521 matches
-
ratei de creștere a epidermului, determinând din această cauză un debut insidious al simptomelor. Leziunile cu localizare intradurală se manifestă cel mai frecvent cu cefalee, iar în cazul localizării paraselare cu tulburări de vedere și mai puțin frecvent cu tulburări hipotalamice. Tumorile cu localizare la nivelul fosei cerebrale posterioare se dezvoltă lent fiind cel mai adesea asimptomatice, în timp ce tumorile cu localizare la nivelul unghiului ponto-cerebelos pot evolua cu ataxie sau cu pareze de nervi cranieni. Mai puțin frecvente sunt atacurile recurente
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
insipid (1921), insulina în diabetul zaharat (1922), cortizonul în insuficiența suprarenală etc. B. Identificarea unor elemente de morfofiziologie fundamentală a sistemului endocrin: conceptul de neurosecreție (Scharrer 1936); descrierea sistemului port hipotalamo-hipofizar (Popa și Fielding 1930) și dezvoltarea conceptului de control hipotalamic al hipofizei (Harris 1948); identificarea elementelor turnover-ului hormonal și existenței controlului feedback (Moore și Price). Se dovedește că glandele cu secreție internă nu sunt izolate, ci funcționează în sinergie sau în rețea, ilustrând formula lui Maranon: Hipofiza este șeful de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
metodologiei dozărilor radioimunologice, a căror sensibilitate a crescut prin posibilitatea de a se produce anticorpi monoclonali; identificarea factorilor de creștere, molecule esențiale pentru controlul endocrin și paracrin al creșterii, cu implicații și în carcinogeneză (EGF); identificarea de noi hormoni: hormonii hipotalamici (decoperiri încununate cu premiul Nobel: Scally, Guillemin); hormonii tubului digestiv; descoperirea conceptului de sistem APUD; descoperirea receptorilor membranari și de la nivelul genomului, precum și stabilirea sistemului de mesageri secunzi cu care receptorii sunt cuplați: adenil ciclaza (Sutherland premiul Nobel), tirozin-kinaza, proteinele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în domeniul endocrinologiei în această perioadă sunt C.I. Parhon (cu rolul glandelor endocrine în procesul de îmbătrânire), L. Cîmpeanu (gușa endemică și cretinismul în Transilvania), D. Danieloupolu (carența iodată și gușa endemică, studiul sistemului nervos vegetativ etc.). Descoperirea sistemului port hipotalamic hipofizar este legată de numele lui Gr.T. Popa, al cărui nume îl poartă astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. Maestrul său, Fr.I. Rainer, îl observase macroscopic, pe materialul necroptic. și în această perioadă, Gh. Marinescu are importante contribuții
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sistemului endocrin. Hipotalamusul influențează eliberarea hormonilor hipofizari pe cale neuronală, direct prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hormonilor hipofizari pe cale neuronală, direct prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt grup de hormoni hipotalamici, denumiți neurohipofizari, se sintetizează în nucleii supraoptic și paraventricular și ajung în neurohipofiză pe calea tractului hipotalmo-hipofizar. Neurohormonii hipofizotropi: Hormonii activatori (liberine-releasing): TRH (thyreotropin-releasing hormon, tiroliberina): tripeptid, stimulează specific eliberarea TSH. Stimulează și secreția prolactinei (PRL) și gonadotropilor. GnRH sau
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
inhibitori (inhibine, inhibiting): Somatostatina (GH-IH, GIH growth hormon inhibiting hormon): peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreția GH (STH). Inhibă, de asemenea, secreția TSH. PIF sau PIH (prolactin inhibiting factor sau hormon): dopamina, inhibă secreția PRL. Inhibă și secreția TSH. Hormonii hipotalamici neurohipofizari: hormonul antidiuretic (ADH, AVP-arginin vasopresina): polipeptid cu 9 aminoacizi. Acțiuni: antidiuretică (favorizează resorbția facultativă a apei în partea distală a nefronului), intervine în producerea senzației de sete, diminuează secrețiile digestive, scade secreția sudorală. Intervine în procesul de învățare și
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
GH-RH, somatostatină, feedback metabolic (glicemia și nivelul somatomedinelor). PRL Prolactină: polipeptid și 198 acizi aminați, asemănătoare ca structură (și în parte ca acțiuni) somatotropului. Induce și menține secreția lactată pe glanda mamară preparată anterior de estrogeni și progesteron. La nivel hipotalamic, PRL inhibă secreția GnRH și scade gonadotropii hipofizari. Blochează și acțiunile FSH și LH la nivel gonadic. Reglarea PRL este asigurată de PIH (dopamină). Ar exista și un PRH hormon eliberator al secreției de PRL. în timpul suptului sau al stimulării
