389 matches
-
sangvine mici, ceea ce duce la insuficienta aprovizionare cu oxigen a mușchiului. Din contră, contracțiile izotonice, prin comprimări și relaxări succesive, ajută întoarcerea venoasă și deci eliminarea cataboliților. De aceea, după contracțiile izometrice, ca reacție compensatorie a organismului, are loc o hiperemie la nivelul mușchiului striat, cu rol de oxigenare și de eliminare a cataboliților acizi, hiperemie ce produce și creșterea metabolismului la nivelul fibrelor musculare și în consecință creșterea acestora în volum. Hipertrofia fibrelor musculare striate se obține mult mai repede
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
prin comprimări și relaxări succesive, ajută întoarcerea venoasă și deci eliminarea cataboliților. De aceea, după contracțiile izometrice, ca reacție compensatorie a organismului, are loc o hiperemie la nivelul mușchiului striat, cu rol de oxigenare și de eliminare a cataboliților acizi, hiperemie ce produce și creșterea metabolismului la nivelul fibrelor musculare și în consecință creșterea acestora în volum. Hipertrofia fibrelor musculare striate se obține mult mai repede prin contracții izometrice decât prin contracții izotonice, iar ultrastructural fibra hipertrofiată izometric are mai multă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
scădere a aportului de oxigen la 25% determină triplarea debitului Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii de potasiu. Vasomoția este constricția periodică a metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent cu o creștere a activității tisulare. Autoreglarea, prin mecanisme metabolice și miogene, constă în menținerea debitului sanguin bazal în condițiile unor modificăril
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii de potasiu. Vasomoția este constricția periodică a metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent cu o creștere a activității tisulare. Autoreglarea, prin mecanisme metabolice și miogene, constă în menținerea debitului sanguin bazal în condițiile unor modificăril de presiune (fig. 53). Intervalul de autoreglare (75 175 mm
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
și alte kinine relaxează mușchiul neted vascular, producând o foarte puternică arteriolodilatație, ce poate duce la scăderea presiunii arteriale, dar au ca efect și creșterea permeabilității capilare, atragerea leucocitelor și contracția mușchiului neted visceral. Kininele sunt implicate în inflamație, în hiperemia activă de la nivelul glandelor exocrine (sudoripare, salivare, pancreatice) și în controlul debitului sanguin cutanat. Producerea lor este inhibată de glucocorticoizi. Kininele plasmatice sunt bradikinina și lizin bradikinina, formate sub acțiunea kalikreinei plasmatice și tisulare din kininogen cu masă moleculară mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
99Tc pirofosfat stanos în regiunile ischemice. Extracția de oxigen este 70-80% în repaus, deci aportul adecvat de oxigen la creșterea necesarului este asigurată mai ales de creșterea debitului prin vasodilatație coronariană. Curba presiune-debit arată un interval clar de autoreglare, iar hiperemia activă (funcțională) și reactivă (post-ischemică) sunt marcante. Vasodilatația determinată de dezechilibrul dintre aportul și necesarul de oxigen poate implica diverși factori locali, pe lângă scăderea oxigenului: CO2 , aciditatea, lactatul, adenozina, prostaglandinele. Miocitele din arterele coronare posedă adrenoceptori α și β, ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
amielinice. Impulsurile din fibrele senzitive sunt conduse prin ramificații speciale înapoi la vase, unde eliberează substanța P, histamină și adenozină, ce determină vasodilație si creșterea permeabilității capilare. In plus, vasoconstricția generală cutanată noradrenergică se poate produce ca rezultat stimulării dureroase. Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
peretelui capilar și este influențat de modificările de presiune și flux în metarteriole, venule, anastomoze arterio-venoase. Mecanismele nervoase de control al debitului în capilare includ reacții generale (eritem pudic, paloare, congestie după emoții) și reacții locale prin reflexul de axon. Hiperemia reactivă postischemică datorată ionilor de H+ se însoțește de creșterea permeabilității capilare. Mecanismele umorale implică efectele unor factori umorali vasoconstrictori (adrenalină, noradrenalină, angiotensină II) și vasodilatatori (histamină, plasmakinină). 14.6.3. Transferul de substanță prin peretele capilarelor Schimburile transcapilare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
g/l NaCl - respectiv 393 mg Na+ și 607 mg Cl-. Prezentarea lor este complexă, întrucât se asociază și alți ioni, care dealtfel adaugă noi caracteristici chimice și deci și acțiuni complementare. În cura externă aceste ape determină modificări vasculare, hiperemie cutanată, excitația receptorilor cutanați, declanșând mecanisme reflexe la distanță. După băile sărate se reduce conductibilitatea electrică a pielii și deci a hiperexcitabilității nervoase, se modifică comportamentul termoreglator, se echilibrează tulburările neurovegetative. În cură internă stimulează secreția și motilitatea gastrointestinală. Cele
