475 matches
-
tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați. După unele estimări, populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă. Teritoriile nou cucerite au primit numele de "Țaratul Kazanului", pentru ca
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Hoarda de Bugeac a fost o hoardă tătarărească ce a existat de-a lungul secolelor XVI și XVIII în sudul Basarabiei, aflându-se într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
mult mai numeroasă (120.000 de oameni), compusă în principal din unități de cavalerie, strelți și cazaci ucrainieni, aflată sub comanda lui Boris Șeremetev, s-a îndreptat către cursul inferior al râului Nipru cu scopul de a abate atanția armatei Hanatului Crimeii de la atacul principal. Între 27 iunie și 5 iulie, rușii au blocat orice acces terestru spre Azov. După două atacuri eșuate pe 5 august și pe 25 septembrie, asediul a fost ridicat. La sfârșitul anului 1695, rușii au început
Campaniile din Azov () [Corola-website/Science/303334_a_304663]
-
când armata bulgară a jucat un rol esențial în oprierea asediului și prevenirea unei invazii arabe în Europa răsăriteană. Bizanțul a avut o influență culturală puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest până în Câmpia Panoniei (Ungaria de astăzi). Mai târziu, bulgarii s-au confruntat cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se așeze
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
crearea unei identități bulgare. a devenit cunoscut sub denumirea de Bulgaria de la recunoașterea de către Imperiul Bizantin în 681. Unii istorici folosesc, de asemenea denumirile Bulgaria Dunăreană sau Primul Stat Bulgar. Între 681 și 864, Bulgaria a mai fost numită și Hanatul Bulgariei Dunărene, pentru a se distinge de Bulgaria de pe Volga, un alt stat care s-a format din poporul proto-bulgar care nu a migrat la sud de Dunăre în secolul al VII-lea. Între 864 și până în 917/927, statul
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
din prima mare migrație a popoarelor indo-europene, mai multe valuri de slavi s-au așezat în această regiune, ducând la slavizarea aproape completă a populației de acolo. Protobulgarii, un popor turanic, care dețineau și elemente de origine scito-sarmată, au format Hanatul Turc Apusean. Între 630 și 635, hanul Kubrat a reușit să unească principalele triburi bulgare, creând o confederație puternică, denumită Bulgaria Mare, cunoscută și ca Vechea Bulgarie Mare sau Onoguria. Sub presiunea hazarilor, Vechea Bulgarie s-a împărțit în 668
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
000 de ostași pentru a-i ajuta pe bizantini, omorând în jur de 30 000 de arabi și fiind numit de contemporanii lui "salvatorul Europei". Hanul Sevar, ultimul membru al clanului Dulo, a murit în 753. Acest eveniment a aruncat hanatul într-o criză politică de durată, în timpul căreia tânăra țară a fost în pericol de a fi distrusă. În cincisprezece ani, toți cei șapte hani care au stăpânit au fost asasinați. Au existat două mari facțiuni: nobilii care doreau un
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Bulgaria s-a întins spre sud și spre nord-est, ocupând teritoriile Dunării mijlocii și întregul teritoriu al României de astăzi, Sofia în 809 și Adrianopol în 813, amenințând Constantinopolul. Între 804 și 806, armatele bulgare au dat o lovitură crâncenă Hanatului Avar, realizând pe Dunărea mijlocie o graniță cu Imperiul Franc. Dubla lovitură dată avarilor de hanul Krum și de armatele regelui francilor, Carol cel Mare, a dus la destrămarea definitivă a hanatului (care fusese timp de aproape două secole o
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
806, armatele bulgare au dat o lovitură crâncenă Hanatului Avar, realizând pe Dunărea mijlocie o graniță cu Imperiul Franc. Dubla lovitură dată avarilor de hanul Krum și de armatele regelui francilor, Carol cel Mare, a dus la destrămarea definitivă a hanatului (care fusese timp de aproape două secole o putere în Europa), până în 815. În 811, o mare armată bizantină a fost învinsă decisiv în Bătălia de la Pasul Vrabița. Împăratul bizantin Nechifor I a fost ucis alături de cea mai mare parte
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
devenit parte a lanțului de colonii comerciale ale Genovei. În acea vreme era cunoscută ca "Etalita" ori "Galita". Ialta și restul Crimeii au fost cucerite de Imperiul Otoman în 1475, ceea ce a transformat teritoriul într-un ținut semi-dependent sub controlul Hanatului Crimeii. Ialta a fost anexată de Imperiul Rus în 1783, ca și restul Crimeii de altfel, ceea ce a dus la izbucnirea războiului ruso-turc din 1787-1792. În secolul al XIX-lea orașul a devenit o stațiune la modă pentru aristocrația rusă
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
de externe Roza Otunbaieva. În urma alegerilor prezidențiale desfășurate la 30 octombrie 2011, noul președinte al Kârgâzstanului este Almazbek Atambaiev, liderul Partidului Social Democrat Kirgiz, acesta depunând jurământul pe 1 decembrie 2011. Statul kirghiz a atins întinderea teritorială maximă după înfrângerea Hanatului Uigurilor în 840 e.n. După aceea, kirghizii au avansat până la munții Tian Shan și au dominat acel teritoriu timp de aproximativ 200 de ani. În secolul al XII-lea, însă, dominația kirghiză s-a limitat la munții Altay și Sayan
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi similare. La începutul secolului al XIX-lea, partea sudică a ceea ce este astăzi Kirghiztan a fost cucerită de Hanatul Kokand. Teritoriul, denumit în rusă "Kirgizia", a fost inclus oficial în Imperiul Rus în 1876. Cucerirea rusească a fost întâmpinată cu revolte împotriva autorității țariste, și mulți kirghizi au ales să se refugieze în Munții Pamir și în Afganistan. Reprimarea
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
