1,011 matches
-
A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de cincizeci de cai, duși, pare-se, la târgul de la Belgrad. N-ar fi ceva tocmai neobișnuit dacă herghelia n-ar aparține familiei Litovoi, din Murgești, mai jos de Vaslui, iar conducătorul grupului n-ar fi un tânăr cu trăsături cam frumoase, care aduc izbitor cu cele ale domniței Erina Litovoi. Cred că la sud de Dunăre avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
războinicii tribului meu. Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile sosesc din ținuturile sârbilor și ale românilor de la nordul Dunării. Armata lui Matei Corvinul a Înfrânt trupele lui Mahomed În jurul Belgradului, iar cetatea e liberă. Căderea Sabac-ului e iminentă. Deci, numărul participanților la târg crește. Fiindcă, prin acțiunea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldova e atacată. Și va fi atacată, În mai puțin de cele opt luni, cât trebuie să asigur transferul Cuceritorilor spre alte structuri militare. Amir, de ce crezi că târgul de cai de la Belgrad e atât de important? - Fiindcă participă o herghelie moldoveană. - Moldoveană? -Herghelia de la Murgești, a logofătului Litovoi. E ceva cu totul neobișnuit. Niciodată moldovenii n-au participat la acest târg. Sunt prea departe. - Crezi că e o acțiune acoperită... - Nu știu. Dar orice e posibil. Multă lume Îl caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pierdut. Că trebuie să ajungă acolo, cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe umeri și Îi spuse, calm: - Liniștește-te. E În viață și În câteva zile vom ajunge la el. A fost găsit de Erina. Și salvat printr-o metodă mai ingenioasă decât orice am fi putut noi născoci. - Adică... - O herghelie de cai. - Herghelia care a trecut Dunărea pentru târgul de la Belgrad... - Exact. Și cu sprijinul haiducilor din munți. Acum se află În siguranță, dar nu și În fața unui val de două sau trei mii de ieniceri și spahii, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi spuse, calm: - Liniștește-te. E În viață și În câteva zile vom ajunge la el. A fost găsit de Erina. Și salvat printr-o metodă mai ingenioasă decât orice am fi putut noi născoci. - Adică... - O herghelie de cai. - Herghelia care a trecut Dunărea pentru târgul de la Belgrad... - Exact. Și cu sprijinul haiducilor din munți. Acum se află În siguranță, dar nu și În fața unui val de două sau trei mii de ieniceri și spahii, care se retrag din jurul cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urcară scările care dădeau spre sala tronului și spre spătăria mică. În urma lor, străjile Încrucișară halebardele. Era o convorbire la care nimeni nu avea acces. 5 mai 1476, Albești, Moldova Mitruț deschise ușa cu sfială. Înainte de a pleca să scoată herghelia pe pajiștea de pe malul Jijiei, domnița Erina Îi poruncise să vegheze somnul căpitanului Oană și să Îi dea de veste imediat ce se trezea. Ionuț rămăsese singurul slujitor din casa bătrânească de la Albești. Unchiul său, Onofrei, se stinsese În iarna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Albești. Căpitanul fusese instalat În camera de jos, iar Erina Își reluase rolul de stăpână a casei, poruncind curățenie, așternuturi și draperii noi și deschizând ferestrele ca să intre aerul cel proaspăt al noii primăveri. Peste Încă o săptămână sosise o herghelie de cai păzită de un tânăr care avea aproape același nume cu el, anume Ionuț, slujitorul Erinei de la moșia Murgeștilor, de pe valea Bârladului. Ca să-i deosebească pe cei doi, Erina hotărâse ca unul să se numească Mitruț Albul de la Albești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săptămâni la tabăra de la Vaslui! Au mai plecat solii către Roma, Veneția, Viena și Buda! Căpitanul luă mâna Erinei și spuse: - Să mergem. Cei șase călăreți porniră În grabă spre casă. Erina Îl trimise pe Ionuț Murgu În față, cu herghelia, și Îl instrui pe Mitruț Albu să anunțe locuitorii că Moldova se pregătește de război. Dacă oștile voievodului nu puteau opri năpasta, Încă o dată, Albeștii aveau să ardă din temelii. 15 mai 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei Primirea solilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre violet. Erau ultimele raze ale soarelui, strecurate prin răcoarea codrilor și prin căldura strivitoare a verii. Micul cortegiu plecase din fața porții și mersese până dincolo de herghelie, pe malul unui pârâu căruia nimeni nu se ostenise să-i dea un nume. Erau săteni, toți bătrâni, toți slujitori sau prieteni ai marelui logofăt. Aveau chipuri Împietrite, fără lacrimi. Nu spuneau nimic. Nu vorbeau Între ei. Știau că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch: Bărbatul galben și fata, Trei servitoare negre, Calul din herghelia de țară, Jazz Godiva și ultima serie Big Bellhops pe care o distribuie clientelei cu mai mult discernământ. Dar pe Firoz îl interesează de fapt următorul proiect al lui Birch. Un film de vânătoare. Un film cu o vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
