757 matches
-
la 285 mOsm/l. Deși mecanismele ce controlează echilibrul Na+ sunt principalele modalități de protejare a volumului LEC, există și un control volumic al eliminărilor hidrice. Stimulii volumici sunt prioritari chiar față de stimulii osmotici. Datorită poziției cheie a Na+ în homeostazia volumică, nu este surprinzător că există mai mult de un singur mecanism care a evoluat în controlul excreției acestui ion. Când volumul LEC scade, scade și presiunea arterială, producând scăderea presiunii hidrostatice glomerulare și scăderea GFR, deci și scăderea eliminărilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și intestine și nu s-a absorbit încă, pentru a reduce stimularea asupra barosau osmoreceptorilor. Bazele acestui fenomen nu sunt cunoscute, dar este foarte eficientă în prevenirea hiperhidratării. Analogul setei pentru sodiu, apetitul pentru sare, este o parte importantă a homeostaziei sodiului la majoritatea mamiferelor. Este alcătuit din două componente comportamentale: apetitul hedonic (legat de satisfacerea unei plăceri) și apetitul reglator. Apetitul hedonic este prezent și la animale, cărora “le place” sarea și o consumă când au posibilitatea, indiferent dacă au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
mediu consumă zilnic 10-15 grame de sare, deși i-ar fi suficient 0,5 grame. Pe de altă parte, omul are un apetit reglator foarte puțin dezvoltat, apare doar în momentul existenței unei hiponatremii semnificative. 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor Toți ionii de importanță fiziologică au domenii de concentrație bine definite, menținute de mecanisme speciale reglatorii, la fel ca și nivelele de glucoză și alte substanțe non ionice din LEC. 26.3.1. Reglarea renală a sodiului Mecanismele ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
scheletice. O concentrație crescută a calciului extracelular va duce la scăderea excitabilității neuromusculare, la astenie musculară, aritmii cardiace și alte tulburări, datorate mai ales capacității calciului de a se cupla cu proteinele-canal, alterând fluxurile ionice transmembranare și astfel potențialele celulare. Homeostazia calcică depinde de aportul alimentar și de capacitatea tractului gastro intestinal de a-l absorbi, de capacitatea osului de a-l stoca și elibera și în final, de capacitatea rinichiului de a-l elimina sau recupera în funcție de necesități. Aproximativ 60
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
receptorul său membranar activează adenilat-ciclaza și crește nivelele intracelulare de AMPc, ceea ce stimulează PKA (ProteinKinaza A), care va cataliza fosforilarea proteinelor-efector. Efectele parathormonului sunt de a răspunde la hipocalcemie, crescând calciul plasmatic și scăzând fosfații plasmatici (fig. 115). 26.4. Homeostazia acido-bazică Mecanismele ce reglează compoziția LEC sunt deosebit de sensibile în ceea privește acest ion aparte, deoarece funcționarea tuturor celulelor organismului este foarte sensibilă în ceea ce privește concentrația acestui ion. Concentrația protonilor este diferită în mediul intracelular față de cea din mediul extracelular, iar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
o complexă intricare somatovegetativă, care face dificilă la nivel central delimitarea anatomică și funcțională a celor două sectoare. Pentru a sublinia starea de stabilitate a mediului intern și proceselor fiziologice, asigurată de factorii neuroumorali vegetativi, Cannon (1930) introduce termenul de homeostazie. După Danielopolu (1928), sistemul nervos vegetativ asigură echilibrul funcțiilor organismului prin mecanismul antagonismului interstimulant corticoendocrinoefector, iar medicamentele își exercită acțiunea prin intermediul factorilor neuroumorali naturali (mediatori, ioni etc.). Pe baza unei vaste experiențe clinico-experimentale, Danielopolu a adus valoroase contribuții la studiul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
