426 matches
-
ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei substanța își tăia venele o fi cu putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu, în vremurile mai istorice, pe Mediterana, de unde avem imagini, el a luat cu sine lira, harfa, mă rog, o metaforă palpabilă a corzilor sale vocale și o prelungire a acelor strune. Nu a mai depins de micul său trib, de vânătorile și de grotele sale, ci a prins a se mișca cu o oarecare libertate pe la
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
Consulatului Austriei la Timișoara și a Bibliotecii Austria din Timișoara, duminică, 26 septembrie, de la ora 18, în sala de concerte a Facultății de Muzică (Piața Libertății nr. 1), va avea loc un concert susținut de duetul austriac Monika Stadler, la harfă, și Franz Schmuck, la baterie. La această manifestare culturală intrarea este liberă. ( L. S.) Prețuri medii La data de 23 septembrie, prețurile medii pe kilogramul de legume la principalii producători agricoli din bazinul legumicol timișean (la poarta fermei) au fost
Agenda2004-39-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282928_a_284257]
-
Semnificația ornamentelor Hornarul este un simbol al norocului, care aduce fericire și prosperitate. De Crăciun, hornarul menține pacea și înțelegerea. Steaua care stă în vârful pomului de Crăciun simbolizează steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem. Harfa este un simbol scoțian al lunii, fertilității și magiei. Corzile harfei simbolizează puntea dintre ceruri și pământ, cu omenirea zbătându-se între ele, apropiindu-se când de un capăt, când de celălalt. Inima este simbolul iubirii. Ornamentele sub formă de
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
și prosperitate. De Crăciun, hornarul menține pacea și înțelegerea. Steaua care stă în vârful pomului de Crăciun simbolizează steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem. Harfa este un simbol scoțian al lunii, fertilității și magiei. Corzile harfei simbolizează puntea dintre ceruri și pământ, cu omenirea zbătându-se între ele, apropiindu-se când de un capăt, când de celălalt. Inima este simbolul iubirii. Ornamentele sub formă de inimioară atârnate în pomul de Crăciun simbolizează dragostea ce și-o
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
cistelecan Avem și noi, nu numai Tolstoi și rușii, o Ana Carenina. Spre deosebire de a lor, a noastră e chiar poetă. Din păcate, deși autoare de trei cărți - Poeme (Tipografia Atheneu, București, 1940), Melodiile tristeții (Editura Remus Cioflec, București, 1942) și Harfe uitate (Editura pentru literatură, București, 1968), nu prea celebră. Ba chiar atît de necelebră încît abia am dat de ea (sper că din vina mea) și, oricum, chiar și după ce-am dat, n-am aflat mai nimic. Singurul care
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
iubit/ Dar eu rătăcesc pe căile străine” etc.). Și mai rău i-a mers cu așa nume celebrissim după al doilea război, cînd autoritățile nu voiau nicidecum să i-l admită și n-o publicau.7 În notița editurii de la Harfe uitate se zice însă că ar fi publicat intens după război în „Patriotul” arădean și-n „Veac nou” (ba chiar că ar fi avut „o bogată activitate publicistică”, pe care ar fi început-o de prin 1938). N-a avut
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
pe suflet și gînd,/ Strînge oaste din zile trăite,/ Și-ncinge o luptă cu soarta,/ Din puterea ne-nvinsei dureri” (Lupta cu soarta). Din păcate, prea se-ncurcă în propriile stări și atitudini. Și se-ncurcă și prea repede. În Harfe-le uitate, deși antologie, grosul cărții e inedit (Evadare ar fi fost un nou volum). Ana e și nu mai e cea de dinainte. Cu tristețile și jalea a cam încheiat și a urmat sfatul lui Perpessicius, trecînd la versificația
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine știe ce-o fi prin caietele rămase, dar în Harfe... noutățile nu-s impresionante; ba chiar dimpotrivă. Cînd lira-i acordată pe durere, le e greu și poeților să treacă brusc la veselie. Chiar dacă n-o fi mare pasul de la elegie la imn, ușor de făcut nu-i. În orice
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
9 Perpessicius, Opere; X, Mențiuni critice, Editura Minerva, București, 1979, p. 273. 10 C. Manolache, Cuvînt înainte la Poeme, p. 9. 11 Idem, p. 10. 12 Ibidem. 13 Perpessicius, op. cit., p. 274. 14 Idem, p. 273. 15 Cuvînt înainte la Harfe uitate, p. 5. 16 Vlaicu Bârna, op. cit., p. 191.
