450 matches
-
vadă. — Sensei, am venit să ne ghicești... Mă tem că nu vă puteți bizui pe ce spun eu... De inimă albastră? Privindu-i însă, ghici adevărul. L-ați găsit pe domnul Gaston! Dar eu am vești proaste pentru el. Un hingher i-a prins câinele astăzi. Am să-l întristez cu siguranță. Higurashitei vorbea de parcă el era vinovat de incident. Din noaptea în care a dispărut Gaston, câinele s-a aciuat pe lângă bătrân. Ziua stătea pe stradă, în fața barurilor, și barmanițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
clienții barurilor când îl vedeau pe Napoleon. E numai piele și oase. — Nu, nu-i al meu, răspundea Higurashitei. Mi l-a lăsat un străin în grijă, un timp. — Câinele unui străin? Ce potaie! Arată de parcă acu’ își dă duhul. Hingherii l-au prins chiar în seara aceea, pe când Higurashitei era în camera lui și-și îmbrăca hakama și haori, înainte de a-și începe activitatea. Le-a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
seara aceea, pe când Higurashitei era în camera lui și-și îmbrăca hakama și haori, înainte de a-și începe activitatea. Le-a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite... n-are nici măcar un lănțug cu numele lui. Hingherul a respins repede obiecțiile bătrânului. Takamori și Tomoe intenționaseră să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite... n-are nici măcar un lănțug cu numele lui. Hingherul a respins repede obiecțiile bătrânului. Takamori și Tomoe intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea să plângă. Ceilalți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în urmă. Parcă anticipa bucuria de a-l avea pe Napoleon iar cu el. Fața lui de cal era toată numai zâmbete de când se sculase. Tomoe și Gaston au luat autobuzul spre cartierul M., unde presupunea Higurashitei că-l dusese hingherul pe Napoleon. Era o zi foarte călduroasă, ca în toiul verii. După ce au coborât din tren, au dat peste un râuleț negru de murdărie. Pe ambele maluri se întindeau case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cei cu stăpâni. În mod obișnuit îi ucidem chiar în ziua în care sunt prinși. Trecând de poartă, au văzut un birou mic în dreapta. Câțiva bărbați, îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston. Curtea era inundată de mirosul greu pe care-l simțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am? Nu e pentru câine, e pentru mine. Da! Am pâine la mine tot timpul, da! Așa mi se întâmplă mie tot timpul, da. BĂRBATUL CU BASTON: Minți! Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Chiar și azi uneori... GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să batem în ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să batem în ferestre, să-i scoatem afară... ARTUR: Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
două gunoaie umane, cum le spui tu, s-ar putea Șaman 63 naște un nou Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost un bețiv notoriu ? — Până să ajungem la Beethoven ne-ar trebui niște tombe- roane de gunoi, niște hingheri... — mizerie ? se minună GĂlățanu, clipind des din ochiul drept, semn că Începea să se Încingă. Du-te Într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te Într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din frecușul a două gunoaie umane, cum le spui tu, s-ar putea naște un nou Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost un bețiv notoriu ? — Până să ajungem la Beethoven ne-ar trebui niște tomberoane de gunoi, niște hingheri... — Mizerie ? se minună Gălățanu, clipind des din ochiul drept, semn că începea să se încingă. Du-te într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta îl privea de după perdea. Atunci sosiră dinspre Grivița hingherii. Întâi, fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nou la pompă. Se făceau că joacă gioale și mai adunau cărămizi. Veta îi vedea bine pe ăi mici cum cărau pietrișul din praful drumului să li-l dea celor mari. Dintre cuni, tot -lau luat pe al cizmarului. Un hingher a întins lațul și 1-a săltat din zbor. Se zbătea degeaba în sârmă, ca peștele în undiță, urlând. Goșnete era în vecini, la Stere, bea o cinzeacă. A aflat 258 numaidecât. A dat să sară afară, dar 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare mila să-i privești cum se uitau prin obloanele găurite. Când să facă spre răspântie, în față, la cârciumar, sosi ceata de copii. Vreo opt, ai zidarilor, ai lucrătorilor de la Ateliere și de-i cât pragul care cărau pietrele. Hingherii se pregăteau să lase casa lui Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma de-afară, țâșniră pe poartă printre picioarele Vetei, repezindu-se în șbilțul huidumelor. Fata începu să țipe. A sărit și Procopie de la locul lui. Dulăii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuști. Celălalt, mai tânăr, lung și mușchiulos, îi sări într-ajutor. Veta strigă după ei, să-i bage în curte: - Azorică, Negrule! Na! Ptiu! Ce să mai audă cîinii?! Ăl bătrân, Azor, se opinti și sări drept în pieptul unui hingher. -La pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați hingherii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați hingherii! Huidumele, dacă văzură așa, dădură fuga, sus pe capra droaștei. Atunci au năvălit și băieții, strigînd: "Huo!" și trimițând din praștii altă ploaie de pietre. Goșnete a prins curaj și-a pus mâna pe un bolovan, lovind caii. Au ieșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovind caii. Au ieșit și femeile din curți. Era un gomor de lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat a sărit și-a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Băsescu, ăla care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul și Guță, țambalagiul oficial al Vasluiului. Păi spune și dumneata vecine, cum să nu plâng numai cât mă gândesc, (stați așa, să-mi șterg lacrimile cu poala cămășii, fiindcă batista e bleașcă), ce bine am fi dus-o, dacă n-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lăcrimos, care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul și Guță, țambalagiul oficial al Vasluiului. Păi spune și dumneata vecine, cum să nu plâng numai cât mă gândesc, (stai așa, să-mi șterg lacrimile cu poala cămășii, fiindcă batista e bleașcă), ce bine am mai fi dus-o, dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi închis: pe străzile din Republica Umanistă Vandana puteau fi întâlniți tot mai mulți cetățeni ducând în lesă rațe, găini sau porci. Care nu puteau fi vânați de armata de hingheri patrulând peste tot întrucât în cazul lor era vorba despre "animale folositoare". Datorită discrepanței mari dintre nivelul de trai care separa cele două republici surori mult mai sever decât gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]