când vom vedea și noi un corupt la zdup?...). Vițelul: „Cum era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră. Ați ghicit cine a fost?). Lup turbat: „...Aleargă, muge, stă-n ședințe/ Semnează droaie de sentințe,/ Ordonă, dă cu pumnu-n masă,/ ...Se duce glonț la vânătoare,/ Că, dacă nu știe să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pornind către ușă: Apoi eu m-oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot trupul meu alerga deja o herghelie de cai năzdrăvani hrăniți cu jeratic...M-am întins pe crivat și în scurtă vreme am ațipit...Cât oi fi dormit nu știu dar la un timp am simțit cum o mână moale îmi atinge fruntea, în timp ce un glas rostește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înainta implacabil. Călărețul încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau coada unui cal. O mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu strigau. Își duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se aștepta să-i vadă împietriți de groază. Dar ei arătau ca un grup statuar dintr-o grădină, într-o zi liniștită de vară. Zâmbeau. Curentul de aer stârnit de înaintarea hergheliei tulbura deja ninsoarea care cădea peste ei. Încă o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o clipă... Încă... Ultimul lucru pe care mai apucă să-l vadă călărețul fu profilul femeii suprapus peste cel al bărbatului. Efigia unei încrederi totale, mistuită fulgerător. Înlemni. Și calul înlemnise. Îi mângâie coama udă, urmărind atent norul stârnit de herghelie. Ar fi trebuit să se rostogolească mai departe. Aștepta să treacă. Dorea să se convingă că omul murise. Nu avea cum să fie altfel. Dar norul nu trecea. Se oprise. De ce se oprise norul? Acolo, în miezul lui, se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răspundeau, dădeau din cap, își scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de vrajă ar fi putut să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
7 sunt deja pe drum. Este plăcut să circuli dimineața. Sunt mașini puține, este răcoare și rucsacul ți se pare mai ușor. Drumul până la Carces este destul de lung și nu întâlnești nicio altă localitate. Vezi doar păduri, vii și o herghelie de cai. Ca relief, este mai plăcut decât ieri. La un moment dat, din spate mă ajunge un biciclist care văzându-mi scoica de pelerin pe rucsac, se oprește și intră în vorbă cu mine. A fost și el la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îndrăgostiții către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bine dirijat de către Putere, o să depășim cu înțelepciune și răbdare toate câte sunt și fără de care nu se poate merge mai departe, oricât de rău ar fi. Iar cu medicamentele necompensate e jale. Dar nu-i nimic. Cu mânjii, cu hergheliile noastre cu aripi vom alerga pe mai departe și mult mai sus în stima celor din Apus. Trăiască Lupta pentru Pace !” “Domnilor, vă vorbește un doctor veteran navetist cu o înde-lungată experiență în creșterea, îngrijirea și înmulțirea vacilor de lapte
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rudelor proprietarului de gloaabă. 4. Scoaterea din circuit a posterelor Romar și a volumului Frumosul și Fascinantul Romar. 5. Desființarea Ministerului Cailor cu Aripi și trecerea funcționarilor la Ministerul Teberelor de Vacanță. 6. Ridicarea embargoului asupra vânzării peste hotare a hergheliilor de cai cu aripi. Vânzarea devine liberă. Undeva, pe câmpia nearată cât vezi cu ochii a Beșilegilor de Jos aleargă un mânz. Aleargă normal, ca orice mânz normal. E personajul nostru cabalin. Se oprește, adulmecă în jur și nesimțind nici
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decât pe țăran. El produce cerealele noastre și în schimbul acestora noi cumpărăm toate de la chibrit până la galoanele de pe chipiul generalului. Dar țăranul, care în anul 1827 reprezenta o clasă cam tot atât de numeroasă ca și astăzi și care păștea pe atunci hergheliile de cai și cirezile de boi, singurul obiect de export pe atunci, țăranul nostru care pe atunci putea să se păstreze în putere cu mămăligă, brânză și verdețuri, căci munca puțină cerea consumare puțină // va putea să trăiască astăzi același
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]