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Altfel, dacă ne oprim la minunile de calculator, blocăm totul în eristică, pentru că fiecare va lua de acolo ce vede, ce-i convine, ce nu ia altul etc. Ar fi ca și când Orfeu, cel din Memento mori, ar arunca la propriu harfa în mare, ar cufunda, adică, instrumentul melodiilor infinite - în muzica infinită a materiei. Cât despre profesorul de literatură română, el are tot dreptul să fie nemulțumit, pentru că nu este neapărat cercetător, nu are neapărat toată informația despre Eminescu, nu are
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Națională Radio, Dirijor Constantin Silvestri. 27:30 (Înregistrare Electrecord) DISTINCȚII: Premiul I „G. Enescu” 1938 FORMAȚIA: Picc., 2 fl., 2 ob., Corn eng., 2 cl., Cl. bass, 2 fg., c-fg., 4 corni, 2 trp., 3 trb., tuba, timpani, bateria, celesta, harfa, pian, v-celli I, v-celli II, viola, violina, c-bass. PRIMA AUDIȚIE: 5 mai 1939, Opera Română, într-un spectacol compus din trei momente: Invitație la vals de C. M. von Weber, dirijat de Constantin Silvestri, Gianni Schichi de G. Puccini, dirijat
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
10:33; Orchestra Națională Radio, dirijor Emanoil Elenescu 9:15 DISTINCȚII: Premiul I „George Enescu” FORMAȚIA: picc., 3 fl., 2 ob., corn eng., 2 cl., cl. bass, 2 fg., c-fg., 4 corni, 2 trp., 3 trb., tuba, timpani, bateria, celesta, harfa, pian, vioara I, viora II, viola, violoncelli, c-bass. PRIMA AUDIȚIE: Ateneu, 29 decembrie 1940 sub conducerea lui George Georgescu în Concert de muzică românească, alături de lucrări de G. Enescu, N. Brânzeu, M. Negrea, D. Lipatti. ISTORIC: lista concertelor în
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Basarabiei” poem și „Moartea eroului”, cantată, de Paul Constantinescu, în revista „Muzica” nr. 4 /1993, p. 4-16. footnote> TIPĂRITĂ: inedită ÎNREGISTRATĂ: DISTINCȚII: FORMAȚIA: cor bărbătesc, mezzosoprană (Mama), bariton (Moartea), și orchestră (2.2.2.4-4.3.3.1. timp. bat., harfa, coarde. PRIMA AUDIȚIE: nu a fost prezentată în public<footnote Octavian Lazăr Cosma, Restituiri: „Cântarea Basarabiei” poem și „Moartea eroului”, cantată, de Paul Constantinescu, în revista „Muzica” nr. 4 /1993, p. 4-16. footnote> ISTORIC: OBSERVAȚII: 51. TITLUL LUCRĂRII: Două colinde
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
De ce, vă întreb, în pragul iernii ce se apropie. Și când, cel mai nimerit ar fi să șoptim împreună cu autorul Democrației naturii, această Indulgență de iarnă: Ferește-mă Domne de cei ce-mi vor binele./.../ de dictatorii încurcați în strunele harfei de cei supărați pe propriile lor popoare acum când vine iarna și n-avem nici ziduri înalte nici gâște pe Capitoliu doar mari provizii de îngăduință și spaimă.
