872 matches
-
calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
viața mea va fi tristă, a dispărut, pentru că acum sunt, de fapt, cu adevărat fericit și împlinit. Reporter: Am văzut undeva o imagine cu un omuleț mic în mijlocul unei jungle, iar din pomii din junglă ieșeau tot felul de capete hidoase de monștri cu dinți mari, cu gurile deschise, care îl atacau pe acel omuleț micuț, încercând să-l mănânce. Probabil că așa te-ai simțit și tu când ai luat viața în piept. Ai ales calea spre Dumnezeu, să-ți
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341324_a_342653]
-
cititorii de bună-credință de acest fenomen. Sigur că eu sunt subiectiv, poate excesiv de subiectiv, pentru că privesc poezia ca pe un leac sfânt pentru suflet, ca o tămăduire și ca o șansă de înălțare și purificare și nu ca un spectacol hidos în care să poți spune : „să ne iubim ca două cotlete”. O fi și acesta un mod de a scrie poezie! Am tot făcut mereu apel la o zicere a lui Goethe: trebuie să pornească de la inimă ceea ce este destinat
CARTEA CU PRIETENI- EMILIAN MARCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341424_a_342753]
-
NOAPTE Imperatorul continuă să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct și deasupra zărește doi ochi aprinși ai unui pește, de statura unui om, care-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
măritată. Când eram tânără aveam concepțiile mele. Pentru 300 de grame de carne trebuie să cumperi chiar tot boul ?? Și-apoi ,dacă îl cumperi ,faci copii. Ăștia plâng noaptea,ziua, trebuie să sugă, îți deformează țâțele și uite așa devii hidoasă .Așa gândeam atunci.... Dar vezi ,egoismul ăsta se întoarce tot asupra ta. Acum aș vrea să fi avut vreo cinci copii. Când eram tânără , singurătatea se traducea prin libertatea de a face ce-ți dorești,acum înseamnă doar un chin
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FLORICA BUD - MIGDALE DULCI AMARE (1) - DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) Autor: Florica Bud Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului „În primele mele rânduri de scrisoare vei afla despre mine că sunt bine”. Binele pe care ți-l doresc, de data aceasta și prin
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
Cercetașii Atenți La Curgerea Turbulentă A Istoriei! Dar nu are nimeni vremea să îi caute, acum este vremea vremii vremilor... Dar toate la timpul lor. Apropo de timpuri, îți place Perfectul Simplu sau preferi Mai Mult Ca Perfectul, Minunat Univers Hidos? ----------------------------- Florica BUD Baia Mare 10 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Florica BUD - MIGDALE DULCI AMARE (1) - DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) / Florica Bud : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Bud : Toate
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
vremea vremii vremilor... Dar toate la timpul lor. Apropo de timpuri, îți place Perfectul Simplu sau preferi Mai Mult Ca Perfectul, Minunat Univers Hidos? ----------------------------- Florica BUD Baia Mare 10 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Florica BUD - MIGDALE DULCI AMARE (1) - DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) / Florica Bud : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Bud : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
suflare din cetate era îngrijorată din această pricină și pretutindeni domnea o atmosferă apăsătoare. Într-una din zile Pătru Valdescu îl chemă pe căpitanul Preda: - Mâine în zori pleci în munți. La grota dintre Stâncile Diavolului vei găsi o babă hidoasă. Să nu te sperii de ea și, mai ales, să nu-i treci pragul. Înfrânează-ți curiozitatea și strig-o de la câțiva pași. Te sfătuiesc, să nu te îndemne necuratul să pătrunzi în grotă. Îi zici să vină în grabă
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
de tunete și trăsnete îngrozitoare. Se pornește o ploaie torențială în rafale. Este o noapte de coșmar. Străjerii se adăpostesc la repezeală care pe unde apucă, făcându-și speriați semnul sfintei cruci. Prin negură, la lumina fulgerelor, zăresc o umbră hidoasă, cal și călăreț, care se apropie ca o săgeată. Arătarea, într-o mantie neagră, pătrunde pe porțile larg deschise, descalecă și dispare pe o scară întunecată. Pentru o clipă o lumină orbitoare spintecă noaptea și aproape instantaneu, undeva în apropiere
