421 matches
-
filozofului. "De aceea, ea nu suportă delimitările rigide ale unui anumit obiect sau ale unei anumite metode"174, de fapt vrea să spună Dilthey ale unui obiect și metode unice. Ca pretutindeni la Dilthey, ne întâmpină și aici o viziune holistă 175, prin care autorul încearcă să integreze elementele într-un ansamblu, unde relațiile dintre părți și întreg nu mai există doar într-un singur sens, de la simplu (părți) la complex (întreg), și unde totalitatea nu mai e doar suma părților
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lumii care să-i epuizeze complet semnificația", el se arată atașat de idealismul obiectiv.212 O asemenea inadvertență credem că poate fi explicată prin afinitatea lui structurală cu acest tip panteist de Weltanschauungen, singurul capabil să-l apropie de perspectiva holistă pe care o promovează Dilthey, căci iată cum caracterizează Erich Rothacker idealismul obiectiv: "Cu tonalitatea lui panteistă, idealismul obiectiv presupune, de regulă, un devotament estetico-contemplativ față de totalitățile vii ale spiritului, față de relația organică dintre idee și realitate, dintre obligație morală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vorbit de asemenea despre o continuitate a preocupărilor și investigației, a atitudinilor și scopurilor filozofice. Pentru aceasta am plecat de la principiul istorist privitor la continuitatea cunoașterii faptelor istorice, iar nu a faptelor înseși, și am ajuns la principiul multiplelor corelații holiste, specifice lui Dilthey (de pildă, "corelația faptelor individuale", "corelația realității obiective", "corelația scopurilor", "corelația istorică a sistemelor"). Apoi, chiar reapariția celor trei paradigme în epoci diferite la diverși filozofi ne-a trimis tot la ideea de "continuitate". Și atunci am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întregul nu preexistă părților, ci este reconstituit treptat, inductiv, pe baza lor și a corelațiilor dintre ele (vezi III, 1B). Aspectele semnalate până acum ne conduc deja spre ideea că teoria sistemelor filozofice înțelese ca Weltanschauungen are un pronunțat caracter holist. Argumente suplimentare în sprijinul acestei interpretări vom oferi în capitolul următor. Aici mai notăm doar faptul că tocmai acest holism cu perspectiva lui integratoare și relativizantă asupra părților contribuie substanțial la promovarea relativismului epistemologic în genere și al celui filozofic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cazul "celei mai desăvîrșite forme"230. Interdependențele și "dereglările" dintre fenomenele unei epoci "pot fi comparate cu raportul dintre componentele și funcțiile unui organism", spune Dilthey apelând la un clișeu romantic ce ne trimite încă o dată la viziunea sa holistă. Ele sunt explicabile prin prezența unui Zeitgeist dominant și "stau la baza noțiunii de cultură a uneia sau alteia dintre epoci, iar de aici trebuie să pornească orice descriere de tip istorico-cultural"231. Deoarece la această viziune organicistă, cu integrările
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prezența unui Zeitgeist dominant și "stau la baza noțiunii de cultură a uneia sau alteia dintre epoci, iar de aici trebuie să pornească orice descriere de tip istorico-cultural"231. Deoarece la această viziune organicistă, cu integrările ei succesive de tip holist, în care orice microcosmos reflectă macrocosmosul, ne vom mai referi 232, concluzionăm acum că asemenea individului fiecare sistem cultural și fiecare comunitate își are centrul în ea însăși.233 Ce dovedesc toate aceste lucruri legate de condiția "sistemului cultural"? În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Organizate a posteriori ca "unități" ale Marelui Tot, astfel de forme dau totuși măsura întregului, a Unității cu valoare de etalon. Se impune, deci, să analizăm mai îndeaproape atât corelațiile care încheagă formele sau structurile lui Dilthey în cadrul acestei viziunii holiste, cât și conceptul pe care l-am numit pars pro toto. Dar înainte de a trece la analiza promisă, dorim să mai punem în discuție un aspect. Ni s-a părut firesc ca până acum să dezbatem raportul dintre discontinuitate și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
jun., 1971, p. 90. 128 Ibid., p. 91. În capitolul următor vom insista asupra relației dintre părți și întreg, unul dintre elementele esențiale ale hermeneuticii în genere și ale hermeneuticii lui Dilthey în special. De asemenea vom reveni la viziunea holistă a autorului. 129 Ibid., pp. 91-93. 130 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 76. 131 Id., Hegel zur Einführung, Hamburg, Junius Verlag, 1999, p. 41. În acest context, autorul remarcă justețea observației lui Dilthey, potrivit căruia pentru Hegel "<<spiritul>> înseamnă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
