1,541 matches
-
o moștenim împreună cu tensiunile ei. Parabola biblică se reflectă sensibil și în filmul lui Ińárritu, o parabolă a izolării, a frontierelor cultural-mentalitare și, mai ales, a celor politice care secționează uneori discreționar și dureros legăturile firești. Evenimentele dobîndesc acea pondere halucinantă a infinitezimalelor la Ińárritu, filmele sale rescriu posibilitatea ca o aripă de fluture care bate undeva în Japonia, în cazul nostru descărcarea unei arme americane Winchester M70, dăruită de un vînător japonez ghidului său marocan, să stîrnească un cutremur în
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de case, sau stau pe bănci în fața porților. Îmbrăcați într-un fel de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un alb de țară, pierdut în praful marelui oraș. Și alte Observații mărunte, de care e plin
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
ultimii ani, tot mai des mi se pune întrebarea: "Cîte teatre particulare sînt în România?". Întrebarea vine din partea amicilor arhitecți, doctori, precum și de la artiști, de toate felurile, de afară. E drept, niciodată de la oameni de afaceri știind că numărul este halucinant, totuși, pentru o țară europeană, și nu numai, învîrtesc argumentele și cifrele astfel încît realitatea să fie transportată spre zările ficțiunii. Mint frumos, cu alte cuvinte. Teatrul particular este acela care are un sediu - locație, în termenii contemporani - și care
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie grațios halucinantă: "Ca orice om// care a uitat cînd s-a născut// și nu știe cînd va muri// am început să cred// că toate cărțile din Bibliotecă// le-am scris eu" ( 20 decembrie 2005). Adică o situație-limită a Bibliotecii. Ștefan Ioanid are
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
am și pus poza pe carte, pe Voința de putere, poza acelui tînăr, care este dintr-o subterană lungă, de neînțeles pentru majoritatea. Subterana mea, nu a unui oarecare, o subterană plină de desene de Goya, de demențe, de hrube halucinante și terifiante, în acea perioadă. Ca și în perioada cealaltă, cînd m-am certat cu șeful statului și am stat iarăși douăzeci de ani. În acea perioadă, cînd toți prietenii mei m-au părăsit. Cînd chiar congenerii, ca Nichita și
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Mai deschid o dată ochii și aici mocnește! M-am speriat pentru că-s om; dacă eram înger... Îmi vine să strig! Nu pleca și tu! Din pod se aude tot mai tare și nu știu ce să fac! Spirite macabre vin din întuneric; halucinante umbre? Frunze galbene ne-ating ca mâini reci de morți! Brr! Șuieră și cimitirul aflat pe-aici. Aproape! Și mi-i gol iarăși decorul în casa-mi prea umbrită. Am mai trecut prin asta, nu cred că se va sfârși
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
brăzdau cerul ca un sclipitor foc de artificii. Prizonierii germani plini de sânge și mulțimea (aceea din filme) care are curajul să aplaude. Peste răni și ocări se lasă liniștea. Sfârtecat de tunurile grele, orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura lor, lupta lui Alexandru Chira cu fatalitatea actului de comunicare devine patetică. Nevoia preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
machiajul investesc, ab initio, actorii cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei, a comicului de zile mari. Rudele defilează cu oale enorme, cu cratițe, cu sticle de băutură. Vin la priveghi, nu-i așa? Ce urmează pe scenă este halucinant. Trebuie neapărat văzut. Un prolog decupat dintr-un film de Fellini. Abia după acest episod bahic uriaș, fără cuvinte, cu un delir al situaților, intră, tot din sală, dirijoarea. Se oprește, salută și coboară în fosă, la orchestră. "Gianni Schicchi
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie" face obiectul unei asimilări concupiscent-decorative: "era mută și foarte frumoasă și-n loc de ochi și de sîni avea unele cu altele-mbrățișate multe văzduhuri albastre/ și prin pulpele ei se zărea ca prin vitralii halucinante cum furnicile vii ale morții și cum furnicile moarte ale vieții dansau un dans frenetic exagerat de bizar" (domnița poesie face rondul de dimineață). La un moment dat intră în acest proces al reciclării și motivul național, cu un rezultat
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Marius Ghica reproduce o serie de definiții valéryene ale poeziei, mereu uluitoare, cum ar fi aceea de tehnică specifică prin care autorul reproduce în mod convențional mișcările, în realitate neformulabile, ale conștiinței. Încă o treaptă și survine o altă afirmație halucinantă: cea a impersonalității actului poetic, conform căreia autorul creației nu este o persoană, deși o presupune, ci "mașina de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
