592 matches
-
piatra ruinelor, contopit în marea "hieroglifă" a condiției umane care-și așteaptă, mereu, deslușitorul cititorul: "Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc..." Criptica "hieroglifelor" pare a fi necesară, după raționamentul lui Arbore, pentru a îndepărta pe aceia în care mai sălășluiește "sâmburele răului", "decăderea virtuții". De altfel, în întreaga operă a poetului se sugerează un misterium al scrisului: "litere moarte", "semne mari", "cifre de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
În fond, toată această varietate de metafore, de "codri de simboluri"41 precum le-a numit Baudelaire, pregătește parcă, susținerea unui vers important: "Pe ce domnim?... pe cifre și pe semne" (Îmbătrânit mi-e sufletul din mine). Dar e sigur: "hieroglifa" ne este adresată, prin vreme, scrisul ei ne vorbește, ca și cum re-interpretîndu-1 i-am reda semnificația avută, însăși viața, într-un "nou asalt spre ceruri". Dintre inițiați, foarte important pentru tema noastră este, fără îndoială, Boris, un "principe dac" din anturajul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ruină... Toate-s praf...Lumea-i cum este, și ca dânsa suntem noi". (Epigonii) " Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenire ta și-a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este "lutul" în timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat, acum panorama e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în luptă eu privesc și tot privesc..." (Memento mori). Nu numai că este dată privirii, dar lumea pare adesea închisă în ochi ca într-un labirint ce este nevăzut rămâne neînțeles: "ei văd icoana, înțelesul nu", spune poetul într-o Hieroglifă căci astfel gândește el lumea: o hieroglifă. De descifrat, de-văzut. Aceasta ar fi prima înfățișare a divinului: lumea. A privi e și un joc al aparențelor dar și o dezvăluire: Dar mult mai bine-mi place să rup acea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Memento mori). Nu numai că este dată privirii, dar lumea pare adesea închisă în ochi ca într-un labirint ce este nevăzut rămâne neînțeles: "ei văd icoana, înțelesul nu", spune poetul într-o Hieroglifă căci astfel gândește el lumea: o hieroglifă. De descifrat, de-văzut. Aceasta ar fi prima înfățișare a divinului: lumea. A privi e și un joc al aparențelor dar și o dezvăluire: Dar mult mai bine-mi place să rup acea perdea / Ce-ascunde Viitorul Trecutul după ea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
passim; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul, București, 1975, 21-31; Curticăpeanu, Orizonturile, 123-180, passim; Muthu, Lit. rom., 55-92; Negrici, Expresivitatea, 78-98; Papu, Clasicii, 29-49; Dimitrie Cantemir interpretat de..., îngr. și pref. Suzana-Carmen Dumitrescu, București, 1977; Elvira Sorohan, Cantemir în Cartea hieroglifelor, București, 1978; Dicț. lit. 1900, 149-154; Sasu, În căutarea, 80-87; Negrici, Imanența, 151-159; Petrescu, Configurații, 86-93; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Itinerarii prin cultură, București, 1982, 12-28; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982, 242-282; Scarlat, Ist. poeziei, I, 95-97; Rotaru, Valori, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
anxioase, folosesc un limbaj diferit față de cel al creației anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Pecie menționează și tabloul Plata dijmei în categoria semnelor augurale ce structurează romanul Galeria cu viță sălbatică, atribuindu-i funcția de mise en abyme, deopotrivă prospectivă și retrospectivă: Tabloul Plata Dijmei aflat în camera lui Chiril este una din marile hieroglife ale romanului, încifrând și descifrând, pentru cine știe să citească, relația dintre feudal și serv (...). Tabloul Plata Dijmei, pictură flamandă găsită de tatăl lui Chiril într-un conac de vânătoare, înfățișează un bărbat tânăr "cu mâna dusă la piept, justificându
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ale computerelor, prin permutarea unor grupări consonantice de litere. Aceleași litere pot avea semnificații diferite, în funcție de poziția lor în cadrul grupului. la rându-i, Giordano Bruno va aplica o anumită formă de hermeneutică în măsură să deslușească limba creației în lumea hieroglifelor egiptene. René Descartes avea convingerea că limba revelată, în splendoarea și unicitatea ei, nu poate fi sesizată decât în calitate de ceva cu totul deosebit. Mult mai aproape de noi, Paul Tillich va înțelege că în interiorul adevăratului nume al zeului este prezent acela
