2,290 matches
-
fiecare compartiment, o altă lume. Una reală, pe care de-abia o mai percepe, alta plăsmuită, din care i se trage totul; alta a halucinațiilor, consecință a celei de-a doua, și încă una - sau mai multe - a halucinațiilor din halucinații. Irecuperabil. ............................................................................................... Alternativ, haloperidol, sulfat de stricnină. Euforic. E. mi-a zis că Stațiunea este un spațiu real, iar el este chiar Romancierul; printr-o tehnică ocultă, l-a atras pe autor în text, fiindcă există o lume-text și Stațiunea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O otravă care ne-ar fi ucis, pur și simplu, ar fi provocat În sânul Comunei o criză gravă, dar care se putea depăși. În schimb, să fim Împinși pe tăcute spre nebunie, să fim purtați pe nesimțite În tenebrele halucinațiilor e cu adevărat o lucrare diabolică. Să păstrezi tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta ce vei face? — Eu trebuie să Îmi continuu cercetarea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trăsese indiferent pledul peste picioare - sau, mă rog, peste locul unde ar fi trebuit să aibă picioarele - și continuase să surâdă, ca și când nu s-ar fi Întâmplat nimic. O fracțiune de secundă am fost tentat să cred că avusesem o halucinație, că Adam Adam doar se distrase diabolic pe seama mea, recurgând la o scamatorie, la o prestidigitație de efect ca să... Să ce? Nu, gândul că fusesem victima unei iluzii optice ieftine n-avea nici o rațiune, era doar un mod neîndemânatic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele unui copil smulse violent, simțeam fizic, În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era frică să mă apropii de toba bombată, cenușie și gelatinoasă, aveam impresia că respiră, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care cineva nu le-a putut trimite În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viziunea pe care a avut-o Rudolf B. la Congresul scriitorilor din Berlinul Occidental, cînd Îi zărise pe H.M. și pe R.W. În sală, Înconjurați de ziariști și fotoreporteri, deși ei se aflau În țară? Și de ce În această halucinație fotografii făceau totul ca el să nu apară În cadru? Fără Îndoială, orice se poate justifica. Chiar și Într-un caz atît de derutant se pot găsi explicații, mai ales subiective, doar ne aflăm Într-o zonă a supozițiilor. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mele mă explică mai mult pe mine decît subiectul analizat. Dar limbajul, tot ceea ce vrem să exprimăm vorbind despre lume, nu ne exprimă În ultimă instanță pe noi? Să presupunem că În momentul În care Rudolf B. a avut acea halucinație, el s-a trezit de fapt În fața unei proiecții a propriei sale frustrări. Incapabil de a lupta cu alte arme decît cele ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din casta războinicilor pentru că am fost slab. Am capitulat În fața reginei Egiptului. Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu mai știa ce mutare să facă. Ce ciudat se Împleteau drumurile obsesiilor ei cu amintirile acestui bărbat. Se simțea deconspirată, parcă o citea. — Îți mai amintești vacanța aceea ta mare, se auzi vorbind. — Erau valuri, valuri uriașe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Uneori, domnul Takakusa o conducea pe Judit acasă și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de lucru a lui Noah. Așa încât Noah auzea râsul, șușotelile celor doi. Asta îl înnebunea, dându-i halucinații - i se părea chiar că vede prin tavan cum domnul Takakusa pregătea ceva într-un vas, ca apoi să coboare cu acel ceva în bucătărie. Lui Noah începuse să i se facă frică și un om care tremură nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit, de parcă s-a desprins de cap: ca să-mi simt mâna sau piciorul, trebuie să le mișc. În jurul meu sunt oameni, mulți, foarte mulți oameni. Dar nu-i o halucinație: văd acești oameni nu în afara, ci înăuntrul meu. Sunt studenți, elevi, femei, tot felul de oameni, dar toți sunt stranii: strâmbi, fără nas, păroși, bărboși. „Ah, profesore, strigă o studentă plină de entuziasm (profesorul sunt eu), ah, profesore, astăzi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi provoacă doar o stare de dezordine psihică. Mai exact spus, dacă la început cocaina îi sporea claritatea conștiinței și-o ascuțea, în ultimul timp, ea îi provoacă confuzie în gândire, umplându-l de o neliniște care, deseori, trece în halucinație. Dacă acum apelează la cocaină, o face în nădejdea că poate trezi acele senzații pe care drogul i le procura la început, dar de fiecare dată constată cu disperare că efectele acelea nu mai apar, indiferent de doza pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca niște canioane le tăiau calea și se vedeau siliți să ocolească stânci imense, prăvălite în calea lor. Niciodată nu mai văzuse copaci cu trunchiurile atât de mari, ba la un moment dat, își pusese întrebarea dacă nu cumva are halucinații, pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de groși. Chiar dacă mai mult alunecau pe deasupra ajutați de toiagul lui Moș Calistrat, când se opreau să scruteze cotloanele pădurii, trebuiau să coboare la pământ. Din cauza stratului gros de frunziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față și ochii închiși. Vântul se domolise aproa pe de tot. Simțea căldura soarelui încălzindu-i dosul palmelor. Era atâta liniște, încât bâzâitul slab pe care îl percepea lângă urechea dreaptă i se părea că îi sparge timpanele. Desigur avea halucinații, în nări simțea mirosul ierbii strivite. Bâzâitul devenise și mai puternic, după care încetă de tot. Ceva se deplasa rapid pe mâna sa. Își scutură scârbit palmele, alungând bondarul care își reluă zborul, învârtindu-se supărat câteva clipe în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul în tăblia mesei, unde este inspectorul Cristian Toma? Ce ai făcut cu el? Vlad Mihailovici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
