996 matches
-
pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deosebite erau diferitele părți ale orașului. Cartierul nostru de cărămidă. Canalele elegante. Cheiurile și docurile. Cartierul de vile care încercuia parcul. Și aici, locul prin care oameni din provincie cu valize și bagaje, dar și călători de pretutindeni cu un hamal în urma lor, soseau în oraș, adunîndu-se spre ieșirea din gară înainte de a se împrăștia în piața largă și a se pierde pe aleile și străzile orașului, unde domnea un talmeș-balmeș de distracție și comerț. Fațadele se schimbau în fiecare an
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor care-i făcea loc, iar Lanark avea impresia că ar fi nepoliticos dacă nu și-ar fi tîrșit picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-un alt hol octogonal, unde se întîlneau alte coridoare. Domul albastru avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Costache. Era singur, așa că se mutară și ei, cu micul lor geamantan plin de mirosuri îmbietoare, din celălalt capăt al vagonului, în compartimentul lui. Un alt geamantan, mai mare, a trebuit predat la vagonul de bagaje. Doctorul se dusese cu hamalul la cassa pentru bagaje, nu cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, cum se cerea, ci cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la el. Koneț! — Sunteți redutabil, izbucni Costache, m-ați făcut șah mat. Acum se leagă totul. Acest Grigore Cernea nu mai e în țară și ceva mă face să cred că nici nu se mai întoarce. Am aflat de la un hamal din Gara de Nord că a plecat chiar de-acolo, către Viena. Dar nu sunt deloc sigur că el e cel care are icoana, fiindcă totul pare pus la cale după metoda lanțului de oameni care nu știu decât de veriga de lângă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care le împărțea străinilor, în port. "Ei nu înțeleg nici o boabă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
neconceput să mă lase să trăiesc singur la Paris la vîrsta mea. Mă și vedeau, la șaptesprezece ani, pierdut În pleava din Place Pigalle, trăind În concubinaj cu o tîrfă și alegîndu-mă și cu un sifilis, sau violat de vreun hamal din hale, sau murind de inaniție În camera mea fără reșou, deoarece nu Învățasem nici măcar să-mi fierb un ou! Se gîndiseră o clipă să roage familia Feugère, reprezentanții editurii Cedrului la Paris, să mă găzduiască În apartamentul lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
E adevărat, cincisprezece zile, și fără nici un ajutor, Îmi pare rău că nu-ți pot fi de folos, Sigur că nu poți, n-ai timp și nici n-ar fi bine pentru cariera ta să fii văzut în chip de hamal, mai rău e că nu știu cum să scap de niște cioburi pe care nu le vrea nimeni, Poate că vei reuși să vinzi vreun vas, Pentru vânzare ne ajung vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care le împărțea străinilor, în port. «Ei nu înțeleg nici o boabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de bărbați și femei care priveau marea. Se auzeau frânturi de melodii cântate la instrumente de suflat, purtate pe aripile vântului spre locul unde se aflau Takamori și Tomoe. — Acolo trebuie să debarce vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură. Da, domnișoară. — A întârziat, nu? — Se pare că a durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cală. Aici nu se acordă servicii pasagerilor. Ei se servesc singuri. Paturile de campanie, care seamănă cu niște tăvi cu viermi de mătase, sunt rânduite în spațiile libere din cală, care nu se folosesc pentru bagaje. Aici călătoresc, de obicei, hamali și muncitori chinezi care se urcă pe vas la Singapore sau Hong-Kong și pornesc în căutare de lucru prin alte părți ale lumii. E un permanent du-te-vino în fiecare port: unii părăsesc vasul, alții se îmbarcă. Takamori și Tomoe au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jumătate, cu o oră mai târziu decât anunțase. Studenții Înscriși pe listă - mai bine de două sute - zăceau În atitudini descompuse pe băncuțele din hol. Unii fumau, alții răsfoiau cu disperare cursurile, căci unul dintre examinați, ieșind, Îi asigurase că asistentul - hamalul profesorului din vremuri imemorabile, Încâinit de atâta așteptare a unei catedre - nu punea Întrebări doar din texte, ci se axa mai mult pe temele de seminar ținute de el, la care de fapt nu participase nimeni. O fată mesteca gumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face de lucru cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce oră se deschide... casa? CASIERUL (Imperturbabil.): Casa e deschisă tot timpul, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da? Atunci, știți... aș vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate un hohot de râs și face prin aer un gest de tipul „ce mai oameni!” apoi se întoarce pe partea cealaltă, schimbându-și paiul din gură.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.): De ce râde? De ce? E ceva de râs? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bagajele. Aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Uluit.): Bagaje? CASIERUL: Da, bagaje. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-s alea bagaje? De ce să am bagaje? CASIERUL (Uluit la rândul său.): Cum, ce-s alea bagaje?! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aspru.): Nu, nu port bagaje! (HAMALUL, din colțul său, se amuză grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL: Până la stația următoare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Stația următoare e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
minte niciodată. El definește întotdeauna, perfect, omul... Jucătorul... Ar trebui să aveți mai multă încredere... în zar. V-ați putea cunoaște mai bine, propria dumneavoastră ființă... v-ar apare mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai conturată... cu toate gândurile, cu toate iluziile ei... HAMALUL (Care, pe ultimele cuvinte, a dat semne de nerăbdare; zvâcnind violent din cărucior.): Mintee! De ce minți, Bruno? CASIERUL (Răspuns violent, pe urmele unor dispute mai vechi.): Nu mint! Lepră afurisită! HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Vă jur! CASIERUL: Nu-l ascultați, domnule! E un om rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-o dată plictisit.): Trebuie să plec. Vreau să plec. (Se agită.) Am să întârzii... Ah, cu siguranță că am și întârziat... CASIERUL (Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbește-i. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufletește.): Sunteți... atât de răi... Ah, atât de răi... Și eu sunt singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt al băncii.) Eu... eu sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și capul în mâini.) CASIERUL (Încercând să-l liniștească pe HAMAL.): Grubi... Liniștește-te... Ce dracu’... Zău... Grubi... HAMALUL (Încă agitat, către CASIER): Ai auzit? Ai auzit! Tu ai știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]