628 matches
-
a deschis o pistă de cercetare care se rupe de știința germană și de concepția ei organică asupra poporului originar, de abordarea ei ierarhică și normativă a culturii. Este respinsă întâietatea acordată de Kulturwissenschaft poporului german asupra altora, precum și viziunea hegeliană a unei Rațiuni divine manifestate în cadrul diferitelor societăți în Istorie. Ceea ce antropologii numesc atunci "cultură" nu mai este disociabil de bunurile culturale, fie ele materiale sau ideale, ale căror listă și enumerare empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sugerează tupeul, linia avântată a coapselor sunt imagini care incită dorința. În ce măsură nuditatea pectorală feminină este un element estetic sau traduce absența unei culturi estetice, nu este clar. Opera de artă apare pentru a aduce omului bucuria creației. Conform concepției hegeliene, opera de artă trebuie să satisfacă numai interese spirituale și să excludă din sfera ei orice dorință. Din acest motiv, sensibilitatea artei se referă numai la cele două simțuri, văz și auz, scopurile fiind reproducerea formelor din natură, stimularea sentimentelor
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
trece. În orice caz, este limpede că foarte adesea i se pun filozofiei întrebări în limbajul nefilozofiei, așa cum făceau pesemne consilierii de curte de pe vremea lui Hegel sau câte o cucoană cultă care voia să afle unde anume ancorează Spiritul hegelian în istorie. Și rău a făcut Hegel când a acceptat să răspundă la o întrebare pusă în limbajul nefilozofiei și a ajuns să vorbească despre statul prusac când, de fapt, este clar că în limbajul filozofiei nici întrebarea respectivă, nici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu depășisem 25 de ani, vârsta până la care considera el că antrenamentul cultural poate da roade optime) și peste câteva zile îmi trimitea vorbă prin Sorin, invitîndu-ne să venim săptămânal la el acasă (pe atunci stătea în Berceni) pentru cursul hegelian. Sorin rămâne astfel legat în memoria mea de relația pe care am început-o atunci cu Noica și nu am să simt decât părere de rău că una dintre cele mai rafinate minți speculative - în discuțiile noastre avea o strălucire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub natură, sub zei și, cu tiranul, sub oameni chiar. Grecii au intrat în real, într-un real istoric pe care-l înțeleg
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu care Kierkegaard deschide analiza "stadiului estetic" al existenței în Alternativa, sub titlul Stadiile imediate ale Erosului sau Erosul și muzica. Kierkegaard are 28 de ani când scrie masivul volum și este încă sclavul mecanicii în trei timpi a gândirii hegeliene, deși conținutul cu care umple schema este liber, efervescent și "literar". " Stadiile imediate ale erosului" sânt prezentate și analizate cu ajutorul a trei opere mozartiene. Primul stadiu ― Nunta lui Figaro ― este întruchipat de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi modificate. Vor fi ele abandonate în favoarea valorilor tradiționale? Unii spun că transformările anilor '60 au început în Statele Unite. Tot din republica înstelată va veni și reversul. S-ar putea, de asemenea, crede că în Europa ne înscriem în dialectica hegeliană a tezei (modernitatea), antitezei (postmodernitatea) și sintezei care va urma. Astfel de afirmații țin de profeție și nu de știință. Ca întotdeauna, viitorul este deschis tuturor posibilităților. Capitolul 8 Apariția valorilor comune ale europenilor Am ales această tematică în ciuda greutăților
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unei lupte pe care Statul modern trebuia s-o ducă împotriva obscurantismului Bisericii catolice și exprima dorința de a supune bisericile statului, acesta din urmă fiind considerat ca fons unicus juris 3 conform unei concepții politice recent întărite de filosofia hegeliană. Kulturkampf s-a răspîndit și în Austria, prin intermediul legilor din mai 1874, și în Elveția, în cantoanele protestante: Mgr Eugène Lachat, episcop de Bâle, și Monseniorul Gaspard Mermillod, la Geneva, au fost excluși din diocezele lor în 1873; la sfîrșitul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să preia producția în zonele unde sectorul privat nu poate opera. De fapt, se pune problema menținerii Statului în limite normale. Pentru a se putea realiza acest deziderat trebuie să funcționeze "justiția și dreptatea", afirma Zentrum-ul german, care combătea concepția hegeliană, a unui Stat preponderent, care neagă valoarea individului. "Poporul german (...) a făcut din Stat un fals Dumnezeu", declara Konrad Adenauer în 1946 în discursul său de la Köln, și continua: El a sacrificat, în favoarea acestui fals Dumnezeu, persoana însăși, demnitatea sa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
limbă, Hegel a creat un cadru conceptual și a oferit sugestii care să favorizeze o astfel de cercetare. De aceea, reluarea abordărilor filozofice asupra limbii, la începutul secolului al XX-lea, s-a făcut în mare parte sub impulsul ideilor hegeliene, Benedetto Croce și Karl Vossler fiind cei mai de seamă reprezentanți ai acestui climat. Neohegelian este însă și Eugen C o ș e r i u122, deși concepția sa a beneficiat și de realizările altor curente științifice și filozofice, inclusiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se manifestă întotdeauna ca limbă, ca limbaj istoricește determinat, limbile fiind tehnici istorice ale limbajului 126, și, de aceea, cînd întrebuințează termenul limbaj, accepțiunea obișnuită este aceea de "limbă". În tradiția concepției lui Humboldt (învățat aflat și el sub înrîurire hegeliană), Coșeriu subliniază în repetate rînduri caracterul nonstatic al limbii și manifestarea ei ca sistem generativ ce se realizează parțial în fiecare act lingvistic 127. Arătînd apoi că orice act lingvistic (= act de vorbire) este într-o anumită măsură un act