p. 8. 174 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 25. 175 În cap. I (3E) am evidențiat prin ce credem că se deosebește totuși holismul lui Dithey de cel al romanticilor. De altfel, în cap. III vom reveni asupra viziunii lui holiste. 176 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 25. 177 Ibid., p. 26. 178 Ibid., p. 58. 179 Cf. ibid., pp. 58-59. 180 T. Vianu, Opere, 13, p. 390. 181 W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 58-59. 182 T. Vianu, Opere, 13, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atât în sincronie, cât și în diacronie. Dincolo de formula în sine pe care o preferăm de dragul conciziei și al pregnanței semnificației ei -, conceptul de pars pro toto are un rol determinant în hermeneutică și sugerează deschiderea filozofului spre o viziune holistă. În același timp, acest concept ne dă posibilitatea să exprimăm generalul prin intermediul particularului, altminteri fiindu-ne cu neputință zice Dilthey să încercăm o conceptualizare, fie ea și precară, a totalității. Atunci, "amintirea, experiența de viață și conținutul lor de idei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Zusammenhang ni se pare a exprima într-o manieră modernă mai vechea tentativă hermeneutică de a pune părțile atât în legături reciproce, cât și în raport cu întregul. Este o încercare de integrare a elementelor în sistem, în fond o viziune holistă, în care relațiile dintre părți și întreg nu există doar într-un singur sens, de la simplu, de la "unități" (părți) la complex, la "unitate" (întreg), și unde totalitatea nu e numai suma părților ca la atomiști sau reducționiști -, ci în ambele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relațional, care este logic indiferent, pe de o parte, față de distincțiile transcendental-filozofice dintre materie și formă, iar pe de altă parte, față de distincțiile dintre receptivitate și spontaneitate"76. Cu alte cuvinte, diferența o face tocmai caracterul ei structural, propriu viziunii holiste diltheyene. Iar dacă potrivit unei afirmații a lui Dilthey raporturile de tipul celor de mai sus "au loc în gândire"77 (ca o a doua instanță, care abstractizează datele experienței), aceasta nu înseamnă nicidecum că Virgil Drăghici are dreptate atunci când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cadrul aceluiași tip vezi cap. II, în special 2Bi și 2Bj), iar în cel de-al doilea caz corelații interstructurale. Astfel se formează o rețea de multiple intercondiționări între parte și întreg; așa se coagulează un mare Zusammenhang de tip holist, unde în calitatea ei de pars pro toto fiecare expresie individuală este și dă măsura întregului, rămânând totuși în limitele proprii, adică "în cadrul presupozițiilor asumate" (vezi infra). Pe asemenea corelații, desfășurate mereu "în tact de trei" (vezi II, nota 65
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atitudinea lui Blaga. Dar chiar proiectul lui este subminat de dualismul funciar al filozofiei. Așa cum spune pe drept cuvânt Noica, "rațiunea propune, instituie, în-ființează" (s.n. vezi I, nota 185). Prin faptul că "raționalizează întregul", organizându-l speculativ într-un sistem holist al integrărilor succesive (sistem care privește nu numai filozofia, ci și științele spiritului în ansamblul lor), acest proiect metafilozofic rămâne în cele din urmă tot o viziune metafizică. Pe de altă parte însă, ca teorie a sistemelor, proiectul lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
procesului de formare umană prin curricula fragmentare, eficientiste, dezumanizante. Obsesia teoreticienilor postmoderni ai curriculumului o constituie integrarea tuturor trebuințelor și valorilor de formare a personalității umane ca „om total”, „homo humanus”. De aici derivă diversele încercări de a concepe curricula „holiste”, „multidisciplinare”, „transdisciplinare”, „integrale”, „plenare” etc. Doar acestea ar permite „formarea omului ca om”, ca „personalitate creativă”, „personalitate aptă să se adapteze unei lumi în schimbare”, „cetățean al satului global”, „personalitate autentică” etc. Aceste eforturi par să se fi consumat deja
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-a zămislit întreaga civilizație euroatlantică. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discurs”) de la exordium la peroratio și cum să-l redai în cuvinte (elocutio) și în gesturi (actio)9. Era vorba, așadar, de excelente instrumente de formare intelectuală a gândirii și comunicării prin disciplinarea limbajului extern. (Ceea ce seamănă izbitor cu modelul holist al curriculumului bazat pe demersuri transdisciplinare conceput în secolul XX de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prelungire tardivă și artificială a ideilor esențialiste și perenialiste din pedagogia americană a începutului de secol XX care, după cum se știe, nu și-au găsit aplicații semnificative în practica dezvoltării curriculare. 12.9.4. Curriculum holisttc "12.9.4. Curriculum holist" R. Titone a încercat în 1974 să construiască un „model holodinamic” al învățării formative prin integrarea psihologiei genetice a lui J. Piaget și a teoriei ierarhice a tipurilor de învățare descrisă de R.M. Gagné28. Era totuși doar o ipoteză. Exegeții
