478 matches
-
un aliat al aperei de artă: prin intermediul contemplării, hiperbola poate fi dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare hiperbolată. O lucrare care exprimă mai bine conlucrarea dintre hiperbolă și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Atât hiperbola cât și litota pot funcționa împreună în opera de artă, așa cum se întâmplă în cadrul picturii Grădina plăcerilor lumești: figurile mici ilustrează viața insignifiantă a omului, o viață ce apare hiperbolată. O lucrare care exprimă mai bine conlucrarea dintre hiperbolă și litotă sunt desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și litotă sunt desenele lui Pieter Bruegel cel Bătrân ce reprezintă cele șapte păcate capitale: personajele minuscule sunt simboluri ale unui păcat. Trecerea de la lumea reală la lumea ficțională are loc prin intermediul simbolului redus și izolat ce ia ființare cu ajutorul hiperbolei și al litotei. În cadrul operelor literare putem întâlni astfel de colaborări între tropii ontologici la F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop ontologic este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții interne ale limbii, al unor schimbări de sens produse prin procesele cognitive fundamentale - metaforă, metonimie, restrîngeri și extinderi semantice, specializări și generalizări -, dar și prin procedee retorico-pragmatice (ironie, antifrază, eufemism, litotă și hiperbolă) care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a vocabularului limbii române populare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are în forma normală a enunțului, prin accentuarea sau exagerarea exprimării ideii. În tradiția retorică, vorbind despre figurile de stil, Pierre Fontanier distinge o primă categorie de figuri de stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee este emfaza, care implică în mod inevitabil o teatralizare a actului discursiv. Astăzi, emfaza este folosită adesea cu sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un termen
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
repartizează figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia; (4) figuri care se bazează pe sensul global al unui enunț (numire figuri de gîndire: ironia, hiperbola, litota). Georges Molinié propune repartizarea figurilor în două subgrupe: figurile macrostructurale, a căror existență apare evident și material: alegoria, hipotipoza, prozopopeea (numite și figuri de gîndire) și figurile microstructurale, a căror existență nu este nici evidentă, nici întotdeauna efectiv izolabilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantic (metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reconstrui pornind de la un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația unui mesaj, cu scopul de a spori impactul asupra receptorului sau pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un singur text, hermeneutica presupune intervenirea contextului social-istoric și contextului receptării și tinde să identifice sensurile admisibile, inducînd astfel o poziție filozofică a referinței drept criteriu de evaluare. V. referință, semiotică, sens, text. GREIMAS - COURTES 1993. RN HIPERBOLĂ. Figură retorică, hiperbola se întemeiază pe capacitatea emițătorului de a exagera voluntar semnificația unui mesaj, cu scopul de a spori impactul asupra receptorului sau pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a-i reține acestuia atenția într-o manieră expresivă. Exagerarea poate viza accentuarea unor evaluări pozitive (este un înger de fată, un munte de bărbat), dar poate construi și reversul negativ (vorbește întruna, viața mea e un infern etc.). Hiperbola, ca și opusul acesteia, litota, caracterizează atît comunicarea orală, cît și comunicarea scrisă, în maniere diferite, pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i le poate evidenția cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a situației). Pentru a-i fi receptată intenția ironică, enunțătorul trebuie să-și marcheze enunțul cu indici care să permită dezvăluirea implicitului. Ironia nu se poate însă identifica decît prin procedeele retorice anexe care-i sînt asociate (antifrază, eufemism, litotă, hiperbolă, parodie etc.) sau prin indici tipografici în cazul textului scris și prin intonație în cazul redării orale. Asemenea procedee și indici sînt componente ale discursului și, de aceea, intră în atenția a n a l i z e i d
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situații în care sensul derivă din încălcări ale principiului cooperării, situații în care emițătorul intenționează ca receptorul să le perceapă ca atare (și acesta este chiar modul în care receptorul le percepe). Pentru Herbert Paul Grice, ironia, metafora, litota și hiperbola pot fi analizate plecînd de la transgresarea maximei calității. Grice evidențiază faptul că, pe lîngă maximele conversaționale, se impune și respectarea altor reguli: estetice, sociale, morale. Importantă este cerința de a fi politicos. Aceasta înseamnă să nu-ți impui cu orice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît efectul produs poate fi de simulare a modestiei (micul aport al lui Saussure la dezvoltarea științelor limbii) sau de exprimare atenuată a unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