permanent SNE la modificările de formă și metabolice ale peretelui intestinal. Mai mult CEG controlează activitatea canalelor de K+ prevenind acumularea K+ extracelular care perturbă transmisia sinaptică și dinamica canalelor ionice ale enteroneuronilor. Funcția homeostazică a enterogliei este esențială pentru homeostazia SNE și este demonstrat experimental că distrugerea celulelor enterogliale are drept rezultat mai întâi alterarea codului chimic și, în final, degenerarea neuronilor enterici. Transportul unor dipeptide care contribuie la clearance-ul neuropeptidelor la nivelul SNE și sinteza factorului neurotrofic glial și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu implicații normale, patogenice și terapeutice imprevizibile. PARTEA A II-A II.1. REGLAREA NEUROUMORALĂ A FUNCȚIILOR ORGANO-VEGETATIVE Ion HAULICĂ Funcțiile organo-vegetative sunt în permanență reglate, integrate și coordonate cu ajutorul unei game variate de factori nervoși și umorali, în vederea menținerii homeostaziei și adaptării adecvate a organismului la condițiile impuse de mediul extern și intern. Coordonarea actelor involuntare vegetative se realizează neuroreflex cu punct de plecare fie de la nivelul zonelor reflexogene specifice, fie de la nivelul suprafețelor interoceptive viscerale sau a sensibilității, nespecifice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca un tot unitar. Prin același mecanism al reacțiilor neuro-endocrino-metabolice de reglare și control se realizează autoreglarea circulației, respirației, digestiei, excreției, temperaturii corporale și a diverselor metabolisme, asigurând stabilitatea mediului intern, semnalată inițial de CI. Bernard (1878) și denumită ulterior homeostazie (Cannon, 1932). La baza proceselor homeostazice stau fenomene adaptative de predominanță simpatică sau parasimpatică, produse prin stimularea neuro-reflexă a structurilor vegetative centrale, care - după cum se știe - scapă total sau parțial controlului conștient al scoarței cerebrale. Este cazul reflexelor somato-vegetative: respirator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în măduvă, bulb și mezencefal, iar ceilalți în FR, hipotalamus, talamus și scoarța cerebrală. Ei realizează trei modalități de integrare neuro-endocrino-metabolică, al căror scop comun este de a armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile homeostaziei (fig. 62). Integrarea vegetativă propriu-zisă se realizează cu participare exclusivă simpatico-parasimpatică prin mecanismul antagonismului interstimulant, descris de Danielopolu (1954). Tipic din acest punct de vedere este cazul autoreglării circulației. În acest caz, autoreglarea este sub controlul predominent al zonelor reflexogene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rolul de integrare și control neuroreflex al funcțiilor somato-vegetative este mai limitat. Dacă la nivel mezencefalic componenta somatică este încă suficient de pronunțată, în cazul reflexelor oculo-cefalogire, reglarea circulației cu ajutorul centrilor vasomotori bulbari se realizează prin mecanisme neuroreflexe exclusiv vegetative. Homeostazia circulatorie este, de exemplu, după cum se știe, consecința reacțiilor reflexe neuroumorale compensatoare, determinate de variațiile în plus sau în minus ale presiunii și gazelor sanguine. Detectarea acestor variații se face prin zonele reflexogene sino-carotidiană și endocardo-aortică, ale căror elemente sensibile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu autonomie și tonus, proprietăți preluate la mamifere de centrii cerebrospinali. Conceptul de vagotonie și simpaticotonie, deși a intrat în practica curentă, conține suficiente necunoscute. II.2. REGLAREA CIRCULAȚIEI Ion HAULICĂ Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a circulației, denumită homeostazie circulatorie, are la bază procese neuroreflexe de reglare și control al funcției cardiovasculare pe cale dublă, nervoasă și umorală. Excitantul fiziologic al autoreglării marii și micii circulații și presiunii sanguine în particular, este reprezentat de nivelul însuși al tensiunii arteriale pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diametru), capilarele realizează, pe plan funcțional, o suprafață mare de contact, datorită densității lor impresionante (până la 5000 pe cm2) în unele organe (plămân, creier, glande endocrine, inimă etc.). În afara rolului nutritiv, circulația capilară participă la menținerea temperaturii corporale și la homeostazia circulatorie. Cantitatea de sânge care circulă prin capilare poate crește de la 5-7% din masa sanguină totală în repaus până la 30% în stare de activitate musculară intensă, ca urmare a creșterii considerabile (de peste 10 ori) a numărului de capilare deschise. