407 matches
-
Semne biologice: Nu există un marker biologic care să aprecieze direct starea de depleție a sectorului interstițial. Semnele biologice dovedesc o contracție a sectorului vascular (hemoconcentrație): • creșterea proteinelor (> 75g/l); • creșterea hematocritului (> 50 %) (exceptând situațiile de hemoragie); • hipoperfuzia renală, secundară hipovolemiei, conduce la apariția unei insuficiențe renale funcționale cu: - creșterea creatininei, ureei, uricemiei; - natriureză scăzută (UNa < 20 mmol/24h) în caz de DEC de cauză extrarenală; - alcaloză metabolică „de contracție”. b. Diagnostic etiologic Se bazează pe analiza contextului, examenul clinic și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
normală sau crescută (diureză > 1000 ml/24h) - natriureză crescută (UNa > 20 mmol/24h) - urini neconcentrate: raport uree U/P < 10 raport creatinină U/P < 20 16.3.4. Tratament Urmărește două obiective: corectarea cauzei și tratamentul simptomatic. în caz de hipovolemie severă cu colaps hemodinamic, utilizarea de soluții macromoleculare de umplere (transfuzii în caz de hemoragie, hidroxietilamidon sau gelatine fluide) permit creșterea rapidă a volumului sectorului plasmatic. Utilizarea acestor soluții nu corijează deficitul de sodiu. Este necesar aport de sare după
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
intracapilare: în acest caz, volumul sectorului plasmatic este puțin sau deloc crescut. Este cazul hipoproteinemiilor severe secundare: unei insuficiențe de sinteză (insuficiență hepatocelulară), de aport (cașexie) sau pierderii digestive sau renale. Trecerea apei și sodiului spre sectorul interstițial antrenează o hipovolemie eficace responsabilă de o reabsorbție crescută de sodiu prin rinichi. Creșterea presiunii hidrostatice intracapilare: în acest caz, cele două sectoare, interstițial și plasmatic, sunt crescute de volum. Această creștere poate fi explicată prin insuficiență cardiacă sau o retenție de sare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hidrostatice intracapilare: în acest caz, cele două sectoare, interstițial și plasmatic, sunt crescute de volum. Această creștere poate fi explicată prin insuficiență cardiacă sau o retenție de sare de origine primitiv renală. Mecanisme combinate: în caz de insuficiență cardiacă congestivă, hipovolemia eficace indusă prin diminuarea volumului de ejecție sistolică antrenează o retenție renală de sodiu având drept scop majorarea volumului de ejecție. în caz de ciroză, edemele sunt consecința unui obstacol venos post-sinusoidal pe de o parte, și o vasodilatație splanhnică
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin diminuarea volumului de ejecție sistolică antrenează o retenție renală de sodiu având drept scop majorarea volumului de ejecție. în caz de ciroză, edemele sunt consecința unui obstacol venos post-sinusoidal pe de o parte, și o vasodilatație splanhnică responsabilă de hipovolemia eficace pe de altă parte. 16.4.3. Diagnostic Diagnosticul pozitiv este esențialmente clinic. Creșterea rapidă a volumului sectorului vascular poate avea consecințe clinice potențial grave (edem pulmonar acut - EPA). Creșterea volumului sectorului interstițial se traduce prin formarea progresivă de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și instalată rapid. Pacienții cu hiponatremie acută sunt simptomatici, în timp ce pacienții cu hiponatremie cronică prezintă simptome minime sau sunt asimptomatici. Stările hiponatremice pot fi cel mai bine evaluate prin aprecierea volumului fluidului extracelular. Hiponatremia poate evolua cu: sodiu total scăzut (hipovolemie) sodiu total crescut (hipervolemie) sodiu normal (euvolemie) 1. Hiponatremia cu hipovolemie (sodiu total scăzut) Reprezintă 20 % din hiponatremiile diagnosticate în spital. Atât apa cât și sodiul sunt scăzute, dar proporțional, s-a pierdut mai mult sodiu decât apă. Aceste pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu hiponatremie cronică prezintă simptome minime sau sunt asimptomatici. Stările hiponatremice pot fi cel mai bine evaluate prin aprecierea volumului fluidului extracelular. Hiponatremia poate evolua cu: sodiu total scăzut (hipovolemie) sodiu total crescut (hipervolemie) sodiu normal (euvolemie) 1. Hiponatremia cu hipovolemie (sodiu total scăzut) Reprezintă 20 % din hiponatremiile diagnosticate în spital. Atât apa cât și sodiul sunt scăzute, dar proporțional, s-a pierdut mai mult sodiu decât apă. Aceste pierderi pot fi: a) Pierderi extrarenale de sodiu: • pierderi gastrointestinale (diaree, vărsături