natură) și o hermeneutică (o interpretare) comună. Tratarea lor individuală a rezultat din separarea subiectivității de obiectivitate, având ca rezultat incertitudinea în cunoașterea conștientă a lumii. Filosoful raționalist René Descartes a exprimat incertitudinea cunoașterii în mod filosofic și matematic prin "Hiperbola dubiului". Kant, în Critica rațiunii pure, analizează și dezvoltă fenomenul "iluziei transcendentale", care ne depărtează de cunoașterea științifică. Bio-medicina studiază corpul omenesc și sistemul de apărare a sănătății individuale, inclusiv multiplele sale aspecte economico-sociale și politice. Dacă câmpul de cunoaștere
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și majore. Domeniul filosofiei cuantice este un exemplu de filosofie a unor legi universale (cu substrat filosofic major). După Karl Popper 13, scopul principal al filosofiei științei este distincția dintre științific, neștiințific și pseudoștiințific. Este un principiu de bază al hiperbolei îndoielii din cartezianism. Preocupările principale ale filosofiei științei sunt interpretarea, veridicitatea, utilitatea și predicțiunea futurologică. Filosofia științei utilizează în determinarea universalității descoperirilor științifice metodele analizei, reducției, inducției, deducției și verificarea empirică. Esența filosofiei științelor este stabilirea implicațiilor pe care universalitatea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
unul contra celorlalți" (p. 238.) După plecarea fetelor, Mària își concentrează atenția destructivă asupra lui Tinu, sporind convingerea celor trei copii că viața lor e definitiv marcată de tarele emoționale ale părinților lor. Dincolo de o serie limitată de redundanțe și hiperbole ce dăunează armoniei narative (o serie de repetiții se cer corectate, câteva elemente dezechilibrează personajul Màriei, cel mai evident fiind detaliul ce o propulsează în sfera obsesiei compulsive - femeia își detestă viața și, implicit, copiii și nu vrea să le
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lui Eminescu, punctul de pornire și modelul suprem al autorului este George Munteanu; dar nu George Munteanu din excelentul Hyperion, I. Viața lui Eminescu, ci avatarul său din Istoria literaturii române, lucrare în care capitolul Eminescu se plasează la interferența hiperbolei (Eminescu, "pionierul nepereche al poeziei timpurilor moderne", e fie "primul", fie "singurul", fie "cel mai" de pildă "cel mai de seamă presocratic al liricii tuturor timpurilor") cu unele grăbite argumente extremist protocronice (Eminescu, creatorul "cosmonautului" Dionis "călca strâns pe urmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Constantin Noica o frază ce poate revolta tagma dogmatică a literaților: "Constantin Noica este unul dintre cei mai mari scriitori români iviți în ultimii cincizeci de ani" (p. 193). O altă frază amplă, din finalul studiului închinat filosofului; frizează hiperbola: "Noica este un superb alergător de cursă lungă. Conștiința lui stilistică este desăvârșită, ca la Baudelaire, Eminescu sau Dante. Puține, credem, sunt paginile gratuite din opera lui, deși uneori pare să bată pasul pe loc, acolo unde a putut fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca 98 de catrene eminesciene să fie concentrate în două!". Ei, bine. Chiar și ca metaforă critică (vorba lui Th. Codreanu), această constatare este, firește, o exagerare. Dar paradoxal! (de la Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene" (pag. 7). Theodor Codreanu este un cugetător cu o puternică vocație teoretică, preocupat nu numai de rostirea limpede a adevărului, ci și de nuanțarea comunicării prin apelul la disocieri, comparații, metafore, alegorii, personificări, antiteze, hiperbole. Cei care vor să gândească sistematic pot avea în el un model demn de urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției capabile să genereze combinații lexicale și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în final că "sunt două categorii de personaje: cele dominate de foc (majoritatea) și cele care domină focul. Există eroi care-și dozează focul din oglindă în oglindă, până la implozia finală" (p. 96-97). Stilul este considerat "hiperlitotic". Privită ca opusă hiperbolei, litota nu e o antiteză a acesteia câtă vreme ce afirmă, nu există, vorba lui Cațavencu, "industria română e admirabilă... dar lipsește cu desăvârșire." Stilul hiperlitotic se explică prin antiromantismul dramaturgului raportat la "dubla referențialitate la oglinzile sferice", de la infinitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valorile neamului său pe care simte îndemnul să le preamărească. Au fost destule și dureroase demitizări, persiflări și automutilări comandate și coordonate. Dar poate că vine și vremea să ne autoevaluăm superlativ și să ne mai mutăm și într-o hiperbolă! Deși apar ca personaje în romanele sale, personalitățile istoriei și culturii românești preferate de Mihail Diaconescu nu sunt protagoniști ai unor evenimente istorice de prim-plan. Dionysius Exiguus din Depărtarea și timpul, retorul și scolasticul Lucaci din Adevărul retorului Lucaci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
singur cod, Adjud nerînit pe lîngă calea ferată, reziduuri în uz ori abandonate, sensul de intuit pe mai departe, pe țărmul feroviar numai abandon, orașul mult zgomot pentru nimic, Shakespeare rural! patru locomotive electrice patru paralele în depoul Adjud, noua hiperbolă a funcției transport, pe cîmp berze zece-cincisprezece, ciugulesc în fîșia arată, de la codificarea berzică a mediului la anularea lui, Măgura Odobești cu releul la cota 997 m ori 1001 m, douăzeci de km vest, val albăstrui pe coline, misterul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]