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se datorează inervației predominant simpatice a acestora și diverșilor factori umorali excitatori și inhibitori. Contractilitatea venoasă asigură, prin intermediul modificărilor de volum și presiune, stagnarea sau mobilizarea și lansarea în circulație a unor noi cantități de sânge, cu răsunet important asupra homeostaziei circulatorii generale. În afara rolului de transport, venele fac oficiul de depozit și rezervor sanguin. Datorită volumului și distensibilității venoase superioare arterelor, aproximativ 60-70% din masa sanguină se găsește în sectorul venos al arborelui vascular. În timp ce arterele conțin doar 750 ml
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de acid lactic, dilatator și permeabilizant capilar. Acesta intervine probabil în faza a doua de vasodilatație compensatoare, alături de ionii de potasiu și plasmakininele formate secundar activării proteazelor (kalicreine) de către adrenalină (Rocha e Silva, 1963). Contrar catecolaminelor, a căror participare la homeostazia circulatorie se datorează acțiunii directe cardiovasculare, acetilcolina, ca mediator al fibrelor parasimpatice terminale și colinergice ganglionare, acționează mai complex. Prin acțiunea sa parasimpaticomimetică de tip muscarinic, acetilcolina provoacă vasodilatație periferică și inhibarea activității ritmice a cordului. Răspunsurile dilatator și cardioinhibitor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă 93% din conținutul ionic al plasmei, joacă un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și intensitatea schimburilor lichidiene la nivelul capilarelor. II.2.7. PRESIUNEA ARTERIALĂ ȘI REGLAREA EI Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a presiunii sanguine, denumită homeostazie circulatorie, se realizează și se menține în limite normale cu ajutorul sistemului tensio-reglator prin mecanisme neuro-umorale generale și locale. Termenul homeostazie, introdus de Cannon (1930) pentru a sublinia inițial constanța mediului intern - semnalată încă din secolul trecut de CI. Bernard (1858
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul capilarelor. II.2.7. PRESIUNEA ARTERIALĂ ȘI REGLAREA EI Starea de echilibru și stabilitate autoîntreținută a presiunii sanguine, denumită homeostazie circulatorie, se realizează și se menține în limite normale cu ajutorul sistemului tensio-reglator prin mecanisme neuro-umorale generale și locale. Termenul homeostazie, introdus de Cannon (1930) pentru a sublinia inițial constanța mediului intern - semnalată încă din secolul trecut de CI. Bernard (1858), a fost extins ulterior la toate funcțiile organismului care beneficiază de mecanisme de autoreglare și control, capabile să asigure stabilitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secolul trecut de CI. Bernard (1858), a fost extins ulterior la toate funcțiile organismului care beneficiază de mecanisme de autoreglare și control, capabile să asigure stabilitatea și menținerea funcției respective în limite mai mult sau mai puțin constante. În cazul homeostaziei circulatorii, aceasta este consecința autoreglării cardio-vasculare pe cale dublă, nervoasă și umorală. În timp ce componenta nervoasă realizează reglarea de scurtă durată a circulației, componenta umorală prelungește în timp efectele acesteia, asigurând reglarea de lungă durată. Excitantul fiziologic al reglării neuro-umorale a circulației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