unei love affair amenințată de un soț gelos și potențial ucigaș. Ar fi simplu dacă Lynch ar conduce cele cîteva fire narative într-o direcție logică, însă logica este prima instanță subminată de regizor care te introduce într-un climat halucinant. De fapt, Lynch nu a avut intenția unui film complet, ci mai degrabă a unui experiment, scenariul fiind scris în timpul producției, de pe o zi pe alta, fără ca actorii să aibă o perspectivă a felului în care va evolua filmul. Un
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
groasă, respingătoare. Inserturile psihedelice sunt uneori de o mare frumusețe, o parte din ele mi-au amintit de tablourile pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează orice evadare din spațiul claustral al obsesiei. Personajul intră, asemeni lui Tezeu, într-un traseu labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
o cursă disperată în întuneric, cu fetusul înfășurat într-un prosop și îndesat în geantă, într-un cartier în care orice formă de viață pare ostilă. Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi așa, a fost să filmeze acest traseu halucinant în întuneric aproape total, cu excepția luminescenței bolnave, tulburi a iluminatului stradal, ceea ce face ca holul hotelului unde este cazată Găbița cu mașterele de la recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
concretețe, comparabilă poate doar cu aceea din proza lui Arghezi", și ele "conțin, și atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
este silită să facă frumos. Trebuie să părăsească în grabă petrecerea, după o discuție pentru care prietenul ei nu este pregătit și se întoarce pentru a rezolva o ultimă problemă, abandonarea fetusului expulzat în baie pe pardoseală. După o cursă halucinantă în bezna cartierului muncitoresc, în pericol de a fi oricînd jefuită și violată, Otilia aruncă avortonul de la etajul 10 într-o ghenă, după sfatul "medicului" mamoș, și se întoarce la hotel unde o găsește pe Găbița la masă și unde
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9279_a_10604]
-
resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi se uscau
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
pe cât de directă, pe atât de pătată de activitatea ulterioară a personajelor. De la Dan Iosif și Dumitru Mazilu, la Sergiu Nicolaescu și Răzvan Theodorescu, o întreagă listă de supuși dovediți ai lui Iliescu joacă rolul de supraveghetori ai activităților instituției. Halucinant! Premisele obiectivității fiind călcate în picioare din prima clipă, a fost necesar ca în această aventură să fie atrase și personalități respectabile ale istoriografiei contemporane: de la Dinu C. Giurescu și Florin Constantiniu, la Miodrag Milin și Adrian Cioroianu, oameni de
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
de vultur ce și-a luat răgaz de odihnă, n-are răbdare să-l ascult, își varsă pe mine povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nici măcar inițiative proprii. Gazetăria e și ea un simulacru de activitate. Astfel încât "slava stătătoare" își întinde opresiv umbra. Singura ieșire din acest "timp băltit" e balcaniada limbajului, o epopee a cuvântului: "trecerea bruscă de la un plan la altul, de la ficțiunea halucinant derizorie la inserția acută în social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
cred, spectacolul a devenit și mai dramatic, cu o tensiune în plus, bine dirijată, bine gradată și condusă, bine gestionată de fiecare actor, amplificîndu-se, astfel, drama fiecăruia, hohotul de rîs și de plîns, alternanța stărilor care devine, de cîteva ori, halucinantă. Împlinirea acestei piese stă, după părerea mea, pe ceea ce numim performanță actoricească. Și asta a reușit Claudiu Goga. Pușa Darie, Tatiana Ionesi, Anne Marie Chertic, Doina Deleanu sînt actrițele care susțin prima parte a spectacolului. Minunat. Nu le pun la
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
formalismul creării de "dosare" și "comisii" care au din ce în ce mai puțină legătură cu realitatea muncii cadrului didactic. Acestuia - în disprețul specializării lui - i se cere să fie funcționar administrativ (ce întocmește dosare - care se multiplică și se schimbă într-un ritm halucinant), manager (care atrage și distribuie fonduri în cadrul departamentelor), reprezentat de relații publice, "conducător al calculatorului", Astfel se reușește amestecarea competențelor pînă la a se sugera fie triumful mediocrității, fie cel al imposturii. Trecînd ca rubrici curriculare toate atribuțiile de mai
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
purtînd aripi, asemeni unui nou Icar, cu o platoșă metalică și înarmat cu o sabie, Lowry căută să-și salveze iubita, la princesse lontaine, captivă într-o cușcă metalică. Orașul-Leviathan care o ține prizonieră, încearcă să-l împiedice, în ipostaza halucinantă a unui samurai gigantic. Forțele chtoniene, forțele întunericului, hidoase făpturi cu figuri de avortoni, asemeni biomecanoizilor din acrilicele lui Hans Giger îl amenință pe acest erou coborît din cerul albastru. Orașul iese din pămînt sub forma unor uriași zgîrie nori
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]