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omenirii. Tragedia nu s-a produs și omenirea s-a pomenit trăind o altă realitate. Gorbaciov a înțeles nu numai că URSS pierduse cursa înarmărilor pentru că economia sovietică fusese întrecută din punct de vedere tehnologic de cea americană. A gândit „holist”, la scară mondială, pricepând că prin cursa înarmărilor se atinsese un terminus dincolo de care se crea o realitate absurdă: posibilitatea autonimicirii speciei umane. În consecință, a „spart” paradigma: a propus dezarmarea progresivă bilaterală și chiar a trecut la fapte; în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a manifestat și celălalt mare erou al omenirii secolului XX: papa Ioan Paul al II-lea. Nu a reușit să creeze o nouă realitate religioasă în locul celei instituite milenar. Totuși, a deschis larg calea pentru o nouă spiritualitate mondială, gândea holist și a depășit barierele mentalității catolice. Papa Ioan Paul al II-lea a reînnodat dialogul catolicilor cu creștinii ortodocși și chiar cu mozaicii și islamicii. Putem spera, datorită gândirii sale hiperrealiste, într-o lume de religii prietene sau chiar într-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în domenii din ce în ce mai înguste. Victimele acestei schizofrenii paideutice nu se vor putea adapta societății informatizate și „erei tehnotronice”. Se vor raporta la realitatea halucinantă în mod confuz, incapabili să o perceapă în integralitatea ei și să o exploreze în manieră holistă. Sistemul de valori impus civilizației europene de creștinism, grav avariat de iluminism și de gândirea științifică modernă, se va degrada în continuare. Ultimul său pilon - scientismul - pare afectat de seismul declanșat de teoria relativității, mecanica cuantică, relațiile de incertitudine și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin munca semnelor, atunci discursul trebuie perceput ca un eveniment și tratat ca o practică (Michel Foucault), context ce repune în discuție tema comunicării. Studiile diverșilor teoreticieni acordă comunicării statutul unui "spațiu nuclear de investigare" ce ia forma unui fenomen holist, inevitabil. De altfel, principiul fundamental al comunicării în viziunea cercetătorilor Școlii de la Palo Alto poate fi formulat astfel: "este imposibil să nu comunicăm", sau, pe scurt, totul este comunicare. A considera că acest proces este obligatoriu, că societatea întreagă este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de a doua. Putem deci considera studiile de comunicare ca o țară deja bine explorată, de reinserat într-un Continent puțin sau prost reperat"4. Dacă fenomenul comunicațional s-a bucurat de o vastă teoretizare, ajungînd în situația unui proces holist și cvasi-explicativ, dinamica transmiterii în sine a fost puțin analizată și decriptată. Gînditorul francez concepe o interpretare comparativă a celor două procese care se va solda cu o coordonare a lor într-o schemă sintetică 5 și, deși observă că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cunoscute sunt ecologia de profunzimexe "„ecologiedeprofunzime" (deep ecology), ambientalismulxe "„ambientalism" (environmentalism) și ecologia socialăxe "„ecologiesocială". Ecologiștii de profunzime teoretizează schimbarea perspectivei antropocentrice într-una biocentrică. Și celelalte ființe au valoare în sine, nu numai oamenii. Ambientalismul este o orientare mai holistă și are în vedere mai degrabă protecția întregului, a speciilor și a formelor minerale naturale decât a indivizilor. Cele mai multe dintre contribuțiile politice și legislative legate de protecția mediului îi aparțin. Ecologia socială accentuează asupra unei cauze de fond a hegemoniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
pas cu știința și tehnologia epocii în care trăiește. Teoriile anterioare au reușit să imprime totuși câteva tendințe utile demersurilor de cercetare din științele socio-umane, sintetizate de către Cezar Bîrzea în maniera următoare: a. inversarea raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă:de aici își trag seva conceptele transdisciplinare, a căror arie depășește cadrul unei singure discipline. De altfel, după expresia lui Bachelard, „pentru știința modernă, elementul nu-l mai constituie simplul, ci complexul”; b. abandonarea vechii dihotomii cunoaștere cantitativă (sau științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]