799 matches
-
București Colegiul Național „Sf. Sava” și Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1934. Până la concentrarea în armată își ajută tatăl în librăria pe care acesta o conducea. Împreună cu Neagu Rădulescu scoate, în noiembrie-decembrie 1933 și în martie 1934, revista „Herald”, „un bazar de literatură tânără la ferestrele căruia să dea «bună ziua» talentul”, cum se spunea în articolul-program. Se află, de asemenea, între redactorii revistelor „Scrisul creștin” (1937) și „Meșterul Manole” (1939). După război, în 1947, face cursuri de recalificare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
că a fost obligat să trăiască într-o democrație l-a împiedicat să-și dezvolte acest potențial până la dimensiunile extreme atinse de partidele-stat. Valorificând în felul său victoria sovietică împotriva nazismului și folosind ca pretext antifascismul, PCF s-a făcut heraldul comunismului sovietic. El a refuzat să admită că, în Europa Centrală și de Răsărit, eliberarea de nazism n-a însemnat liberate. și până și în ianuarie 2006, el a protestat cu furie împotriva unei rezoluții a Consiliului Europei care chema
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de exercițiu al unor funcționari care trebuie, înainte de toate, să facă dovada unei desăvârșite loialități politice. De unde și constituirea unor feudalități birocratice care asigură controlul integral al câmpului lor și cangrenează sferele de acțiune. Hârtiile devin marca funcționării publice, birocratul - heraldul ei iar controlul minuțios corolarul ei, provocând îndepărtarea de ea a majorității populației. Această utilizare a birocrației a găsit în Rusia și în China un teren favorabil, aceste două imperii despotice fiind guvernate timp de secole de puternicele birocrații țariste
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1981, și lasă celor mai cunoscute dintre ele - Chen Yun, Peng Zhen - o parte importantă a puterii. Se înconjoară de cadre valoroase: Hu Yaobang în fruntea partidului și Zhao Ziyang în cea a guvernului. Este în același timp conceptorul și heraldul celor „Patru Modernizări”; el este cel care decide strategia globală, fără a ezita să-i manipuleze pe disidenți* în 1978 pentru a-i strivi în 1981. Continuând să susțină menținerea fermă a monopolului puterii de către partid, el apasă pe pedala
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară în care, ca și Franța, recomandarea privitoare la Frontul Popular întâmpină ecoul cel mai favorabil. Până în septembrie 1934, PC spaniol a făcut dovada unei sectarism stângist. Dar, devenit herald al politicii Frontului Popular care, însuflețit de republicanii de stânga și de socialiști, capătă formă concretă în decembrie 1935: el pune în practică procesele de unificare cerute de cel de-al VII-lea Congres al IC. Astfel, la nivel sindical
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
of Language, Cambridge University Press, Cambridge, 1969; Intentionality. An Essay in the Philosophy of Mind, Cambridge University Press, Cambridge, England, 1983; Minds, Brains and Science, Harvard University Press, Cambridge, Mass.,1984 (trad. rom. Mintea. Scurtă introducere in filosofia mintii, Editura Herald, Bucuresti, 2013); The Construction of Social Reality, Simon & Schuster, New York, 1996 (trad. rom. Realitatea ca proiect social, Polirom, Iași, 2000). Claude Elwood SHANNON (1916-2001), specialist în matematică, fondatorul teoriei informației și al circuitelor digitale. Tezele sale de referință au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o conlucrare obișnuită Între mijloacele mass-media și CIA. Se menționează că multe agenții de știri furnizează acoperire agenților CIA: New York Herald-Tribune, Saturday Evening Post, ziarele Scripps-Howard și Hearst, Associated Press, United Press International, Sistemul de Difuzare Mutuală, Reuters și Miami Herald. O altă modalitate de control a CIA se realizează prin deținerea directă a unor mijloace mass-media menționându-se că CIA deținea În 1997 peste 50 de stații de radio, agenții de știri, reviste și ziare, majoritatea aflându-se peste hotare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și împrejurări. Cea mai puternică, cea mai populară, cea mai simplă și totuși cea mai cuprinzătoare rămâne Tatăl nostru. Ea a fost dată de însuși Hristos ucenicilor săi (Mat. 6, 9-13; Luc. 11, 2-4). Evagrie Ponticul, Despre rugăciune, în Scrieri alese, Herald, București, p.144 și 84: “Rugăciunea este lucrarea demnă de vrednicia minții. Ea este întrebuințarea cea mai potrivită și mai desăvîrșită a minții.” Există, însă, pasaje la Evagrie, în care este numită rugăciune chiar contemplarea sau descoperirea directă a lui
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
