681 matches
-
pildă arhitecților. Sculptura e într adevăr mai legată de anumite forme din natură. Obiectul ei e trupul omenesc și cel animalic. Și totuși modelajul sculptural nu e o reproducere sau o copie a formelor naturii. Sculptura egipteană e o stilizare hieratică a formelor naturii, adică o puternică modificare a lor. Sculptura greacă e o idealizare sau o tipizare a detaliilor particulare din natura individuală, cu toată teoria imitației. Dar atât sculptura egipteană cât și cea greacă depășesc adesea modelele naturii, construind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum e „Rădăcina lui Iessei”, „Toată suflarea să laude pre Domnul” sau „De tine se bucură toată făptura”. În asemenea icoane, toată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descrie pe cel creștin, va avea un sfârșit în restabilirea generală a împărăției binelui(Albert Caynoy în Christus, p. 366.), asemănătoare cu apocatastaza lui Origen. în Egipt, cultul nemuririi, fixat în faimoasa Carte a Morților, e ideea centrală care organizează hieratic întreaga viață a imperiului și insuflă unitatea miraculoasă artei din această țară, care smulge și azi admirația omenirii. „în timpul nopții, în strălucirea cerului lor scânteietor de stele, egiptenii credeau că văd mulțimile ce i-au precedat; ele au zburat ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția căreia îi e de la început destinată. Ea se conformează dogmei Bisericii și simbolismelor ei rituale, a căror expresie hieratică devine. Există apoi o artă religioasă liberă, născută din spontaneitatea inspirației. Caracterul ei dominant reiese atât din obiectul pe care și l-a ales să-l trateze, cât și din felul cum îl tratează. Căci singur obiectul sau tema unei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
până la Anton Pann, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Mihail Chirnoagă, Basoreliefuri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Marian Papahagi, „ Echinox” - alte opt nume, AFT, 1976, 6; Piru, Critici, 302-303; Sanda Cordoș, Literatura generației optzeciste, CC, 1996, 9-10; Radu G. Țeposu, Ariel, scribul hieratic, VTRA, 1997, 3; Ion Pop, „Scriitori români postmoderni”, VTRA, 1997, 3; Virgil Podoabă, Cartea clasică despre optzeciști, VTRA, 1997, 3; Mihaela Ursa, „Optzecism” sau postmodernism, ECH, 1997, 4-6; Horea Poenar, „Scriitori români postmoderni”, ECH, 1997, 4-6; Doru George Burlacu, Voci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
mână, între degete) pentru a o decoji, precum și pornirea subită de a vorbi (mai ales dimineața, în euforia noii zile), o artă de a jongla cu sunetele care mă făcea să cred că recunosc deja cuvinte în ele. Tăcut și hieratic, alteori, ca o pasăre răpitoare, nu pierdea niciodată prea mult timp stând degeaba. Răsturnat subit în poziții extravagante, însoțite de sunete dintre cele mai diverse și imprevizibile, el îi dădea cu tifla instinctului care tinde să-i atribuie fiecărei specii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o înghite dintr-o singură îmbucătură. Cine ar putea spune că tocmai a înghițit o muscă, cine ar putea spune că fusese o muscă în borcanul ei de broscuță, cu câteva momente mai devreme? Iată c-a devenit și mai hieratică decât era. * * * "Ce-i asta? O broască?" Asta era întrebarea stupidă pe care mi-o adresau aproape de fiecare dată prietenii veniți în vizită (sau copiii lor) atunci când intrau la mine în cameră. Nu, e o prințesă. Aștept cu nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
clasic, creează, pe linia sentimentalismului minor, o atmosferă de limpiditate și echilibru. Lirica lui emană o senzație de liniște și mulțumire, rar înfiorată de întrebări sau de îndoieli. Prohod pentru zi relevă aceeași apetență pentru imaginile clare, luminoase, trasând contururi hieratice în decor de alb imaculat, dar accentuează latura angoasată, exprimând, în manieră bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă nepretențioasă, „se vor șterge grațios la gură de fărâmituri de soare”. Timpul își pierde din dramatism, senzualitatea e sublimată în „mici fericiri”, aproape abstracte. Poemele împrumută ceva din naivitatea și hieraticul din Cântarea Cântărilor, în formulări în care aluzia culturală se integrează suplu, cu naturalețe: „Stau în fața ta/ Mai curată decât crinii,/ Cu inima dulce”. Decantarea instrumentelor textuale, în sensul unei aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
teatral prin excelență, de un "comic dureros" (triunghiul amoros, cu bărbatul dominat de femeia duplicitară), "romanul" constituindu-se dintr-o serie de fragmente ce reiterează fiecare în parte, prin variațiuni succesive 167, această "situație-tip", cu personaje "înghețate" în posturi hieratice, de natura "icoanei". 4.1.2. În luminile rampei. De la Oedip la Boubouroche Dovedind o intuiție artistică sigură, după secvența retrospectivă Lovinescu alternează iar planurile, contrapunctic, și în capitolul al treilea poartă pașii eroului său trezit din visare chiar într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu ca organ de simțiri"189. Romanul lovinescian se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
