3,598 matches
-
zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo. Bărzăunul făcu o piruetă și trase un hohot zdravăn de rîs. Apoi se ridică în brațe pe o creangă de măr, se dădu de cîteva ori peste cap, ca la trapez, bineînțeles cu scopul de a vedea Ilinca ce bun sportiv este, și întrebă tare, cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cred că-i mai bine să te urci mata acolo și să le spui "La cireșe", de Ion Creangă, ca să nu se mai trezească niciodată. Actorul nu numai că nu se supără de vorbele Bărzăunului, dar se porni pe niște hohote de rîs ca un clămpănit de meliță, apoi îi ciufuli părul și-i spuse: Actor să te faci, Ticule, că mulți draci mai ai în tine! Între timp, peștele se fripsese și fu împărțit frățește tuturor participanților. Ilinca însă fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
brațele în sus și strigă cu glasul gîtuit de emoție: E for-for-formidabil, zău! Imediat după aceea însă, deși în șoaptă și adresîndu-se mai mult către Virgil, vocea Ilincăi fu auzită aproape de toți: E pîr-pîr-pîrmidabil! Tomiță fu primul care slobozi un hohot de rîs ca un strigăt de cucuvaie. Apoi se dezlănțuiră și ceilalți, inclusiv Nuțu, care nu-și prea dădea bine seama de cine se rîde. Cîteva clipe, rîsul tuturor avu un efect miraculos. Fiecare deveni altul; mai bun, mai prietenos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea să-i taie gâtul, plictisit de atâta plâns. Dreaptă, fără un cuvânt, Omalissan a înțeles să-și poarte safirul ca pe o chezășie a faptului că nu va sfârși ca Blanca, cel puțin nu în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimic și se priviseră, în sfârșit, ușurați când ușa se închisese în urma noastră și tusea mea, pe scară, îi anunțase că ne îndepărtăm. Au așteptat să mai coborâm un etaj până s-au repezit unul de gâtul celuilalt, râzând în hohote și alintându-se cu numele din primii ani de căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de David. Hoașcafacefarmecehoașcafacefarmecehoașcafacefar mece... 9. Ema. Schiță finală. Tranziție spre portret Unde să te duc azi? Femeia Lego. Ți-aduci aminte? Cu picioarele grele, um flate în sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coincidență! ce amuzament!) amândouă l-au ales pe el, pe Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu se mișcă. Se micește, parcă, până nu mai rămâne din ea decât un copil, schița unui copil, de fapt, care plânge cu hohote, dar nu pleacă nicăieri, nu râde ironic, nu și agită în aer turmalina ei supradimensionată. Îl fulgeră gândul bolnav și trist, și hidos de vesel, în același timp, că acum, că n-o mai vrea, e, în sfârșit, a lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un zid. Minutele se scurgeau tărăgănat; o caravană fără rost într-un deșert fără nume
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
somnul lui orice adiere de frig și mă încălzesc lângă tine și lacrimile se fac fluvii și mări și continente de cretă colorată și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot să nu trezim Copilul Copilul care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dată” (dată de cine? De revenit asupra acestei expresii cam... mistice! - nota autorului). Nu! Pentru că tovarășu’ Căpuștean era prudent. Și nici har oratoric nu avea, cum și recunoștea uneori, cu un fel de modestie. Intervențiile sale erau sincopate, presărate cu hohote de râs, cu câte un „nu-i așa?!” de un scontat efect oratoric. Dar cine avea timp să observe toate acestea? Cine era să se împiedice de fleacuri? Important era ce face tovarășu’ Căpuștean! Și, slavă domnului! („vorba marxistului!”, - ar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului, ca la carte!” Așa l-a luat într o zi „secretarul unu al regiunii de partid”. „A se reține ideea!” - și-a spus în gând, acoperind datoria răspunsului cu un hohot răgușit. Un râs admirativ, traducând destul de fidel pe „Aveți perfectă dreptate! Ce bine le potriviți dumneavoastră pe toate!” Mai târziu va mai umbla la expresii, funcție de noua... funcție, mai înaltă, cu alte responsabilități. Așa că va spune subalternilor, privindu-i în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