cu familia. Se angajează psiholog la Centrul de Reumatologie, mai târziu devenind cercetător în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. Colaborează la „Darul vremii”, revistă condusă de Victor Papilian, în paginile căreia debutează ca poet în 1930, la „Abecedar”, „Pagini literare”, „Herald”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, „Sfarmă-Piatră”, „Meșterul Manole”, iar în perioada postbelică la „Familia”, „Steaua”, „Viața românească”, „Jurnalul literar”, „Poesis”, „Apostrof” ș.a. Fondează și conduce ziarul „Țara” (Sibiu, 1941-1944) și este unul dintre animatorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
A urmat Școala Superioară Comercială. A debutat în „Cugetul românesc” în 1922. A colaborat la numeroase ziare și reviste din perioada interbelică: „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Cetatea literară”, „Clipa”, „Contimporanul”, „Dimineața”, „Dreptatea” (unde semnează cronica teatrală), „Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu o îndelungată activitate literară, D. debutează editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din istoria națională, patria. În mare măsură ratate artistic, aceste versificări de ocazie lasă, pe alocuri, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
al lui Florea Cioroianu. A urmat Liceul „Frații Buzești”din Craiova și a absolvit Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București. Va fi ziarist, după ce apăruse deja ca poet în „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Reporter”, „Excelsior”, „Herald” și „Datina”, semnând Ilariu Dobridor (dar și Ilie Constantin, N.D. Tomcea). Colaborează la „Curentul”, „Facla”, „Gândirea”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Conștiința națională”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Gând românesc”, „Gazeta”, „Familia”, „Universul literar”, „Porunca vremii”, „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
de probleme precum: Evoluția noțiunii de Renaștere; Reducționismul scolastic medieval; Primele școli ale Evului Mediu în Europa (anii 400-800); Filonul european al primei Renașteri (Renașterea Carolingiană, anii 742-814); Renașterea, un proces desfășurat în valuri succesive (sec. IX-XIV); Dante Alighieri (1265-1321), heraldul Renașterii. Sper ca acest material deja scris să fie completat și, poate, cândva publicat ca o lucrare de istoriografie medicală. 6. Universitățile Evului Mediu Universitatea medievală, care a precedat-o pe cea modernă, a apărut într-o anumită perioadă și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Avicena. Tangența lui Dante Aligieri (unul din cele mai puternice spirite ale omenirii) cu medicina nu este întâmplătoare. Ca și viața, ca și moartea, medicina a reprezentat dintotdeauna o componentă importantă a societății, care nu putea trece neobservată de marele herald al Renașterii, născut la Florența și înmormântat la Ravena. Independența față de Biserică a Universității din Bologna s-a datorat și posibilității ei de a acorda diplome speciale de „licentiae docenti”. Încercarea papei Honoriu III (prin bula din 1219) de a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
p. 590. 7 Aelian, op cit., p. 317. 8 Doina Ruști, Bestiarul cantemirian, p. 135. 9 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 591. 10 Idem, p. 594. 11 Idem, p. 599. 12 Plutarh, Despre Isis și Osiris, traducere de Maria Genescu, Editura Herald, București, 2006, pp. 126-127. Vezi și Françoise Dunand, Roger Lichtenberg, avec la collaboration d'Alain Charron, Des animaux et des hommes. Une symbiose égyptienne, Éditions du Rocher, capitolul Les animaux sacralisés, pp. 165-200. 13 Michael Bright, Beasts of the Field
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 590. 569 Aelian, op cit., p. 317. 570 Doina Ruști, Bestiarul cantemirian, p. 135. 571 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 591. 572 Idem, p. 594. 573 Idem, p. 599. 574 Plutarh, Despre Isis și Osiris, traducere de Maria Genescu, Editura Herald, București, 2006, p. 126-127. Vezi și Françoise Dunand, Roger Lichtenberg, avec la collaboration d'Alain Charron, Des animaux et des hommes. Une symbiose égyptienne, Éditions du Rocher, capitolul Les animaux sacralisés, p. 165-200. 575 Michael Bright, Beasts of the Field
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din Drancy, de unde e eliberat în 1944. Revine în țară, apoi se întoarce la Paris, ca trimis al „Jurnalului de dimineață”. În 1951 se stabilește în Australia, la Sydney, unde deschide o agenție de publicitate și colaborează la „Sydney Morning Herald” și „The Australian”. În anii ’70, își adună în volume, prin fotocopiere, articolele din presa literară interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
