905 matches
-
într-un fel sau altul, acest fir să nu se rupă niciodată. Am simțit că mă cuprinde un fel de silă spirituală amestecată cu o abjectă ușurare care m-a făcut ca, pentru o clipă, Antonia să-mi pară aproape hidoasă. Eram pe punctul de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la comandă sau a unei toalete cu capac Încălzit și bideu asortat. Într-un colț al parterului se găsește spațiul bucătăriei, care cuprinde (a) o plită cu gaz și (b) un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și George nu se gândea nici un moment să-și ia viața. Suferința lui era continuu prezentă, ca o ocupație, ca o parte necesară a unei stranii „îndatoriri“ ce i se înfățișa mereu, cu tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vis urât cu o noapte înainte, un vis care continua să o obsedeze. Se făcea că într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om ca Rozanov? Îl prinsese în capcana planului său hidos și ridicol și acum îl învinovățea pe el pe nedrept, refuzând să-i asculte măcar explicațiile. În fond, el nu avea nici o vină în evenimentele petrecute la Papuc, numai că Rozanov era hotărât să privească totul ca pe o conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Chiar și remușcarea era o provocare lesne de înfruntat. Și acum, fusese zvârlit îndărăt într-o eră anterioară, cu toate datoriile lui neîmplinite, o eră în care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților! Gândul că ea se găsea încă în Ennistone era, s-ar zice, de neîndurat. Ah, Dumnezeule, dacă ar fi fost departe! Dar poate că și era, posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mea cea mai bună. Sau fostul meu iubit. Nu doctorii sau călugărițele. Poate poliția, dar nu încă. N-a venit vremea să strângem toată mizeria asta într-un ordonat pachet legal și să-mi văd mai departe de mai-puțin-decât-viața mea. Hidoasă și pentru totdeauna invizibilă și ocupată să strâng rămășițele. Lucrurile sunt încă o harababură și lăsate-n aer, dar nu sunt pregătită să le orânduiesc. Zona mea de confort creștea cu fiecare minut. Standardul meu de dramatism creștea. Era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
este originală. Expunerea lor pe simeze creează de fiecare dată alt joc, ne putem permite asta pentru că păpușile sunt foarte multe și au mărimi diferite. Bostanii care sperie spiritele rele sunt tot de copii aduși, tăiați sau desenați în chipuri hidoase, puși de-o parte, de prin septembrie să nu dea bruma peste ei. Dar cele mai importante lucruri, consider eu, sunt cusăturile de pe prosoapele țesute în casă sau de pe batistele de An Nou, pe care fetele din sat le coseau
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestea asta? Tot ce știu, tot ce am auzit vorbindu-se vreodată are un contur firav, incert, de umbră. Pe de altă parte, legenda Securității e populară - În general, e vorba despre arestări și violențe, despre obediență și despre locuri hidoase unde ai putea ajunge din diverse motive. E o umbră cu un schelet făcut din ferăstraie. Povestea asta funcționează imprevizibil, povestea asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al Partidului. Din păcate, acest discurs răgușit, Îndobitocitor e singurul la care avem acces. Se fac din cînd În cînd ședințe de partid În sala de studiu de la parter. Cineva citește presa, de regulă un caporal. Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne mișcăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se derulează deja un scenariu În care ea urmează să-mi ceară favoruri sexuale, În schimbul iertării. Deja o văd cum mi se mută pe genunchi și Începe să-mi desfacă nasturii tunicii, după ce și-a dezvelit sînii generoși, haina uniformei hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bursă pentru cercetare. În acest moment, tovarășul Bicu tocmai a devenit un caz, așa că a Început să beneficieze de serviciile altui securist, mai dichisit. Tovarășul Bicu, cum rezolvăm situația asta? l-a Întrebat la prima Întîlnire, politețea lui avea ceva hidos - se chinuia să acopere un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă,/ până și în lumina lumânării la care scriu./ Deși n-am făcut nimic/ care să merite atâta ură,/ atâta hidoasă voință de a strivi” (Mesajul Annei). Cu toate acestea, Atelierele... e poate cea mai bună carte a autoarei, cu o structură de ansamblu atent studiată; astfel, cele trei secțiuni componente (La întretăierea drumurilor comerciale, Elegii și Atelierele) ar putea fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