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Secreția ACTH are un ritm circadian cu maxim matinal (orele 600-900) și minim la miezul nopții. Stimulează funcția corticosuprarenalei, în special secreția de glucocorticoizi și sexoizi suprarenali și mai puțin a mineralocorticoizilor. Controlul feedback este asigurat de cortizol. CRH-ul hipotalamic îi stimulează secreția. TSH hormonul tireotrop: este o glicoproteină cu 2 subunități: a și b. Subunitatea a este comună tuturor hormonilor glicoproteici (TSH, FSH, LH, HCG) și are 96 acizi aminați; subunitatea b este specifică, are 110 acizi aminați. TSH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
diencefalică. ˛ntre cei doi lobi există o porțiune mică, lobul intermediar, rudimentar la om. Vascularizația hipofizei este asigurată de artera hipofizară superioară și cea inferioară. Arterele hipofizare se adună în venule la nivelul eminenței mediane și tijei pituitare, iar neurohormonii hipotalamici ajung prin sistemul port hipofizar constituie o rețea de capilare în hipofiza anterioară, de unde drenează apoi în sinusul cavernos și jugulare. Sistemul port hipofizar a fost descris pentru prima dată în 1930 de Gr.T. Popa și U. Fielding (fig. 1
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Stimulatori Inhibitori 2. Farmacologici hipoglicemia hiperglicemia estrogenii glucocorticoizii TRH tiroxina antagoniști dopaminergici agoniști dopaminergici depleția de catecolamine agoniștii serotoninei inhibitori de catecolamine precursori de serotonină agoniști GABA agoniștii histaminei opiacee Clasificarea etiopatogenică a hiperprolactinemiei 1. Tulburare hipotalamo-hipofizară A. Organică leziuni hipotalamice: tumori, leziuni infiltrative, degenerative, post-infecțioase leziunile tijei pituitare: post-traumatic, post-necrotic afecțiuni hipofizare: prolactinom (PRL > 200 ng/ml) acromegalie boală Cushing empty sella adenoame nesecretante prin compresiune. B. Funcțională: post-partum (sarcină, alăptare) tulburări psihice (stres psihic, anorexie nervoasă) factori toracici + excitarea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ACTH atingând axa CRH și receptorul, sau ACTH și receptorul său (sdr. de insensibilitate la ACTH). În sdr. Allgron (insuficiență corticosuprarenală prin rezistență la ACTH) nu se cunoaște încă gena codantă sau factorul de transcripție implicat. Diabet insipid neurogen leziunile hipotalamice și ale tijei pituitare dau diabet insipid permanent leziunile sub eminența mediană induc diabet insipid tranzitoriu. Etiologie intervențiile hipofizare, pe cale joasă transsfenoidal = DI tranzitoriu traumatisme cranio-cerebrale: dau în 30% din cazuri DI global/parțial tranzitoriu leziuni neuro-hipotalamice: tumori primitive (craniofaringiom
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
exces de H2O2 care determină distrucția tiroidei. Aproximativ 10% din hipotiroidismul congenital este tranzitoriu și se datorează anticorpilor blocanți antireceptor TSH materni transferați fătului, ingestiei materne de compuși cu proprietăți antitiroidiene (iodul în cantități mari, ATS etc.), prematurității (cu imaturitate hipotalamică). Tablou clinic Hipotiroida congenitală este boala endocrină pediatrică cea mai frecventă. La naștere tabloul clinic este variat, mergând de la un aspect absolut caracteristic până la aparența normală, fiind necesare săptămâni sau luni până ce diagnosticul clinic poate fi evocat. Nou-născutul hipotiroidian poate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
T. Reichstein descoperă deoxicorticosteronul și aduc proba naturii steroidiene a hormonilor corticosuprarenali. 1937 E.C. Kendall extractul de corticosuprarenală inhibă efectul adrenocorticotrop al hipofizei. 1941 Ph.S. Hench virtuțile antiimflamatorii ale cortizonului. 1948 G.W. Harris a postulat existența unui factor hipotalamic care se secretă în sistemul port hipotalamo-hipofizar și stimulează ACTH-ul. 1955 Wittstein și Schmidlin sinteza aldosteronului 1981 W. Vale a caracterizat și sintetizat CRH-ul ovin. Ulterior apare o cascadă de descoperiri care duc la identificarea inhibitorilor steroidogenezei, a
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
glucocorticoizi și androgeni corticosuprarenali Zona fasciculată și cea reticulată se află sub controlul ACTH, care le stimulează troficitatea și modulează steroidogeneza, acționând la nivelul etapei inițiale a procesului: conversia colesterol pregnenolon. Cortizolul inhibă secreția de ACTH, acționând la nivelul secreției hipotalamice de CRH. în afara mecanismului clasic de control prin feedback, sistemul CRH/ACTH prezintă două sisteme particulare de control: sistemul serotoninergic, localizat la nivelul nucleului arcuat, care asigură ritmul nictemeral al secreției de ACTH un sistem care asigură răspunsul sistemului CRH
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de creștere. Insuficiența corticosuprarenală secundară survine în următoarele circumstanțe: corticoterapie prelungită post-adrenalectomie pentru tumori suprarenale secretante de glucocorticoizi responsabile de inhibiția ACTH-ului endogen adenomectomie sau hipofizectomie leziuni hipofizare: autoimune, tumorale, infiltrative sau traumatice. Insuficiența suprarenală terțiară survine în leziuni hipotalamice. în insuficiențele suprarenale secundară și terțiară nu apare deficit de mineralocorticoizi. Insuficiența suprarenală acută poate surveni prin infarctizarea bilaterală a suprarenalelor în cursul hemoragiilor prin tratament cu anticoagulante, embolie, tromboza venei suprarenale prin traumantisme ale zonei dorsale, sau în cursul
