593 matches
-
paginile cărora se împarte, deși nu cu egală consecvență, între scriitura lirică proprie și cea a altora. Frecvente sunt mai ales aparițiile revuistice prin care cartografiază, cu răbdare și cu migală, peisajul liric oriental. Din această constantă apetență pentru descifrarea hieroglifelor dintr-un spațiu cultural pe care, din păcate, cititorul român obișnuit îl reduce la poveștile cu tâlc ale Șeherezadei sau la rubayatele lui Omar Khayyam, s-au și născut o serie de tomuri cu intenție didactică ori mai apăsat critică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
4-5, 2008; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Bogdan Crețu, Lecturi actuale. Pagini despre literatura română contemporană, 2006; Bogdan Crețu, în "Observator cultural", nr. 387, 2007; Mihaela Ursa, în "Apostrof", nr. 2 (213), 2008; Antonio Patraș, Fragmentarium, 2006; Emanuela Ilie, Hieroglifele poeților, 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Liviu Antonesei, în "Observator cultural", nr. 575 din mai 2011; Luminița Corneanu, în "România literară", octombrie 2012. CORBU, Daniel (pseudonim
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de îmblânzire a spaimei/ și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină" (Evanghelia după Corbu). Cartea în sine se transformă totuși într-un fel de soliloc al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al literelor, al hieroglifelor (o idee mai veche a poetului), greu accesibile neinițiaților: "am rămas în casa mea neagră/ să urc mereu o Golgotă plină de cruci/ și foi de papirus/ să cântăresc armoniile lumii/ (istoria nu-i decât amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a unui discurs niciodată saturat de metafizic, de tensiunile unei interiorități deschise în același timp spre transfigurarea simbolico-mitică a exteriorității. În fapt, mai ales lumea Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu), 2007; Ioana Bot, în Dicționar analitic de opere literare românești, I, 2007; Bogdan Crețu, în "Tribuna", nr. 133, 16-31 martie 2008; Andrei Terian, în "Cultura", 11 octombrie 2007; Emanuela Ilie, Hieroglifele poeților, 2008; Felix Nicolau, Anticanonice: cronici stresate, 2009; Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, 2009, Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza, 2012. GORBAN, Paul, n. 7 martie 1982, Botoșani. Studii gimnaziale și liceale în Dorohoi. Facultatea de Filozofie a Universității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și, în genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum oscilez pe mâini cusute cu alamă, poem fără zgardă ori un vis cu gingii de șarpe (practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scrisorile de închiriat), transpare mai degrabă intenționalitatea de adâncime a retoricii discursive : aceea de a răsturna faptul semnificativ al unei existențe individuale în eveniment po(i)etic mântuitor. Acesta e, de fapt, adevăratul Semn din naștere al Liviei Iacob și hieroglifa ei lirică preeminentă. Referințe critice (selectiv): Ionel Gherghina, în "Cronica", nr. 7, iulie 2000; Bogdan Crețu, în "Convorbiri literare", nr. 5, mai 2000; Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 2, februarie 2000; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 1, ianuarie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se va potența acest corolar al neliniștilor ființei derivă atenția unui lector răbdător spre supoziția că, citit din această perspectivă, ultimul volum al poetei este un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de seria substanțială de Falii (începută în 1983 și neîncheiată, încă, la ora actuală), plasează în centrifuga semantică a textelor aceeași obsesie fecundă în plan creator: anularea hotarului intermundic, grație unui proces hiperlucid de investigare a semnelor celeilalte ordini, a hieroglifelor inscripționate într-un real înnobilat nu numai pentru inițiați. Ne-o repetă, cu obstinație, Glasul din Poemei Semnelor (Falii 3), care vestește, profetic, o nouă gnoză: "într'un colț de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dornică de a-și exhiba trăirile și de a le converti în meditație lirică. Cărțile conțin, așadar, o poezie în care stăruie îndelung semnele feminității pure, care își găsește corespondenți în regnuri și specii diferite, dar și în ritmurile sau hieroglifele transcendentului (a se vedea majoritatea poemelor, neintitulate, din Scrisori pe frunze, sau Ritmul pietrelor zvârlite, Lumea formelor, Sonata ce-alungă norii din Altarul de pelin). O feminitate ce speră să convertească întreg universul, prin credința într-o iubire solară, totală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Grațiela Benga, în "Poesis", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2006; Constantin Ciopraga, în "Dacia literară", nr. 5, 2006; Dan Mănucă, în Dicționarul general al literaturii române, S/T, 2007; Paul Aretzu, Scara din bibliotecă, 2007; Emanuela Ilie, Hieroglifele poeților, 2008; Gh. Grigurcu, De la un critic la altul, 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza, 2012. STANCU, Valeriu, n.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