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
înseamnă că pacientul trebuie neapărat evaluat la 1 lună prin CEUS sau CT pentru certificarea ablației complete. Rezultatele slabe ale CEUS (și ale CT) la 24-48 ore post ablație pot fi explicate astfel:prezența unor modificări vasculare în jurul leziunii tratate - hiperemie periferică, fistule arterio-venoase;prezența gazului în interiorul nodulului;leziuni dificil de examinat (prea profunde sau localizate în ficat steatozic);pacient necooperant (în cazul examinărilor imediat post ablației) [16,18]. După ARF, atât la CEUS cât și la CT, în jurul nodului tratat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
în interiorul nodulului;leziuni dificil de examinat (prea profunde sau localizate în ficat steatozic);pacient necooperant (în cazul examinărilor imediat post ablației) [16,18]. După ARF, atât la CEUS cât și la CT, în jurul nodului tratat rămâne o zonă hipercaptantă de hiperemie care poate persista 1-2 săptămâni și care poate fi confundată cu țesut tumoral viabil. Anumite caractere ale zonei (grosime, nodularitate, comportament în faza parenchimală) pot fi utilizate pentru orientarea diagnosticului, acesta făcându-se însă cu certitudine la o lună când
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
obținute în 6 studii de cohortă sunt prezentate în tabelul 39. Evaluarea eficienței se face prin metodele imagistice descrise la IPE. Interpretarea unei CT efectuate în primele zile după ARF poate conduce la rezultate fals pozitive, de tumoră reziduală, datorită hiperemiei din jurul leziunii. COMPLICAȚII Rata de complicații este mică, cea mai frecvent întâlnită fiind durerea locală. Alte complicații semnalate sunt: sindromul tardiv (febră, astenie, letargie, transpirații) apărut la 3-5 zile post ARF, necroză capsulară, hemoragii intraperitoneale, complicații toracice (hemotorax, colecții pleurale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
localizate subcapsular), iar tumorile restante se pot trata prin ARF. ABLAȚIA PERCUTANĂ COMBINATĂ CU CHEMOEMBOLIZAREA (TACE) Această combinație poate avea teoretic două avantaje:ocluzia arterei hepatice în urma embolizării are ca efect creșterea volumului de ablație și creșterea efectului antitumorigen de hiperemia marginală post ablație. Într-un studiu efectuat de pe un lot de 142 de pacienți cu CHC stadiul BCLC A, tratamentul combinat (ARF și TACE) a avut rezultate similare din punct de vedere al eficienței cu RH. Astfel supraviețuirea 1-, 3și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
și imagistica de rezonanță magnetică cu contrast de fază) necesită un personal calificat și o aparatură greu accesibilă nevoilor practice. 4.2.3 Circulația periferică poate fi apreciată cu ajutorul ultrasonografiei arterei brahiale. Ocluzia brațului timp de 5 minute duce la hiperemie reactivă după înlăturarea manșetei ocluzive. Creșterea stresului de flux conduce la vasodilatație dependentă de endoteliu. Studiul fotopletismografic, sau a pletismografiei de impedanță venoasă, permite cuantificarea fluxului sanguin periferic (în fotopletismografie apreciat la pulpa degetelor iar în pletismografia de impedanță venoasă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
pentru ameliorarea distrofiilor musculare, iar a piridoxinei pentru miopatii și polinevrite. Deși magneziul se absoarbe greu și se elimină relativ ușor din organism, deci riscul acumulării este mic, administrarea Trimagantului, datorită conținutului de niconinat de magneziu, poate produce vasodilatație cu hiperemie cutanată, senzație de căldură, hipotensiune, tulburări digestive, preparatul fiind contraindicat în caz de insuficiență renală gravă, hemoragie cerebrală recentă, boala ulceroasă. Zincul este și el important pentru sportivi, deoarece intervine în calcifierea țesutului osos, intră în compoziția unor enzime cu
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
majoră secundară, după 5-7 zile de la expunere. Erupția în rujeolă este determinată prin mecanism imunalergic. Tablou clinic Incubația medie este de 10 zile (8-10 zile). Debutul este progresiv, în decurs de 3 zile, cu febră, însoțită de semnele catarului oculo-nazo-bronșic: hiperemie conjunctivală, hiperlacrimație, edeme palpebrale, rinoree, tuse productivă. Faciesul bolnavului capătă un aspect caracteristic, “plâns”. După 1-2 zile de la debut se poate observa semnul Koplick, patognomonic pentru enantemul rujeolic. Semnul Koplick apare sub forma unor puncte albe-cenușii, cu halou eritematos, localizate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Atunci când apare, erupția este de tip maculo-congestiv, având aspectul unor pete roz, neconfluente, de dimensiuni mici. Leziunile apar inițial pe față, se generalizează în 24 ore, adică erupția “vine și pleacă” repede (2-3 zile). Alte manifestări întâlnite în rubeolă sunt hiperemia faringiană, semnul Forschheimer (pete hemoragice pe palatul moale), splenomegalia, hepatomegalia, artralgiile. Complicațiile rubeolei sunt rare: artrita articulațiilor mici (mai ales la sexul feminin), trombocitopenia, hepatita rubeolică, encefalita rubeolică acută (2-4 zile după erupție) sau progresivă (2-5 ani). Rubeola congenitală: tablou