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinar este adesea scăzută (< 10 mEq/l). Volumul de urină poate fi scăzut (< 500 ml/24h). b) Pierderi renale de sodiu: • diuretice; • diureza osmotică (glucoză, uree, manitol); • insuficiență mineralocorticoidă; • nefrita care pierde sare. Când rinichiul este sursa pierderilor care antrenează hipovolemia, concentrația sodiului urinar este > 20 mEq/l. în orice situații clinice asociate cu pierderi renale sau extrarenale de apă și sodiu, când volumul intravascular scade suficient, se eliberează vasopresina. Dacă se asociază cu aport excesiv de apă, limitarea excreției renale de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diagnosticul diferențial cu SIADH cu care are multe elemente comune. în SIADH întîlnim hiponatremie cu euvolemie, în condițiile unei funcții renale, adrenale, tiroidiene, cardiace și hepatice normale, iar tratamentul constă în restricție de fluide. CWS se caracterizează prin natriureză și hipovolemie care poate antrena insuficiență renală funcțională. în aceste condiții tratamentul constă în umplere volemică cu soluție salină. Restricția de fluide ar avea în acest caz un efect dezastruos. 2. Examenul fizic. Hiponatremia poate fi asociată cu o multitudine de patologii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
supraadăugată (aport excesiv de alimente care conțin potasiu, săruri de potasiu, diuretice antikaliuretice, starea de hipoaldosteronism hiporeninemic din IRC); • hipoaldosteronismul hiperreninemic din insuficiența suprarenaliană acută, cu scăderea cortizolului (boala Addison) sau cu cortisol normal; hiperkaliemia este asociată unei deshidratări extracelulare cu hipovolemie și colaps amenințător, hiponatremie, acidoză metabolică, hipoglicemie; • hipoaldosteronismul hiporeninemic din IRC moderată (acidoza tubulară tip IV), frecvent asociată cu nefropatia diabetică, nefropatia interstițială cronică (din anemia falciformă, toxicitate analgezică, metale grele), nefropatie obstructivă, LES, amiloid, nefropatia asociată sindromul imunodeficienței, transplantului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
complementare: creșterea bicarbonatului plasmatic prin: pierdere crescută de (H+) pe cale digestivă sau renală, aport excesiv de bicarbonat, diminuarea spațiului de distribuție a bicarbonaților; scăderea excreției renale de bicarbonați secundară unei diminuări a filtratului glomerular sau unei creșteri a reabsorbției induse de hipovolemie, hipokaliemie, depleție clorurată. b) Diagnostic Alcaloza metabolică nu are semne clinico-biologice specifice; acestea trebuie cercetate în corelație cu un context evocator (tratament diuretic, abuz de laxative, vărsături repetate sau aspirație gastrică, depleție potasică severă, hipercorticism sau hipermineralocorticism). Manifestările clinice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
clor; dacă aceste pierderi nu sunt corectate, alcaloza post hipercapnică poate persista. C. Alcaloze metabolice sensibile la clor se însoțesc de deshidratare extracelulară și clorurie scăzută. Această perturbare se caracterizează prin contracția volumului circulant eficace și stimularea sistemului renină-angiotensină prin hipovolemie. Clinic tensiunea arterială este normală sau scăzută cu hipotensiune ortostatică. Frecvent apar hipokaliemie și hipoaldosteronism secundar. Se întâlnește în: pierderi acide digestive prin vărsături, aspirație naso-gastrică, tumori viloase colonice sau rectale (secreție bogată în clor și potasiu); pierderi acide pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
minociclina) fără modificarea filtrării glomerulare antihipertensive ca beta blocantele care pot provoca hipotensiune. IEC sunt în general bine tolerați în afara cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză unilaterală pe rinichi unic funcțional și în caz de deshidratare și hipovolemie (insuficiență cardiacă, sindrom nefrotic, ciroză, hemoragie). IEC pot să scadă debitul filtrării glomerulare. în aceste circumstanțe, există o stimulare a sistemului renină-angiotensină, angiotensina II are efect vasoconstrictor asupra arteriolelor eferente, prezervând debitul filtrării glomerulare. IEC inhibă această reglare fiziologică și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
are efect vasoconstrictor asupra arteriolelor eferente, prezervând debitul filtrării glomerulare. IEC inhibă această reglare fiziologică și pot antrena o insuficiență renală funcțională antiinflamatoarele nesteroidiene pot agrava rapid o IR minimă, mai ales la un subiect vârstnic și în caz de hipovolemie. Ele acționează prin inhibiția sistemului prostaglandinelor. Efecte metabolice nedorite: hiponatremie, supraîncărcare sodată (rășini schimbătoare de ioni), hiperkaliemie (spironolactonă), hipoglicemie (sulfoniluree), acidoză lactică (biguanidină). Efecte extrarenale, în special neuro-sensoriale: encefalopatie cu dizartrie, mioclonii, tulburări confuzionale (metoclopramida), crize convulsive, sindroame extrapiramidale (amikacină
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se întâlnește frecvent la diabeticele cu angiopatie, asociindu-se totodată și cu un control metabolic defectuos. Preeclampsia, prin spasmul arteriolelor spirale, duce la ischemie placentară și hipoxie fetală. În prezența cetoacidozei diabetice mortalitatea intrauterină fetală crește la peste 50%, datorită hipovolemiei și hipotensiunii arteriale pe care le induce cetoacidoza, cu agravarea ischemiei utero- placentare. Cardiomiopatia diabetică Este caracterizată printr-o hipertrofie importantă a septului interventricular, asociată cu hipertrofia pereților ventriculilor stâng și drept (64). În apariția sa un rol important îl