cu birtașul grec de alături), m-am înfuriat într-un hal ce întrece orice închipuire. Să ajung aici, ce rușine!” (II, 122). Peste doar o pagină, adică la o zi-două, o altă scenă, cu aceeași concluzie: „La piață, o femeie hidoasă, cu un cap de vultur, începe să-mi facă scandal pentru că am trecut între ea și tarabă. «Nu sunteți bine crescut. Un domn nu trebuie să treacă înaintea unei doamne etc.» Și dă-i, și dă-i. Slăbiciune incredibilă, încerc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu gazon și flori de toate culorile. Monumente modeste se pierd în verdele frunzișului din preajma lor. Seara, cimitirul e plin de lumânărele aprinse, lăsând impresia că morții organizează un bal pentru copii. [...] Pentru Franz, cimitirul nu-i decât un depozit hidos, de pietriș și oseminte omenești."31 Dialogismul este pentru Bahtin în primul rând intertextualitate, orice enunț scris fiind o reacție la enunțuri anterioare și, în același timp, o posibilă sursă de alte enunțuri. Bahtin distingea două modalități stilistice de redare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ape clocite infiltrate printre dale în acele viziuni în care sunt creaturi umane. Uneori chiar și zece familii într-o colibă, chiar și zece persoane într-o cameră, cinci sau șase într-un pat, vârste și sexe amestecate, podurile la fel de hidoase ca pivnițele, cocioabe în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar înțeleaptă, care se oferă să-i dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
gunoaie se tăvălise pentru a ajunge la aspectul acesta de cerșetoare nebună? Emanuel avu o strângere de inimă mai penibilă decât la primirea scrisorii. Și nu era numai atât. Abia când intră în odaie, el zări în mâinile ei obiectele hidoase pe care le aducea cu dânsa, culese desigur de pe vreun maidan părăsit, într-o mână ținea o gheată veche, ruptă și putredă, iar în cealaltă o pasăre moartă, cu gâtul în jos, fără pene, oribilă. Emanuel rămase îngrozit. Solange cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
încins de soare tremură vaporos ca aburii transparenți ce plutesc peste un lichid care fierbe", malurile înalte ale râului cu pereții ,,abrupți și plini de iregularități fantastice" în care ploaia ,,sculptase șuvițe lungi de crăpături fine ca niște arabescuri, însă hidoase ca niște plăgi rău cicatrizate" care devin ,,adevărate zdrențe din carnea lutului, răni oribile și beante", pe de-o parte, iar pe de altă parte, odaia, a cărei ,,intimitate caldă și primitoare se filtra din pereți, prelingându-se pe toate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
răspândirea ei trebuie să fie paralele”<ref id=”2”>Petre Andrei, Criza culturii ..., p. 201.</ref>. „Recunosc și îmi dau seama de descurajarea care cuprinde sufletul și paralizează avântul oricărui intelectual atunci când, în fiece moment, viața îi pune în față hidoasa sărăcie, pe de o parte, mizeria morală, pe de alta, și totuși sălășluiește în mine puternică credința în victoria lui finală. Nu există însă nici bucurie spirituală, nici victorie socială fără muncă serioasă, fără studiu chinuitor, care să absoarbă toate
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
autonomia. Acest tip de vis poate însoți marile schimbări din viață: divorțul, o nouă orientare profesională etc. Infern Reprezentarea infernului, așa cum este propusă în diversele religii, apare rar în vis. Dacă intervine, scena onirică este atât de înspăimântătoare, atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]