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
singură dată pe zi, la prânz, apă și pâine în fața ușii celei mai întunecate încăperi din turn. Cândva, în acel loc erau închiși trădătorii de neam osândiți la moarte. Străjerii observară că de fiecare dată la miezul nopții o umbră hidoasă trece prin poartă, se cațără pe ziduri și dispare printr-o ferestruică în turn. Cei ce o zăriră amuțiră până spre ceasurile dimineții când, după cel de-al patrulea cântat de cocoș, umbra misterioasă se retrăgea pe unde venise. În
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
căci ei sunt, pătrund în adâncurile pădurii cu animalele la trap. Deodată tăcerea este spintecată de cântecul huhurezului, apoi de urletul unui lup. Din instinct, căpitanul pune mâna pe spadă. Împrejurimile sunt sumbre și înfiorătoare. Pe lângă el țâșnește o umbră hidoasă și calul se poticnește speriat, dar nu nechează de parcă îi pierise graiul. Principele îi face semn să nu scoată o vorbă și să continue drumul la pas. La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se strecoară printre stejari
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
în Judecata de apoi un carnaval dement; cu aceleași culori, îmbibase pânza în substanța din care sunt făcute coșmarurile și, în aceeași măsură, în materia primă a speranței. Mi-am cumpărat o carte poștală cu detalii din tablou - câteva creaturi hidoase împingând o corabie-papuc, unde se ascund doi oameni goi și cocârjați, peste o apă neagră din care ies mâini, capete și picioare orfane. Am ieșit de la muzeu și, preț de câteva ore, am avut senzația că am revenit într-un
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
care se joacă cu nervii și demnitatea românilor. Scrisoarea în care îi comunicam, la vreme de ger, în mai multe puncte, de ce este o javră. Ordinară. Sintagmă, care nu are nimic jignitor pentru oameni de tip băsescian. Urât mirositori și hidoși. Din contra! Termenul caracterizează perfect asemenea specimene. Consultați DEX-ul și alte scrieri. Bineînțeles, scrisoarea va fi adusă la zi. Cu ajutorul Dumneavoastră. Aștept. O aveți în atașată mai jos! Dacă nu ați primit-o atunci. Poate mi-a scăpat ceva
TABLETA DE ÎNAINTE DE WEEKEND (15): JAVRA SE ÎNTOARCE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343739_a_345068]
-
încântare, fie aținteau hipnotic privitorul cu mâinile încremenite-n gesturi de prestidigitație. Din plasa unei bătrâne, un dovleac tăiat în jumătate, părea că râde spre cer cu gura sa știrbită de semințe. Alături, un copil se juca cu o mască hidoasă, vopsită în alb și negru. „ Peste două zile va fi Halloween-ul, își aminti Platon. Alt halloween. Cum trece vremea... și mascații vor fi alții, doar că vor face același lucru, vor colinda pe la unii și alții ca să-și umple traistele
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
totul ia o întorsătură grotească. Nori negri ce au a-i cuprinde destinul, spulberându-i toate visele, pulsează sub influența unei realități dureroase. Doar o noapte. O singură noapte... Autorul o smulge - într-o încercare de a arăta cititorului fața hidoasă a lumii, cu toate substraturile ei, de multe ori mizerabile - pe eroina lui, pe Iuliana, dintr-o lume liniștită, a visării, sacrificând-o. O face să trăiască ororile prilejuite de o răpire, plasând-o într-un plan cu un timbru
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
către lift. Când ajung în antecameră, Anca zâmbește galeș. Îmi vine să-i spun vreo două, dar acum nu am timp. O privesc furios, cu sângele clocotind încă și-mi aduc aminte într-o fracțiune de secundă de mutra aceea hidoasă din fața ușii mele care mă amenința în gura mare. Noroc de Florin, că altfel nu aș fi ieșit azi din casă. Pășesc hotărât către biroul meu și deschid ușa. Rămân consternat de tablou și mă transform instantaneu într-o statuie
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]