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire și gros. Prin scaunele diareice sunt eliminate din intestinul subțire și colon mari cantități de apă, Na+, K+ producând deshidratare, hipovolemie, hiponatremie, hipokaliemie. 6. Sistemul nervos enteric Așa cum am arătat, activitatea musculaturii netede intestinale descrisă mai sus (cap. 4.1 și 5) este controlată direct și permanent de o rețea neuronală locală, numită sistem nervos enteric. Sunt descrise două rețele majore
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
responsabili cu reglarea presiunii cardiovasculare. Această modulare este atât de fină și de bine adaptată, încât reglarea presiunii cardiovasculare de către baroreceptori realizează simultan și reglarea sodiului corporal total. Controlul GFR Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
raportul suprafață corporală/greutate, metabolismul medicamentelor, necesarul de lichide) și de particularitățile chirurgicale (tegumente și calota subțire, țesuturi delicate, șanțuri intergirale incomplete formate și ca atare mai puțin utilizabile pentru abord transulcal) (fig. 4.248). Copilul este predispus la hipotermie, hipovolemie și anemie, de aceea trebuiesc luate măsurile pentru prevenția acestora, chirurgul având o deosebită grijă în a preveni pierderile de sânge [2]. Durata intervenției chirurgicale este de asemenea un important factor, de aceea operația trebuie efectuată nu numai cu deosebită
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
viscerale care rămân deseori imobili, deoarece mișcarea le intensifică durerea. Cei cu pancreatită severă sunt anxioși. Febra este frecventă și poate fi explicată prin eliberarea de factori proinflamatori, inclusiv citokine și chemokine din pancreasul lezat. Tahicardia, tahipneea și hipotensiunea datorată hipovolemiei, sunt de asemenea frecvente. Hipovolemia duce la colabarea venelor gâtului, pielea uscată, mucoase uscate, diminuarea elasticității subcutanate. Uneori, cei cu pancreatită au modificări ale statusului mental, ca și rezultat al administrării prelungite de medicamente sau alcool, hipotensiunii, hipoxemiei sau eliberarea
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
deoarece mișcarea le intensifică durerea. Cei cu pancreatită severă sunt anxioși. Febra este frecventă și poate fi explicată prin eliberarea de factori proinflamatori, inclusiv citokine și chemokine din pancreasul lezat. Tahicardia, tahipneea și hipotensiunea datorată hipovolemiei, sunt de asemenea frecvente. Hipovolemia duce la colabarea venelor gâtului, pielea uscată, mucoase uscate, diminuarea elasticității subcutanate. Uneori, cei cu pancreatită au modificări ale statusului mental, ca și rezultat al administrării prelungite de medicamente sau alcool, hipotensiunii, hipoxemiei sau eliberarea În circulație a toxinelor din
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Ț aproximativ 90%greturi si varsaturi 70% - datorita compresiunii pe tractul gastro-intestinal (+ satietate precoce) scadere in greutate 35% - icter si prurit 1015% - tumora abdominala palpabila 25-45%sensibilitate in abdomenul superior la palpare - mai rar semne de sepsis secundar infectiei pseudochistului ; hipovolemie datorita hemoragiei chistic; icter si prurit datorita obstructiei CBP; abdomen acut-ruptura in peritoneul liber DIAGNOSTIC Pseudochistul apare la pacienti cu trecut de pancreatita, tumora pancreatica, chirurgie pancreatica - absenta acestor antecedente fac diagnosticul de pseudochist putin probabil. - amilazele si lipazele sunt
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire și gros. Prin scaunele diareice sunt eliminate din intestinul subțire și colon mari cantități de apă, Na+, K+ producând deshidratare, hipovolemie, hiponatremie, hipokaliemie. 6. Sistemul nervos enteric Așa cum am arătat, activitatea musculaturii netede intestinale descrisă mai sus (cap. 4.1 și 5) este controlată direct și permanent de o rețea neuronală locală, numită sistem nervos enteric. Sunt descrise două rețele majore
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă cu scop termoreglator determină pierdere de apă și sodiu, deci hipovolemie cu osmolaritate normală. Aceasta nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este mai ales pierdută prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
responsabili cu reglarea presiunii cardiovasculare. Această modulare este atât de fină și de bine adaptată, încât reglarea presiunii cardiovasculare de către baroreceptori realizează simultan și reglarea sodiului corporal total. Controlul GFR Scăderea presiunii arteriale la nivel glomerular este o consecință a hipovolemie, care produce scăderea GFR, deci reducerea fluxului tubular și scăderea vitezei de tranzit a fluidului tubular. Ca urmare, crește reabsorbția Na+ și apei și scade pierderile de apă - efect antidiuretic. Invers, creșterea presiunii arteriale prin retenție hidro-salină crește GFR și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]