mare influență, stabilindu-se în număr mai mare la sud de Dunăre, mai ales la începutul secolului al VII-lea, secol în care provincia va fi reorganizată de împăratul Constantin al IV-lea în ""Thema Scythia"". Curând după această însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
IV-lea în ""Thema Scythia"". Curând după această însă, hanatul bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar bizantinii și-au păstrat controlul încă 3 secole asupra țărmului Mării Negre, cu intermitențe și asupra zonei vechii cetăți Dionysopolis. Aceasta, dacă nu dispăruse, oricum nu mai avea caracter urban, decăzând și
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
cultură relativ omogenă făcea cu atât mai grea diferențierea pe criterii etnice. Un individ sau un grup de indivizi vorbitori ai unui anumit dialect turcic sau iranian se putea atașa unui alt clan sau unei alte structuri politice (unui alt hanat) în funcție de interese care nu țineau cont de diferențe lingvistice. Ajungând în cea de-a doua jumătate a secolului XIX să-și împartă viața de cotidiană cu comunități de ruși, acești oameni au realizat că erau altfel decât rușii; ceea ce a
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
are loc căsătoria Marelui Duce Pavel cu o prințesă germană, Wilhelmina, botezată ortodox Natalia. În iulie 1774, după șase ani de război cu Turcia, se semnează tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obține fortărețele de pe malul Mării Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda și stepa dintre Bug și Nistru, accesul la Marea Neagră și la Marea Egee, o despăgubire de război de patru milioane și jumătate de ruble și dreptul de a veghea asupra libertății religioase a supușilor creștini ai sultanului. La 21
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
turco-tătare, apărători care au murit până la ultimul pe zidurile cetății, au fost ostașii lui Ștefan cel Mare, moștenitor al Mangopului prin soția sa, Maria de Mangop. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica Genoveză. În afară de Peninsula Crimeii, în Hanatul Crimeii mai erau și alte teritorii, continentale, precum "Sarmația" sau Kuban, "Cimeria" (teritoriul dintre Nipru și țărmul de vest al Mării Azov
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
al Mangopului prin soția sa, Maria de Mangop. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. O parte din porturile din sudul peninsulei erau controlate de Republica Genoveză. În afară de Peninsula Crimeii, în Hanatul Crimeii mai erau și alte teritorii, continentale, precum "Sarmația" sau Kuban, "Cimeria" (teritoriul dintre Nipru și țărmul de vest al Mării Azov), regiunea Donului de jos, Chersonezul (aflat între Bugul de Jos și Niprul de Jos, în sudul Zaporojiei de
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
tătarilor, apoi sub cea a Moldovei (între Roman I și Bogdan al III-lea), mai apoi sub autoritatea mixtă a domnitorilor moldoveni și tătarilor, iar din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina. În 1783 regiunea a fost
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
tătarilor, iar din vremea celei de-a doua domnii a lui Petru Rareș sub autoritatea mixtă - tipică Hanatului Crimeii în epocă - a turcilor și tătarilor. Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina. În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
Regiunea Bugeacului, chiar și după cucerirea ei de către tătari, nu a făcut niciodată parte din Hanatul Crimeii, devenind din secolul al XVI-lea parte a Pașalâcului de Tighina. În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. În toate regiunile Hanatului Crimeii cucerite de ruși populația creștină stabilă era alcătuită din români. Rusia i-a mutat pe acești români în Munții Caucaz sau Siberia, uneori aducând în locul lor români din Basarabia, dar de cele mai multe ori înlocuindu-i cu ruși, sârbi, bulgari
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra"), mai târziu a devenit un teritoriu al Hanatului Crimeei, vasal Imperiului Otoman. Nogaii nomazi au început să se stabilească în regiune după ce au fost forțați să părăsească Asia Centrală. Ulterior, Edisanul a fost încorporat în structurile administrative otomane, ca parte din Eyaletul Silistra cu cetățile Hagibei (Odesa) și Özi
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
Mahammad Hasan han. Asigurându-se de susținerea unei serii de feudali puternici, Fatali han Afșar a reușit să supună cu ușurință Hanatele Qaradağ, Marağa, Tebriz și o serie de proprietăți mici feudale din Azerbaidjanul de Sud. Cu toate că statul se numea Hanatul Urmia, capitala acestuia fusese mutată la Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul Tabriz făcea parte din Hanatul Urmia. După
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
Azerbaidjanul de Sud. Cu toate că statul se numea Hanatul Urmia, capitala acestuia fusese mutată la Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul Tabriz făcea parte din Hanatul Urmia. După unirea unei serii de hanate din Azerbaidjan, Fatali han și-a propus extinderea puterii asupra întregii Transcaucazii. Acesta și-a trimis solii în Kahetia. Hanatele İrəvan (Erevan) și Karabah care pretindeau ostatici în
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]
-
se numea Hanatul Urmia, capitala acestuia fusese mutată la Tabriz ca urmare răscoalei populației și uciderii domnitorului local Mahammad han Afșar. Tabrizul fiind centrul țării și capitala Azerbaidjanului istoric, avea o semnificația specială. Următorii ani Hanatul Tabriz făcea parte din Hanatul Urmia. După unirea unei serii de hanate din Azerbaidjan, Fatali han și-a propus extinderea puterii asupra întregii Transcaucazii. Acesta și-a trimis solii în Kahetia. Hanatele İrəvan (Erevan) și Karabah care pretindeau ostatici în semn de supunere. Totuși, solii
Hanatul Urmia () [Corola-website/Science/309218_a_310547]