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă printr-o aderență comună la filozofia hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
essence of language is fundamental for an investigation of a philosophical type, as it strives to determine what is the entity called language or, more explicitly, what individuals learn when they learn a language. According to some scholars, especially the Hegelian ones, a language is first of all an activity, as it never exists as something done and finished (except for the case when we are dealing with a dead language), but as something which is ceaselessly done and modified through
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem, p. 248. 121 Ibidem, p. 276 ș. u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von der Antike bis zur Gegenwart. Eine Űbersicht (Teil I-II, Tübingen, 1975); o atenție deosebită se acordă aici și doctrinei aristotelice. 123 Eugenio Coseriu, El hombre y su
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1943, p. 17. 332 Așa se prezintă lucrurile în cercetarea lui Tudor Vianu, publicată la 1943 cu titlul Filosofie și poezie. Antrenînd multă erudiție și bazîndu-se pe o perspectivă bine determinată, analiza întreprinsă aici este tributară, în mod evident, spiritului hegelian, care presupune o unitate principială, la Hegel în Ideea Absolută, pe care însă Vianu nu o numește ca atare, dar care se poate ușor întrevedea. În acest caz, s-ar putea presupune un sincretism ontologic între religie, filozofie și poezie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd că ecuațiile economico-matematice surprind relații "obiective" între cantități și nu relații între concepte. Ipotezele adoptate pentru a-și dezvolta teoria sa matematică asupra econo miei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
poate ridica cele mai mari obstacole pentru fericire și ceea ce împiedică lucrurile să adâncească prăpastia insatisfacției. Toți marii filosofi moderni au insistat asupra transcendenței dorinței: Pascal nota că nu iubim atât lucrurile, cât drumul care duce la ele; în filosofia hegeliană, dorința omenească e definită ca negativitate și dorință de a fi recunoscut de celălalt; Nietzsche recuza utilitarismul în numele „voinței de putere”. Aici se află cealaltă cheie a problemei. Să nu ne înșelăm. Idealul oamenilor nu se reduce la a dobândi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o posibilă dialectică ce constituie locul geometric al schimbărilor de regim de gen. În timp ce adepții tradiției marxiste tind să caute schimbarea în procesul prin care se transformă conștiința, identitatea sau punctul de vedere al angajaților ori al femeilor, discipolii tradiției hegeliene ar remarca și faptul că, pentru a se produce o schimbare, trebuie recunoscută noua identitate a angajaților (sau a femeilor) și că acest lucru e un proiect politic la fel de important ca și politica de stimulare a conștiinței sau de formare
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
efect parțial receptat indirect ca fiind problema cercurilor virtuoase sau vicioase dintre factori sau procese, mai ales în zona mecanismelor de transmisie ale politicilor economice monetare și fiscale) este vorba despre o falsă regulă deterministă (vizualizată, de fapt, în spirala hegeliană care se autoîmplinește ca predicție), o simplă tautologie, ascunsă sub o schelă de ceteris paribus. Cercurile virtuoase sau vicioase nu sunt nicidecum cercuri în sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
aceste nuanțe) termenii „contextuală” și „situațională”, în viziunea mea cogniția contextuală fiind același lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a căii contextuale este ca nimic să nu fie exterior capacității de explicație. În termeni hegelieni, dar în sens desăvârșit, tot ceea ce există, și cunoscut, și necunoscut, constituie interioritatea contextului (a eternității, în metafizică). Timpul este reflexia a ceea ce există în context (este reflexia eternității). Contextul este, ca și eternitatea, compact, iar timpul este desfășurat, este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
evoluează organic după un plan - un fel de filodicee! -, că acest edificiu afirmă atotputernicia Rațiunii în Istorie, desigur, numai că Rațiunea se suprapune și altor termeni: Conceptul, Ideea sau... Dumnezeu! Filosofia, confiscată de când cu idealismul german de către Universitate, Templul Rațiunii hegeliene, trece de cele mai multe ori drept o „știință a logicii”. Cei aflați la putere n-au a se teme pentru supraviețuirea lumii lor prospere: după Pitagora, Phaidon al lui Platon îi învață nemurirea sufletului, ura față de trup, grandoarea morții, disprețul față de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această Contraistorie să fie citită ca o istorie. Tot așa cum, prin antifrază, Antimanualul meu de filosofie propune nu renunțarea la manual sau abolirea genului, ci revoluționarea lui metodologică, acest proiect
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
idealiști 49; incapacitatea filosofilor de a practica o istoriografie corectă 8-9; istoriografia dominantă (o istorie fără autor 8-9; reluarea erorilor și a aproximațiilor în istoriografie 9-10; o istoriografie platoniciană 11-12, 14, 49-50, 103-104, 209-210; o istoriografie iudeo-creștină 11-12; o istoriografie hegeliană 12-13; istoria învingătorilor idealiști 12-14, 27-28); o istoriografie subalternă (a ateismului 210, 271-272; a atomismului 210; cirenaică 27, 105; a hedonismului 27-28, 41, 109-110; a materialismului 209) personaj conceptual - Aristip și Diogene 104; Grădina 211; în Philebos 142, 144, 150
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Statul și banii să fie abolite. Este greu de precizat În ce măsură 1-a influențat Oetinger pe Hegel, al cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]