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică Reprezintă cea mai frecventă formă de boală și apare inițial ca hiperemie faringiană, apoi ca angină exudativă, cu exudat opalin, care se organizează sub forma falselor membrane. În perioada de stare, pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Incubația gripei este scurtă, de 24-72 ore. Debutul se manifestă brusc, cu stare generală alterată, frison intens, febră înaltă, cefalee, mialgii intense. Perioada de stare se caracterizează prin discordanța dintre sărăcia semnelor obiective și intensitatea acuzelor subiective. Obiectiv se remarcă hiperemia conjunctivală și faringiană, limba saburală, raluri subcrepitante. Manifestările formei obișnuite de gripă se pot grupa în trei sindroame principale: Sindromul infecțios general cu febră înaltă (40șC), frison, tahicardie, astenie, anorexie Sindromul respirator, cu catar respirator superior (rinoree, disfagie, disfonie), arsuri
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
caracteristică a leptospirozei. Totuși, se disting două forme clinice clasice: forma anicterică pseudogripală și forma icterică pluriviscerală. a. Forma anicterică pseudogripală este întâlnită cel mai frecvent (80%) și se manifestă cu febră înaltă, cefalee, artralgii, mialgii intense. Obiectiv se constată hiperemie conjunctivală, exantem morbiliform, hepato-splenomegalie sau adenopatii. Semnele clinice se pot remite spontan. Uneori, după 5-6 zile, febra poate reapare, însoțită de semne meningeene. Lichidul cefalorahidian se caracterizează prin pleiocitoza ușoară (câteva zeci de celule), cu formulă limfocitară sau mixtă, proteinorahie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și monocitelor din sânge. Erupția în rujeolă este determinată prin mecanism imunalergic. 4.2.4 Tablou clinic Incubația medie este de 10 zile (8-10 zile). Debutul este progresiv, în decurs de 3 zile, cu febră, însoțită de semnele catarului oculo-nazo-bronșic: hiperemie conjunctivală, Bolile eruptive MAJORE 62 hiperlacrimație, edeme palpebrale, rinoree, tuse productivă. Faciesul bolnavului capătă un aspect caracteristic, “plâns”. După 1-2 zile de la debut se poate observa semnul Koplick, patognomonic pentru enantemul rujeolic, prezentat sub forma unor puncte albecenușii, cu halou
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Atunci când apare, erupția este de tip maculo-congestiv, având aspectul unor pete roz, neconfluente, de dimensiuni mici. Leziunile apar inițial pe față, se generalizează în 24 ore, adică erupția “vine și pleacă” repede (2-3 zile). Alte manifestări întâlnite în rubeolă sunt hiperemia faringiană, semnul Forschheimer (pete hemoragice pe palatul moale), splenomegalia, hepatomegalia, artralgiile. Complicațiile rubeolei sunt rare: artrita articulațiilor mici (mai ales la sexul feminin), trombocitopenia, hepatita rubeolică, encefalita rubeolică acută (2-4 zile după erupție) sau progresivă (2-5 ani). 4.3.4
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
sunt caracteristice difteriei, indiferent de localizare. Acestea conțin fibrină, leucocite și celule epiteliale, sunt aderente, sângerează la tentativa de desprindere și au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
gripei este scurtă, de 24-72 ore. Debutul se manifestă brusc, cu stare generală alterată, frison intens, febră înaltă, cefalee, mialgii intense. Perioada de stare se caracterizează prin discordanța dintre sărăcia semnelor obiective și intensitatea acuzelor subiective. Principalele semne clinice sunt hiperemia conjunctivală și faringiană, aspectul sabural al limbii saburală și ralurile. Forma comună de gripă are trei sindroame principale: Sindromul infecțios general cu febră înaltă (40șC), frison, tahicardie, astenie, anorexie Sindromul respirator, cu catar respirator superior (rinoree, disfagie, disfonie), arsuri retrosternale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
starteri ai inflamației Frimmer). Acțiunea litică a acestora produce metaboliți intermediari (aminoacizi, polipeptide, aminozaharide) care vor sta la baza evenimentelor fiziopatologice ulterioare. Dintre polipeptide, cele mai importante în evoluția procesului inflamator sunt histamina, serotonina și bradikinina. Prima etapă evolutivă este hiperemia, care se produce sub acțiunea polipeptidelor vasoactive; histamina determină vasodilatație și creșterea permeabilității vasculare, serotonina dă vasodilatație, iar bradikininele produc, în afară de vasodilatație și leziuni vasculare. Aceste evenimente conduc la cea de-a doua etapă de evoluție a inflamației, exsudatul inflamator
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]