așa, lui Mircea Căpuștean îi merg toate din plin. Nevasta - nevastă! Funcția - funcție! Casa - casă! Ce și-ar mai putea dori, când o are lângă el pe Dorica?... Știe numai el, și tace. O nemulțumire îl roade, sub paravanul de hohote ascuțite sau răgușite, bancuri și anecdote picante debitate în orice împrejurare. I-a mers vestea cât de deștept, de „dat dracului” este „nea Mircea!” Poate și pentru faptul că reușea să colecționeze tot ce auzea într-un caiet secret, de unde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
observat la altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat” curând. Și nu a așteptat prea mult. Șefia ziarului îi surâdea, până ce într-o zi i-a râs în hohote. La vreo săptămână după ce a trecut pe la „Partid”, ca să-și ridice banii pentru colaborarea la cuvântările Primului, a primit un telefon: lunea viitoare să fie în redacție, să nu-și planifice vreo deplasare pe „teren”. A fost „căftănit” chiar în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
plecați atât de repede?" i-a strigat atunci regele. "Eh, Sire, i-a răspuns ambasadorul, merg să o aștept pe Majestatea Voastră în Pamplona pentru a o primi așa cum se cuvine." Henric al IV-lea a început să râdă în hohote; de atunci nu s-a mai vorbit niciodată despre Pamplona. Nu știu dacă în zilele noastre ar mai putea avea loc un asemenea dialog între un prinț și un ambasador, ei fiind (aproape) "inamici". Este drept că, în secolul al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acest republican luminat, implica un profund dispreț față de regimul parlamentar. Astfel, el nu a dat nici o explicație cerută de anchetatori, "a înecat peștele" într-o conferință spirituală asupra Algeriei, a povestit anecdote picante, a făcut întreaga adunare să izbucnească în hohote de râs, a fost aplaudat și aprobat de toate partidele. Aceasta era deja diplomație, și încă cea mai dificilă, acordul partidelor fiind mai greu de obținut decât acordul oamenilor și popoarelor. La sugestia lui, decretul din 31 decembrie 1896 a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată asupra unui lucru, nu era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la afișul " Dacă nu am avea bărbații, ar trebui inventați", în timp ce filosoful își șterge, cu dosul mânecii, gura. Când don Avito ajunge acasă, o găsește pe a sa anti-supra-bărbat sărutând-o pe gât pe Rosita care se agită, râzând în hohote; se oprește din gâdilitura de dezmierdare, în timp ce Apolodorin, dintr-un colț, contemplă cu ochii săi triști de geniu. În acest timp, doña Edelmira intră în biroul soțului său. Hai să vedem, Fulgencio, ce dracu fac cei doi închiși în orele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de rîs și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate tonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dispreț și își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ceaușescu e În ianuarie. I-auzi, a râs Încurcat Căreală. Băi, mopârțanule... Ia zi, ce scrie acolo? Își stinse Carpațiul de tocul pantofului și se strâmbă, concentrat să nu scape frâiele din mâini. — Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata oricând să guste o glumă Împotriva partidului. Căreală Însă nu a râs, a avut doar un rictus de om care s-a lovit la genunchi și nu vrea să arate că Îl
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
toți, unda amenințării parcă se insinuase În inimile lor care mimau veselia, care Încercau să uite epoca pe care o străbăteau fără vină. Costan a rămas și el cu gura căscată, uimit că Îndrăznise să strige așa ceva, apoi a râs; hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu vedea bine pe unde merge, din cauza lacrimilor care Îl podidiseră. Trecătorii strigau ceva către el, ceva pe care numai unui mizerabil i-o spui În față, dacă poți. — Ajută-mă, Vasile! Ajută-mă! se auzea din ce În ce mai stins glasul ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica În spinare, care se făcea din ce În ce mai grea, mai apăsătoare. 6 Acasă ai lui nu i-au zis nimic, că de ce venea târziu, că de ce era murdar de noroi pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fost Încă În viață, din când În când Îl chemau să bea ceva cu ei... A intrat În sufragerie și a umplut două pahare cu țuică, unul pentru el, unul pentru Matei, și s-a Întors la căpătâiul lui. Primele hohote de râs se făceau deja auzite, poate că moartea lui Matei Îi Înseninase, luase cu ea În tenebre toate necazurile lor, lăsându-le În sfârșit nonșalanța, nepăsarea, geniul tembel al ignoranților. — Matei, a zis luându-și capul În palme, moartea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]