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sau degete realizate cu șablonul. Un alt ansamblu ocupă partea stângă a Marii Săli: Friza neagră cu 25 desene numai în linii negre: 10 mamuți, apoi bizoni și cai. Printre alte compoziții se citează Capela mamuților, Omul rănit, Plafonul cu hieroglife, Femeia-bizon. Arta religioasă solutreană cunoaște și alte manifestări, în Franța (grota Capul Leului, Chabot, cu reprezentări animaliere pictate), în Europa Centrală, dar mai ales în Spania, unde unele peșteri, printre care se remarcă grota Parpallo, cu cele peste 5857 plachete
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
48-49; Felea, Aspecte, II, 260-262, III, 137-142; Sultana Craia, Nevoia de miracol, LCF, 1981, 2; Piru, Debuturi, 167-168; Tașcu, Poezia, 79-84; Cistelecan, Poezie, 195-198; Papahagi, Cumpănă, 270-274; Maria Genescu, Îngerii mâncători de ceapă, RL, 1994, 19; Ioana Bot, Povestiri cu hieroglife, ST, 1994, 10-11; Petraș, Lit. rom., 126-128; Dicț. scriit. rom., I, 316-317; Ulici, Lit. rom., I, 251-252; Pop, Pagini, 203-213; Al. Pintescu, Mariana Bojan sau Retorica singurătății, PSS, 1997, 3-4; Ioan Moldovan, Euridice și melancolia, F, 1997, 1; Ioana Bot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur și prin hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe Isis să-i apară; în oglinda de aur a magului din Memento mori i se relevă cunoașterii nu lumea fenomenală, ci "sâmburul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constelație arhetipală nocturnă în forma ei cea mai pură, iubita, noaptea și apa contopindu-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur și a hieroglifei, prin care se înfățișează simbolic arta, dar și mitul. Pentru limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de înțelegere care determină dinamica repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva mult mai adânc, o altă față a spiritului poetic, cu rădăcini foarte vechi, de tip arhaic, prediscursiv. Această dominantă arhaică a spiritului constituie o preferință a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său". Despre mit vorbesc și paginile de teatru eminescian, unde se simte mai limpede disocierea mit-simbol. Astfel, mitul reprezintă istoria ("Ca o poveste să-mi aud viața,/Ca pe un mit eu să mă văd pe mine"), iar simbolul este hieroglifa prin extrapolare, discursul mitului. Lectura eficientă a hieroglifei și cunoașterea mitului se realizează numai prin asumare, prin trăire: Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescian, unde se simte mai limpede disocierea mit-simbol. Astfel, mitul reprezintă istoria ("Ca o poveste să-mi aud viața,/Ca pe un mit eu să mă văd pe mine"), iar simbolul este hieroglifa prin extrapolare, discursul mitului. Lectura eficientă a hieroglifei și cunoașterea mitului se realizează numai prin asumare, prin trăire: Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios să mergi până la capăt în citirea hieroglifei "pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios să mergi până la capăt în citirea hieroglifei "pentru că mitul nu este niciodată o notație pe care să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică (s.n.), formată din simboluri, el conține și revelează propriul său sens" (Durand: 1992, 413). Dar înțelegerea hieroglifei ascunde o promisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
capăt în citirea hieroglifei "pentru că mitul nu este niciodată o notație pe care să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică (s.n.), formată din simboluri, el conține și revelează propriul său sens" (Durand: 1992, 413). Dar înțelegerea hieroglifei ascunde o promisiune, fapt pentru care motivarea celui care încearcă decriptarea cunoaște o intensitate direct proporțională: "această cunoaștere este însoțită de o putere magică-religioasă. Într-adevăr, a cunoaște originea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc. înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poezia pare a se subordona unei alte realități (Melancu: 1999, 102). După cum accentuează Mircea Eliade cu fiecare prilej, fără trăire, nu se poate vorbi de mit. Teoretizarea nu înseamnă decât că ai văzut, ții minte forma și poți să imiți hieroglifa ("Ei văd icoana înțelesul nu"). Cât despre Eminescu și vârstele mitologice ale spiritualității umane, trebuie supus atenției criticului și teatrul ("Obscur, necunoscut, o literă/Ce necitită-a fost rămas de toți"). Registrul dramatic ar deschide subiectul relației intertextuale dintre Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a visului eminescian și a celui nervalian, astfel încât lumea magică din somn ("o lume ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]