în sus și Caietul verde, fenomenul originar al lui G. Bacovia, care nu e suferință metafizică, ci „biologică, de îmbolnăvire și tristețe a omului, din înseși rădăcinile sale” etc. Observații pertinente conțin și articolele rămase în reviste. B. este un herald al literaturii lui Camil Petrescu, ale cărei inovații le apreciază just, și al lui Mateiu I. Caragiale (deși, în acest caz, Perpessicius i-a relevat inexactități și confuzii). El identifică, printre primii, un Arghezi dual, „problematic”, serafic și satanic etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
1429 Personaje: Giovanna, fiica lui Giacomo (soprana); Giacomo, tatăl Giovannei (bariton); Carlo VII, regele Franței (tenor); Delil, un ofițer al regelui (tenor); Talbot, comandantul suprem al armatei engleze (baș); ofițeri ai regelui, soldați francezi și englezi, țărani, locuitori din Rheims, heralzi, paji, copii, cavaleri și doamnele lor. Prolog. Tabloul 1. Anul 1429. Cetățenii și oficialii regelui Carlo al VII -lea al Franței se tem de ce i mai rău în legătură cu războiul cu Anglia: abia dacă reușesc să mențină în mâinile lor cetatea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un general în armată Regelui Duncan (baș); Macduff, nobil scoțian, Senior de Fiff (tenor); Malcolm, fiul Regelui Duncan (tenor); damă de companie a Lady-ei Macbeth (mezzo-soprana); Doctorul (baș); un slujitor al lui Macbeth (baș); Sicario, un ucigaș (baș); Araldo, un herald (baș); Prima Apariție (bariton); A doua Apariție (soprana); A treia Apariție (soprana); Hecate, Zână Nopții (balerina); Fleance , fiul lui Banco; vrăjitoare, mesageri regali, nobili și nobile scoțiene, exilați, soldați englezi, barzi, apariții, spirite. Actul I Tabloul 1. O pădure. În timp ce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
conducător al trupelor veroneze (tenor); Federico Barbarossa, Împăratul Imperiului German (baș); Primul Consul al Milanului (baș); Al doilea Consul al Milanului (baș); Primar al Como (baș); Marcovaldo un prizonier german (bariton); Imelda, însoțitoarea Lidei (mezzo-soprana); scutierul lui Arrigo (tenor); un herald (tenor); Cavaleri ai Morții, magistrați și conducători ai poporului din Como, servitoare ale Lidei, cetățeni din Milano, soldați din Verona, Novară, Piacenta și Milano, soldați germani. Actul I"Egli vive!" (El trăiește!) Tabloul 1. O piață publică lângă porțile cetății
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tenor); Mină, soția lui (soprana); Egberto, un bătrân cavaler, tatăl Minei (bariton); Briano, un pustnic (baș); Godvino, un aventurier și oaspetele lui Egberto (tenor); Enrico (tenor) și Elenă (mezzosoprana) verii Minei; servitoare, cruciați, doamne și gentlemeni din Kent, scutieri, paji, heralzi, vânători, saxoni, țărani scoțieni. Actul I Tabloul 1. O sală din castelul lui Egberto. Bătrânul cavaler Egberto a organizat un banchet în onoarea lui Aroldo, ginerele său, care tocmai s-a întors dintr-o cruciada în Palestina. În interior se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fie păzite specificând că oricine va încerca să fugă va fi acuzat de trădare. Se aud strigate “Moarte Dogelui !“ și “Moarte patricienilor !“. Mai mulți consilieri își scot săbiile dar Dogele ordona că aceștia să-și bage săbiile în teaca, iar Heraldul să deschidă porțile palatului și să anunțe mulțimea că el nu se teme de amenințări. Mulțimea se potolește după care își face apariția în Sala de Consiliu Fiesco și Gabriele care reclamă pedepsirea trădătorilor. Boccanegra îl întreabă pe Gabriele de ce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
1560). Premieră a avut loc la Teatro alla Scală din Milano, pe 5 Februarie 1887 în următoarea distribuție: Otello: Francesco Tamgno; Desdemona: Romilda Pantaleone; Iago: Victor Maurel; Cassio: Giovanni Paroli ; Montano: Napoleone Limonta; Roderigo: Vincenzo Fornari; Emilia: Ginevra Petrovich; Un herald: Angelo Lagomarsino; Lodivico: Francesco Navarrini; Dirijor: Franco Faccio Discografia de referință Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Arturo Toscanini Ramón Vinay, Herva Nelli, Giuseppe Valdengo NBC MEMORIES 1951 Dirijor: Soliști: Orchestră: Casă: Anul: Herbert von Karajan Jon Vickers, Mirella Freni, Peter
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Cassio, locotenentul lui Otello (tenor); Lodovico, ambasadorul Republicii Veneția (baș); Roderigo, un nobil venețian (tenor); Montano, predecesorul lui Otello în funcția de guvernator al insulei Cipru (baș); Emilia, soția lui Iago și damă de companie a Desdemonei (mezzo soprano); Un herald, (baș); soldați și marinari ai Republicii Veneția, doamne și domni din Veneția, populație din Cipru, Greci, Dalmațieni, Albanezi, un hangiu, 4 ospătări dela han, echipajul corabiei lui Otello. Actul I Un port din insula Cipru. În timp ce o furtună sălbatică bântuie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]