străjerilor, pentru a și-i aminti pe fiecare, blestemându-i cu jumătate de gură. Chiar În acel moment, din spatele său se ridică un cântec În depărtare, un soi de psalmodiere cu vorbe nedeslușite. Pentru o clipă, crezu că era o halucinație și se Întoarse. Văzu, de dincolo de colțul străzii, un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercă să se Întoarcă. I se părea că nu Îl mai aude pe Cecco. Poate că rămăsese În urmă, poate că nădejdea și puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorbise odată de bine, lăudându-mă pe motiv că lucrasem la un cabinet de consultanță, spre deosebire de ceilalți, care fuseseră niște bieți asistenți de regie În diferite firme de producție independente, cu buget limitat. — Droguri? bâigui Yaguchi de parcă ar fi avut halucinații. Se spune deseori că obiceiul de a lua droguri seamănă cu un fel de religie și că de fapt nu e doar o curiozitate sau o dorință de a fi la modă. Personal, am impresia că au și ele importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pedeapsă. Alege singur. Gândește-te la o pedeapsă care știi că mi-ar face plăcere și pe care să ți-o aplici singur. Doar ai și tu un pic de imaginație, nu? Poți și tu măcar atâta lucru.“ Nu aveam halucinații, auzeam clar vocea ei. Însă nu erau cuvintele pe care le rostea ea, purtate de undele aerului până la urechile mele, ci erau cuvintele pe care-mi doream atât de mult să le aud, de aceea le auzeam. Am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tainele naturii, străbate viguroasa Domnișoară Hus, într-o succesiune de tablouri, care sunt, alternativ, și o serie de atitudini interioare. Aci, poetul concentrează toate forțele obscure ale sufletului straniei d-re Hus într-o chemare a iubirii colorată de sugestivă halucinație. Unde expresia națională nu se poate înălța la esența ideii, intervine incantația, muzica întunecată și confuză a silabelor, urmărind vraja eterată a unei încordări absolute. Dar aceste apeluri onomatopeice, amestec de sunete surde și clare, nu sunt simple elemente folclorice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sentiment intervine tardiv însă după cum știm, iubirea nu cunoaște bariere ontologice. Citind această carte am simțit un miros de .....galben.......mi-a amintit de Mircea Cărtărescu.......dar parcă nu a fost așa de orbitor galbenul........oare dreptul la viață creează halucinații........ SFÂRȘIT Referință Bibliografica: DESTINE PICTATE.... ÎN GALBEN ! Silvia Katz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DESTINE PICTATE....ÎN GALBEN ! de SILVIA KATZ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364433_a_365762]
-
cumulus. / Explozia de senin la care ne-am expus / va-nconjura pământul alergând.” (Norii cumulus, dacă cineva nu știe, sunt semn de vreme bună.) Suferința și bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, împotriva halucinației vreunui gând de revoltă, chinină (leac febrifug, deosebit de amar) îndulcită cu un pic, un pic de ironie... „Suntem însă striviți de masa fără leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie lăuntrică. Și ochiul ni-e sărac / deși-ndreptăm
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
stătea prăvălit pe o bancă în parc și-și savura libertatea sorbind din când în când din pet-ul de bere. Ce să mai vorbim? Natură, liniște, ciripit de păsărele, soare, să tot trăiești... O secundă avu impresia că are halucinații deși nu băuse nici jumătate din pet. Un fel de fulger negru îi trecuse prin fața ochilor, iar pantoful drept îi explodă. Cu tot cu jumătate din laba piciorului. Scoase un răget de durere și intră în comă cu regretul că nu terminase
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
înțeles că bănuielile mele nu erau simple absurdități. Am decis să mă conving sperând că poate e o greșeală, însă din păcate nu era. - Nu e posibil! Nu! Marco nu putea să-mi facă una ca asta, cred că aveai halucinații! Protesta cu voce înspăimântată Desire. - După ce s-a întors Nicola l-am văzut plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un moment lucrul și m-am furișat către plajă să vă caut. Lucrând deseori la localul acesta, cunosc bine
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
platforma transportoare. Aceasta se scufundă, se parchează deasupra încărcătura, apoi platforma se ridică și navighează spre destinație. Simplu, nu? PODUL DE APĂ PESTE APĂ Este un pod real, seamănă cu o autostradă inundată și există pe Terra, nu este o halucinație a lui Jules Verne. Este vorba despre podul Magdeburg din Germania, cu o lungime de un kilometru și lățimea de 32 m. Este necesar să-l privești de mai multe ori ca să-ți dai seama că există și că este
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]
-
era cald și plăcut. - Ești liberă să pleci! Dar vei fi aici în fiecare seară după petrecere. Un repeat fără sfârșit. - Mai multe petreceri nu strică nimănui. Cu condiția să nu întreacă măsura la băutură. Altfel, vor păți ca mine ... halucinații. - Tu ești acum în lumea mea. - Vrei să termini odată cu tâmpenia asta? Mă crezi un copil? E o farsă, o glumă. Gata! Ajunge! JJ iși trecu mâna prin păr. - E greu de crezut. Totuși, purul adevăr. A fost mai simplu
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]