funcție sacră, prin care se poate revela "tenebroasa și profunda unitate" a lumii, poetul orfic ieșean pare, într-adevăr, a avea certitudinea existenței unor analogii secrete dintre om și univers. Peste tot în cărțile sale strecoară dovezi ale încrederii în hieroglifele originare care ar atesta, pe de o parte, existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și har demiurgic, care este Poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
medievale sau romantice într-un cotidian ce apare, astfel, cu totul transfigurat. Căci niciodată secvențele componente nu pot fi anodine, câtă vreme chiar cel mai puțin semnificativ detaliu în ordinea aparenței, firește poartă încrustate în pieile sau în osatura proprie hieroglifele celeilalte ordini, de dincolo de empiricul gol. Iată, de pildă, transfigurarea unei întâlniri "obișnuite" cu histrionicii frați în ale poeziei, ce trebuie văzută cu mult mai mult decât un (altfel firesc) elogiu adus, în descendență platoniciană, prieteniei, fundamentală alteritate ce rotunjește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Portrete contemporane, vol. I, 2003; Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, 2004; George Vulturescu, Cronicar pe frontiera Poesis, 2005; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Mircea A. Diaconu, postfață la Șobolanul Bosch, 2006; Paul Aretzu, Scara din bibliotecă, 2007; Emanuela Ilie, Hieroglifele poeților, 2008; Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, II, 2009; Alexandra Ciocârlie, în Dicționarul general al literaturii române, Ț/Z, 2009; Geo Vasile, Poezie română contemporană. Mărci stilistice, 2010; Ioan Holban, Literatura română de azi. Poezia. Proza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este învestit nici pe departe cu funcționalitatea pe care o dovedesc, de pildă, Zeus și Demetra, Orfeu și Euridice, Pluto și Proserpina. "Cel invitat de zeus la ospăț", deci cel care poate, așezat pe un papirus de nori, să descifreze hieroglifele de esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o componentă care acționează la un nivel profund: obiecțiile antihegeliene se desfășoară astfel, în gândirea eminesciană, pe teren hegelian (pp. 74-76). Nesubstanțialității exprimate ironic i se opune substanțialitatea: înfățișarea simbolică a artei se realizează prin oglinda de aur și prin hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe Isis să-i apară; în oglinda de aur a magului din Memento mori i se relevă cunoașterii nu lumea fenomenală, ci "sâmburul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constelație arhetipală nocturnă în forma ei cea mai pură, iubita, noaptea și apa contopindu-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur și a hieroglifei, prin care se înfățișează simbolic arta, dar și mitul. Pentru limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de înțelegere care determină dinamica repetare-diferire specifică intertextului. O primă sugestie pe care ne-o dau hieroglifele invocate de Eminescu trimite la natura discursivă specială de care se bucură (sau nu) poezia. Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ea trebuie înțeleasă în inconfundabilul său statut de "încifrare" a lumii și de revelare a unei alte realități. Proza, pe de altă parte, conține în sine și torsul și fuiorul, în sensul că lectorului i se arată și încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva mult mai adânc, o altă față a spiritului poetic, cu rădăcini foarte vechi, de tip arhaic, prediscursiv. Această dominantă arhaică a spiritului constituie o preferință a tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său". Despre mit vorbesc și paginile de teatru eminescian, unde se simte mai limpede disocierea mit-simbol. Astfel, mitul reprezintă istoria ("Ca o poveste să-mi aud viața,/Ca pe un mit eu să mă văd pe mine"), iar simbolul este hieroglifa prin extrapolare, discursul mitului. Lectura eficientă a hieroglifei și cunoașterea mitului se realizează numai prin asumare, prin trăire: Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminescian, unde se simte mai limpede disocierea mit-simbol. Astfel, mitul reprezintă istoria ("Ca o poveste să-mi aud viața,/Ca pe un mit eu să mă văd pe mine"), iar simbolul este hieroglifa prin extrapolare, discursul mitului. Lectura eficientă a hieroglifei și cunoașterea mitului se realizează numai prin asumare, prin trăire: Dar nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu în mine bate-inima lumii Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simte ea și eu simțesc. Ah, asta-i diferența-ntre viață Și poveste (Decebal Eminescu: 2011, X, 335). Despre cultură și artă, Eminescu vorbește referindu-se la inefabilul mitului, surprinzând apăsarea încifrării hieroglifei: "mitul nu e decât un simbol, o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios să mergi până la capăt în citirea hieroglifei "pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o hieroglifă, care nu e de ajuns că ai văzut-o, că-i ții minte forma și că poți s-o imiți în zugrăveala pe hârtie ci aceasta trebuie citită și înțeleasă". Este anevoios să mergi până la capăt în citirea hieroglifei "pentru că mitul nu este niciodată o notație pe care să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică (s.n.), formată din simboluri, el conține și revelează propriul său sens" (Durand: 1992, 413). Dar înțelegerea hieroglifei ascunde o promisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]