autoreglarea circulației locale și constă în dilatarea ritmică a sfincterului arteriolar precapilar. La rândul său, serotonina - metabolit al triptofanului, provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, mai marcată la nivelul segmentului cefalic. Efectele sale, diferite în funcție de aria vasculară, afectează homeostazia circulatorie în tumorile carcinoide ale tubului digestiv, hipersecretoare de serotonină. Un rol important în reglarea umorală a presiunii se atribuie în ultimul timp polipeptidelor vasoactive, reprezentate de plasmakinine și angiotensină. Plasmakininele rezultă din acțiunea unor enzime proteolitice asupra precursorului alfa2-globulinic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cărei acțiuni vasoconstrictoare și aldosteron-eliberatoare cresc rezistența periferică și volumul sanguin în hipertensiunea arterială renală (fig. 82). În paralel, crește eliberarea de kalicreină și eritropoietină renală, în vederea întregirii reacțiilor vasculare și volemice necesare restabilirii echilibrului tensional. Un interes crescând pentru homeostazia circulatorie se acordă în ultimul timp participării posibile a prostaglandinelor și vasopresinei. Prostaglandinele, rezultate din degradarea acizilor grași nesaturați (arahidonic, prostanoic etc.) cu ajutorul ciclooxigenazelor tisulare, prezintă acțiuni vasoconstrictoare, în cazul seriei F1 și F2, și vasodilatatoare, în cazul seriilor PGA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și catecolamino-eliberatoare), în final determinând redresarea presională. Creșterea fluxului sanguin renal și a natremiei, indicatoare de context prohipertensiv, induce scăderea secreției de renină, cu efecte compensatoare hipotensive. Modificând activitatea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, presiunea arterială influențează ambele componente, volemică și vasculară, ale homeostaziei circulatorii, în vederea restabilirii și menținerii sale în limite constante. În felul acesta, autoreglarea cibernetică a presiunii arteriale privește nu numai reglarea neuroreflexă de scurtă durată, ci se extinde și asupra autoreglării hormonale de lungă durată. II.3. REGLAREA RESPIRAȚIEI Ion
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin stimuli buco-faringo-esofagieni (animalele cu fistulă esofagiană prezintă o dispariție a setei, ce durează 15 minute), cât și prin stimuli gastrici, generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
angiotensina II prezintă efecte aldosteron-eliberatoare directe. Între secreția de renină și aldosteron există relații de directă proporționalitate. Efectul respectiv apare la doze inferioare celor presoare, așa încât unii autori atribuie angiotensinei rol de hormon aldosteronotrop. Alături de intervenția sistemului renină-angiotensină la menținerea homeostaziei hidroelectrolitice a organismului prin modificări ale funcției renale, există date în literatură care atestă și rolul dipsogen al angiotensinei II. După introducerea acesteia în circulația generală, ventriculii cerebrali laterali sau diverse alte structuri nervoase centrale (în mod particular hipotalamusul și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretice. Evidențiată pentru prima dată în cardiomiocitele atriale, sinteza factorului natriuretic atrial (ANF) a fost identificată apoi și în sistemul nervos și chiar în rinichi. Aceste peptide, cu structură și denumire diferite în funcție de locul de sinteză, intervin în principal în homeostazia hemodinamicii organismului. Intervenția peptidelor natriuretice în procesul amintit se realizează, pe de o parte, prin implicarea lor în mecanismele de reglare a metabolismului hidroelectrolitic, iar pe de altă parte, prin variații ale tonusului vascular. . Departe de a fi elucidate toate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
auxiliar al termoreglării. În condițiile stresului caloric prelungit ca cel produs de climatul tropical, glandele sudoripare ecrine se adaptează, răspunzând mai intens la creșterea temperaturii corporale. Un rol important revine pielii și în menținerea echilibrelor homeostazice. Alături de rinichi participă la homeostazia hidrică, contribuind la eliminarea apei din organism prin sudație. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul plexurilor vasculare, pielea poate conține până la 30% din masa sanguină circulantă în condițiile vasodilatației cutanate generale. În afara funcției de barieră protectoare față de agresiunile mediului înconjurător
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]