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o figură de teracota colorată, voluminoasa și ea, tot de pe la jumatatea secolului trecut și după care s-au făcut numeroase copii vulgare. Moșneagul jerpelit ce stă pe o bancă, având alături armonica, ar putea trezi interesul vreunui proaspăt
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un celebrator al agoniei: "O harfă plutitoare îngînă meandrele agoniei" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Locuitor "al propriului pustiu lăuntric", "de unde odraslele rațiunii au fost exilate", după ce a bătătorit căile renunțării "pînă la capăt", acest Orfeu muribund se simte împovărat de vinovăția-i nativă, pe
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
secolului douăzeci, sau, ca să-l cităm pe Norman Mailer, "Truman Capote este cel mai desăvîrșit scriitor din generația mea" (pleonasmul îi aparține lui Mailer). Cititorii români au avut prilejul să-i citească, în traducere, cîteva dintre cele mai reprezentative opere: Harfa de iarbă, Mic dejun la Tiffany (tradus, cred, sub titlul Sandvișuri cu diamante), Copacul nopții, și, mai ales, capodopera care i-a consolidat definitiv gloria, extraordinarul roman-reportaj Cu sînge rece. în 1966, cînd publicarea și numeroasele reproduceri ale acestui reportaj
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
metafore. Vânt de Apele dormeau în nesfârșirea nemișcătoare. Ebraica veche scrie vântul dintâi ca pe un verb de aripi: "merahefet", dâră pe ape-a lui Elohim. Ațâța chipurile: vârtejuri, valuri, stropi și după trecerea lui se-ntorcea câmpia, noaptea încătrănită. Harfă, cimbal, fluier: cu ce unealtă de pescuit coralul sonor seamănă acel "merahefet"? Un sirocco fierbinte ce suge picături din sudoarea de pe spinări, o coasă care doboară tulpini, un pieptene pe-o cosiță, o pietricică lansată de-o praștie o răsuflare
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
miez din nectar de lechosa/ îi scăpărau din ochi/ perle zglobii de parchita/ și rouă de mangrove/ iar părul strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la Santa Rosať/ mi-a susurat în miresmele serii/ Ťsă nu te temi de mine, nici de malarie/ nici de caimanii și peștii piranha/ din Orinocco,/ nici
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
siguranță în țară. Tatarski a încercat un sentiment de fulgurantă și pătrunzătoare recunoaștere. Erau niște cizmulițe cu tocuri înalte și vârf ascuțit făcute dintr-o piele bună. Galben-ruginii, cu tighel albastru și împodobite cu niște catarame mari, în formă de harfă, nu erau pur și simplu de prost-gust sau demodate. Ele erau întruchiparea limpede a ceea ce un profesor bețiv de literatură sovietică de la Facultatea de Litere numise „gestalt-ul nostru", și erau atât de jalnice, caraghioase și înduioșătoare (mai ales cataramele-harfe), încât
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
orice filolog vibrează, fie via Dosoftei, fie pe calea unui volum ca șalul e șarpele Isadorei: "La apele care curg/ prin Vavilon, acolo stam/ jelindu-ne, întru amurg,/ Sionul când ni-l aduceam/aminte, după ce în ram/ de sălcii spânzurasem harfa,/ pentru că-n stare nu eram/ cântări să vindem, precum marfa.// Ziceau: ŤCântați-ne cântări/ de prin Sionť, - dar cum să-l bucuri/ pre cel ce robul altei țări/te-a fost făcut, și-atunci când muguri/ amari dădeau din pomii care,/ cerniți
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
marfa.// Ziceau: ŤCântați-ne cântări/ de prin Sionť, - dar cum să-l bucuri/ pre cel ce robul altei țări/te-a fost făcut, și-atunci când muguri/ amari dădeau din pomii care,/ cerniți aidoma eșarfei/de doliu, numai vițe-amare/ întrețeseau cu struna harfei,- // pe care n-ai decât s-o spânzuri/ de ramurile unei sălci/ după ce lacrima, drept prânzuri,/ o mesteci zilnic între fălci/ și limba-ți, nelipită încă/ de cerul gurii tale-acum/ când ți-amintești că,-n jale-adâncă/ acolo plânsăm cât șezum
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]