire a propriei mele dileme. — Vasăzică, Honor Klein e cu voi, am spus. — O urăsc pe femeia asta, spuse Antonia. Urma să se întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui trup relaxat parcă iradia, arătând limpede că percepe prezența ei; amândoi mă studiau cu atenție, Honor își ținea capul plecat iar bretonul lucios îi cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi dimineață. Și eu și Antonia eram îmbrăcați în halate de casă și zăboveam la o ceașcă de cafea cu pâine prăjită rece. Parcă nu eram în stare să ne mișcăm. Antonia era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

pentru sfârșit. Dar nu se vedeau decât niște lumini șterse și Întunericul de necuprins. — O fată de șaisprezece ani nu știe multe despre viață. Dacă are mult de câștigat, probabil că poate fi convinsă ușor, chiar Împotriva voinței sale. Un halat alb e Încărcat cu destulă autoritate, să știți. Mă privi gânditor, apoi adăugă: În unele cazuri, nici măcar nu e nevoie să fii doctor. Gândiți-vă numai la Hauptstein. Chiar dacă nu are diplomă de medic, oamenii cred În teoriile lui despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Și, cum a mers? — Foarte bine, mi-a spus și s-a așezat pe taburet. Ar trebui să consulți un medic, chiar dacă răul a fost deja făcut. L-am Întrebat la ce se referă. Un medic, ce dracu? Cineva cu halat alb, care să... Știi bine la ce mă refer. La chestia aialaltă. — Contuziile trebuie... — Bine, atunci la prima. — A. Anton ridică demonstrativ mâinile În aer. Floare la ureche. Apelând la metode care nu vor fi dezvăluite, am vizitat apartamentul doamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
interesul lui Froehlich În mame fără surse de venit. Ieșiseră la suprafață informații conform cărora Cancelarul Sănătății nu doar ajuta femeile tinere să scape de sarcini nedorite, dar pe câteva dintre ele le luase sub aripa sa protectoare, Îmbrăcate În halat de laborant. Nouă luni mai târziu, victimele involuntare ale grijii sale erau vândute familiilor fără copii, cu averi considerabile, dar fără scrupule. În acel moment cancelarul era În Copenhaga cu colegul său, Kurt Gielke, unde, Împreună cu cel numit, intenționau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Lakritz. M-am făcut mic. Colegul meu susține că v-a găsit pe canapea, odinindu-vă În camera din Hotel Kreuzer. Se pare că În mână aveați un stilet. În camera de alături, compatriotul dvs. zăcea gol, Îmbrăcat doar Într-un halat de medic. Regret să vă anunț că fusese nu doar Înjunghiat În inimă, ci și supus la anumite acte Înainte de a muri. Mai e nevoie să adaug că acestea sunt interzise de paragraful 175? Manetti mă studie plină de compasiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe care Lauren Îl puse direct peste costumul de baie. Peste câteva momente, o altă menajeră sosi cu o tavă plină cu quesadilla 1 și guacamole 2 proaspăt preparate, farfurii din sticlă și șervete din olandă roz-bonbon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de un metru, cerul este de un albastru electric iar soarele Încălzește cu vreo 20° trebuie să fie cel mai mare lux. Cred că e din cauza albului pe alb. Este Înnebunitor de flatant, mai ales când există un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter mă anunțase, cu doar câteva zile Înainte de Crăciun, că unul dintre partenerii săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor din St. Bart’s. Făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai arde, Nash zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face un semn cu oala, zicând: Stridie, dânsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
E mai degrabă galben ca o floare de piciorul-cocoșului făurită de Carl Fabergé din aur incrustat cu pietre prețioase galbene. Omul ține în mână o sticlă de bere. E încălțat doar cu niște șosete flaușate, cenușii. E îmbrăcat cu un halat descheiat, pe sub care poartă un tricou alb și niște boxeri imprimați cu mașinuțe de curse. Își înfige sticla în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare. Ce s-a întîmplat? întreabă o a patra femeie, tînără, în halat alb, venind dinspre ușa magaziei. Am spart două sticle răspunde Mihai simplu, încet, hotărînd că cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin, lîngă el au apărut trei femei în halat alb, gata să-l rețină dacă ar fi încercat vreo mișcare. Ce s-a întîmplat? întreabă o a patra femeie, tînără, în halat alb, venind dinspre ușa magaziei. Am spart două sticle răspunde Mihai simplu, încet, hotărînd că cel mai bine este să iasă din încurcătură fără să se piardă de tot și fără scene penibile. Sticlele astea vă costă o sută patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
legătură are nevastă-mea? De dimineață, de cînd ți-a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deschis merge la soba mare cu cuptor din sală și aruncă în vatră un braț de lemne, peste care toarnă petrol dintr-o sticlă și scapără un chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea pe pieptul ei. Superb lucrat! Uite, își plimbă Mihai vîrful arătătorului pe deschizătura gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a prietenului, se explică: La maternitate, unde-i șefă, e un adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-o sală mizerabilă, în niște halate nespălate, să alăpteze "din motive de igienă", că nevastă-mea, istovită cum era, a scăpat băiatul din brațe, noroc că l-a prins pe genunchi. Zău?! ridică Mihai din sprîncene. Să vezi ce le face madam Săteanu gravidelor, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]