culorile, parfumul, atingerea sau gustul creează o stare. Miliarde de sinapse în același timp concură la sugestia infinitului. Majoritatea bolilor mentale își au originea în dereglarea funcțiilor lor. Creația tot aici, în acest leagăn cosmic al creierului. Plin de nostalgie, hieratic, parapsihic, Florin Mihai Petrescu, citit acum, la ani de când și-a urmat chemarea atolilor spre cer, acest om blând care spunea cu cea mai mare nonșalanță: "vreau să plantez în lacrimi un copac", pare viu, scriindu-ne din eternitate: "sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au apărut acești zgrunțuri infinitezimali, nenumărați, alcătuind o masă neliniștită care îmi tulbură conștiința. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei... Memoria religiei, acel perete alb, coșcovit, mirosind a var, plin de icoane, plin de pornografia sfinților, de închistarea gestică, hieratică, de amestec pios de ulei, de tămâie, amintirea duminicilor, cu slujbe, tot misterul unor ceremonii de neignorat. Unde era libertatea mea?"457. Și libertatea a venit prin cunoaștere, prin inițiere și exprimarea acesteia pe înțelesul profanului, atât cât margăritarele n-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cartea lui Enoh este un memorial al credințelor din Atlantida arcane și gândire mistică care evocă înalta îndrumare celestă și ierarhia îngerilor 635. Éliphas Lévy consideră că aceasta cuprinde două volume distincte, una hieroglifică, cealaltă alegorică. Prima conține cheile inițierii hieratice, cealaltă istoria marii profanări de dinaintea potopului 636. Aici arcanele Tradiției prezintă cum erau împărtășite științele oculte de către posesorii puterilor divine și ale forțelor universale. Acolo, venerarea străbunilor avea esența adevărului, acela al nemuririi sufletului și coexistența noastră spirituală cu toate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ele: credința, vindecarea, facerea de minuni, prorocirea, înțelepciunea, cunoașterea, darul limbilor și tălmăcirea lor. Înconjurat de simboluri și numere, dăruind și rugându-se, poetul așteaptă întotdeauna un semn. Modalitatea ancestrală de a comunica, de la scrierea prin noduri a incașilor, de la hieraticele sau demoticele egiptene până la limbajul computerizat al timpurilor noastre nu justifică decât crearea instrumentului magic numit carte. Ea depășește sau împlinește suportul temporal al sunetelor, pentru că poesia este în primul rând o elaborare structurală fonică. Chiar citind-o în gând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ele: credința, vindecarea, facerea de minuni, prorocirea, înțelepciunea, cunoașterea, darul limbilor și tălmăcirea lor. Înconjurat de simboluri și numere, dăruind și rugându-se, poetul așteaptă întotdeauna un semn. Modalitatea ancestrală de a comunica, de la scrierea prin noduri a incașilor, de la hieraticele sau demoticele egiptene până la limbajul computerizat al timpurilor noastre nu justifică decât crearea instrumentului magic numit carte. Ea depășește sau împlinește suportul temporal al sunetelor, pentru că poesia este în primul rând o elaborare structurală fonică. Chiar citind-o în gând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de inflexiunile unui imn pe acorduri de liră,dacă reflectăm la condiția creatorului, nu se poate să nu ne trimită gândul la miticul Orfeu, la perioada de copilărie a omenirii, “când lumea gândea în basme și vorbea în poezii”. Poet hieratic prehomeric din mitologia greacă, fiul muzei Caliope și al regelui trac Oiagros, a fost inițiat de Muze și protejat de zeul Apollon, care îi dăruise propria sa liră. Cântând, Orfeu izbutea să miște pietrele și să îmblânzească fiarele. Participând la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate trece, dar care nici nu se poate generaliza". Comportamentul capului suprem al Bisericii Ortodoxe Române este în contrapunct evident cu sobrietatea bizantină, cu simplitatea hieratică, specifică stilului răsăritean 17. În perioada interbelică, mișcarea de alunecare a Bisericii Ortodoxe Române spre catolicism era departe de a se fi încheiat, în pofida semnalelor de alarmă trase de elita intelectuală. Toate încercările ei de a releva implicațiile dezastruoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
pe care un asemenea gest ne-o creează în lumea creștină". 17 Ibidem: Ați auzit, creștini pravoslavnici! Părintele patriarh are mănuși de mătase roșie! Nu ne mai ajunge concentrata noastră sobrietate bizantină, stilul pur al Răsăritului, emoționant în simplitatea lui hieratică. Nu ne mai ajunge pentru că nu-l mai înțelegem. Și astfel, din ignorarea Tradiției noastre, ca element constitutiv al trupului mistic al lui Hristos; din lipsa noastră de mândrie ortodoxă; din mentalitatea noastră de barbari și de robi, care uităm
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
foile pentru ca cele două straturi să adere mai bine, se punea o peliculă de lipici pe suprafața lor pentru a ușura scrierea; la sfîrșit se decupau în bucăți de 15-17 cm înălțime. Existau mai multe feluri de papirus, de la cel hieratic, rezervat cărților sacre, pînă la cel emporetic, papirusul grosolan care servea drept ambalaj. Pentru scris, se foloseau tulpinile de trestie tăiate oblic sau ascuțit (calame); mai tîrziu, pana, în general de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru de fum sau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pădure cu adaos de apă și de gumă cu lichid de sepie; exista și o cerneală roșie pe bază de săruri minerale. Scrierea nu era cea a hieroglifelor, ci o formă mai rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
se angajează cu entuziasm în supra-justificarea mărgăritărelelor, e pentru orizontul infinit de posibilități pe care acestea îl deschid literaturii. E promisiunea unei lumi în care totul - pasiuni, ființe, lucruri - are șansa de se monumentaliza și de a încremeni în ipostaza hieratică a obiectului demn de admirație. E, în fond, promisiunea unei estetizări fără limite. Ceea ce metaforele formei ne ajută să reconstituim e o realitate caracterizată, pe de-o parte, de un soi de optimism formalizant și de cealaltă parte, de capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al întregului Ev Mediu) între hieratic (hieratismul celor ce se roagă - oratores) și dinamic (dinamismul luptătorilor - bellatores), între idealul ascetic și pornirea epicureică, cărturarii români își însușeau viziunea religioasă prin lecturi și prin celelalte informații la care aveau acces, pentru că aceasta domina firesc codul și limbajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]