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
nu este posibilă. Medicamentele utilizate în sindromul Cushing pot fi împărțite în trei categorii: inhibitori ai steroidogenezei, neuromodulatori ai secreției de ACTH și blocanți ai receptorilor glucocorticoizi. Neuromodulatori specificitate și eficiență mai mică (< 50%): ciproheptadina (antiserotoninergic inhibarea serotoninei la nivel hipotalamic are ca rezultat inhibarea secreției de ACTH; derivat cu mai mare specificitate metergolina), acid valproic (inhibitor GABA), bromocriptina (puțin utilizat, doze mai mari decât în prolactinom), octreotid. Antagoniști ai receptorilor steroizi: RU 486 (Mifepriston) antiprogestativ care la doze mari blochează
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Testiculul prezintă o perioadă de intensă activitate prenatală dependentă de gonadotrofina chorionică maternă și probabil de gonadotrofinele hipofizare proprii. Testiculul funcționează de asemenea în primul an de viață, după care în copilărie axa gonadotropă suferă o represie cvasi-completă la nivel hipotalamic și suprahipotalamic. Această represie scade și apoi dispare la pubertate, permițând dezvoltarea completă morfologică și funcțională a axului gonadotrop: hipotalamus-hipofiză-gonadă, cu dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare și a comportamentului sexual pe tot parcursul existenței. Acțiunile hormonilor androgeni sunt prezentate
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
ambelor componente ale funcției testiculare. în baza algoritmului clasic de investigare care presupune determinarea nivelului gonadotrofinelor și a faptului că aspectul clinic și prognosticul diferă semnificativ în funcție de momentul prepubertar sau postpubertar al deficitului, hipogonadismele se clasifică astfel: A. hipogonadisme hipogonadotrope (hipotalamice sau hipofizare): prepubertare și postpubertare; B. hipogonadisme hipergonadotrope (anomalii ale spermatogenezei sau a spermatogenezei și funcției celulelor Leydig): prepubertare și postpubertare; C. hipogonadisme mixte: în general postpubertare. Hipogonadismele de cauză gonadală se mai numesc primare, cele de cauză hipofizară secundare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
prepubertare și postpubertare; B. hipogonadisme hipergonadotrope (anomalii ale spermatogenezei sau a spermatogenezei și funcției celulelor Leydig): prepubertare și postpubertare; C. hipogonadisme mixte: în general postpubertare. Hipogonadismele de cauză gonadală se mai numesc primare, cele de cauză hipofizară secundare, iar cele hipotalamice terțiare. Hipogonadismele prepubertare se caracterizează clinic prin habitus eunucoid mai mult sau mai puțin exprimat, absența sau slaba dezvoltare a caracterelor sexuale secundare, azoospermie, comportament sexual absent sau foarte moderat exprimat. Hipogonadismele postpubertare se caracterizează prin morfotip normal, involuția de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
care stimulează eliberarea GnRH de la nivelul hipotalamusului. Se determină T, FSH și LH înainte și după 10 zile de administrare zilnică a 100 mg clomifen citrat. în situații normale, T, FSH și LH cresc semnificativ. în hipognadismele hipogonadotrope, de cauză hipotalamică sau hipofizară, valorile T, FSH și LH nu se modifică. în hipogonadismele de cauză gonadică-hipergonadotrope, valorile FSH și LH cresc exagerat, fără modificarea semnificativă a T. GONADOTROFINA CHORIONICA HCG Gonadotrofina chorionică este secretată normal de sincițiotrofoblast și are acțiune similară
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
stimulul specific al secreției de LH și FSH. Administrarea unui bolus de 100 µg GnRH trebuie să determine creșterea de două ori a valorilor FSH și de 3 ori a LH. LH și FSH cresc semnificativ în hipogonadismele de cauză hipotalamică și nu se modifică în cele de cauză hipofizară. Tratamentul hipogonadismelor masculine Scopul terapiei în hipogonadismele masculine prepubertare este dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, stimularea libidoului, potenței și a spermatogenezei, iar în cele postpubertare menținerea caracterelor sexuale secundare și restabilirea spermatogenezei
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și meținerea caracterelor sexuale secundare. C Sindromul olfacto-genital (Kallman-de Morsier) Incidența sindromului este de 1/10.000 de nou-născuți de sex masculin. Incidența la sexul feminin este foarte redusă. Afecțiunea se caracterizează prin hipogonadism hipogonadotrop prepubertar determinat de deficitul secreției hipotalamice de GnRH și se asociază cu anosmie sau hipoosmie. Este o afecțiune genetică determinată de defectul unei gene (Kal) situate pe brațul scurt al cromosomului X (Xp 22. 3), care codifică o proteină de adeziune neuronală, cu 680 aminoacizi, ce
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]