640 matches
-
brun. Deodată, apărură luminile. Am ajuns. O Înșiruire imensă de lumini, aranjate În dreptunghiuri. — Aceasta este grila, spuse pilotul. Submarinul se ridică și lunecă ușor peste grila iluminată, care se Întindea În depărtare preț de vreo opt sute de metri. Prin hublou văzură scafandrii care lucrau la structura de rezistență a grilei. Aceștia făcură semne cu mâna către submarin. Pilotul le răspunse acționând un miniclaxon. Pot auzi asta? — Firește. Apa e un foarte bun conducător pentru sunete. — Dumnezeule! exclamă Ted. Drept În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
datorită aliajului metal-material plastic, dar cred că nimeni nu e sigur. Submarinul coti din nou și aripa alunecă spre stânga. Drept Înainte apărură alte lumini aranjate În șiruri verticale. Norman văzu un singur cilindru de oțel vopsit În galben, cu hublouri luminoase. Alături de el se afla o cupolă metalică joasă. — La babord se află DH-7, habitatul scafandrilor. Este mai degrabă funcțional. Dumneavoastră veți sta În DH-8, care e mult mai confortabil, credeți-mă. Cotiră spre tribord și, după câteva momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
babord se află DH-7, habitatul scafandrilor. Este mai degrabă funcțional. Dumneavoastră veți sta În DH-8, care e mult mai confortabil, credeți-mă. Cotiră spre tribord și, după câteva momente de Întuneric, văzură un alt aranjament de lumini. Apropiindu-se de hublou, Norman putu număra cinci cilindri diferiți -unii verticali, alții orizontali, interconectați Într-o manieră complexă. lată-ne ajunși. DH-8: casa dumneavoastră cînd sînteți departe de casă. Andocăm Într-un minut. Metalul se lovi de metal și, după o zdruncinătură zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș plămân metalic, senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
doctore Johnson? — Prăjitură cu căpșuni. — E simplu de făcut. Tocmai am primit niște căpșuni frumoase din Noua Zeelandă, cu ultimul transport. Poate doriți prăjitura aceasta diseară? — De ce nu, Rose? spuse Barnes, plin de bunăvoință. Norman privi afară prin fereastra Întunecată a hubloului. Se putea vedea rețeaua rectangulară luminoasă pe fundul oceanului, Înconjurând nava spațială Îngropată, lungă de opt sute de metri. Scafandrii, luminați ca niște licurici, mișunau peste suprafața strălucitoare a grilei. Norman Își spuse: „Ne aflăm la trei sute de metri adâncime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sperând să găsească vreun desert preparat de Rose Levy. Aceasta nu era acolo, dar, sub un clopot de plastic, se afla o prăjitură din nucă de cocos. Găsi o farfurie, Își tăie o felie și se apropie de unul din hublouri. Afară Însă totul era Întuneric, luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de metri mai Încolo. „Probabil că scafandrii se pregătesc pentru revenirea la suprafață. Sau poate că deja au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un clopot de plastic, se afla o prăjitură din nucă de cocos. Găsi o farfurie, Își tăie o felie și se apropie de unul din hublouri. Afară Însă totul era Întuneric, luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de metri mai Încolo. „Probabil că scafandrii se pregătesc pentru revenirea la suprafață. Sau poate că deja au plecat“. Își văzu fața reflectată În hublou. Chipul Îi arăta obosit și Îmbătrânit. „Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
luminile rețelei se stinseseră, scafandrii dispăruseră. Văzu lumini În hublourile habitatului DH-7, situat la câteva zeci de metri mai Încolo. „Probabil că scafandrii se pregătesc pentru revenirea la suprafață. Sau poate că deja au plecat“. Își văzu fața reflectată În hublou. Chipul Îi arăta obosit și Îmbătrânit. „Ăsta nu e un loc pentru un om de cincizeci și trei de ani“, Își spuse el. Privind În depărtare, observă câteva lumini În mișcare, apoi un fulger galben. De sub unul dintre cilindrii lui DH-7 apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Era Încruntat și supărat. Se uitară la Tina: — Cum e vremea la suprafață? — Se pare că se Înrăutățește rapid. Barnes se Întoarse către ei: N-aveți de gând să tăceți, idioților?! Norman Își aruncă sacul pe podea. Beth stătea lângă hublouri obosită, frecându-se la ochi. Tina Închidea monitoarele, unul după altul, când, deodată, se opri: — Priviți! Pe unul dintre monitoare apăru sfera strălucitoare. Harry stătea lângă ea. — Ce face Harry acolo? — Nu s-a Întors cu noi? — Credeam că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și Încolăcindu-se În bucle mari pe fundul apei. — Ne-au tăiat legătura! — Așa este, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și Încolăcindu-se În bucle mari pe fundul apei. — Ne-au tăiat legătura! — Așa este, spuse Barnes. La suprafață sunt deja condiții de furtună. Nu se mai puteau menține cablurile pentru curent și pentru comunicații. Nu se mai pot folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
reacție foarte puternică de evitare.“ Și adormi. DINCOLO DE PLUTO Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte așa ceva aici, jos. Habar n-avea ce oră era sau cât timp dormise. Uitându-se prin hublou, nu văzu decât apa neagră. Luminile rețelei rămăseseră stinse. Se Întinse din nou În pat, privind țevile cenușii de deasupra capului; acum păreau mai aproape, ca și cum s-ar fi mișcat Înspre el În timp ce dormise. Totul părea mai strâmt, mai Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i s-a Întâmplat Înăuntru. Dar pur și simplu nu ne spune. — Grozav! exclamă Ted. — A pomenit ceva despre mare, despre spumă. Dar nu mi-e clar ce-a vrut să spună cu asta. Priviți afară! spuse Tina, arătând spre hublouri. Norman percepu de Îndată luminile - mii de lumini invadând Întunericul oceanului - și prima sa reacție fu un soi de teroare irațională: luminile ieșiseră din sferă și veniseră să-i Înhațe. Apoi Însă observă că fiecare luminiță avea o formă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oceanului - și prima sa reacție fu un soi de teroare irațională: luminile ieșiseră din sferă și veniseră să-i Înhațe. Apoi Însă observă că fiecare luminiță avea o formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se fi aflat tot timpul În zonă, numai că noi nu am călcat pe acolo. Trebuie să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inutilă. Atunci, fă anatomie grosieră. — Aș fi vrut să am o dotare de laborator mai bună. Asta este, conchise Barnes. Accept-o și dă-i bătaie. Ted intră În cameră. — Ar trebui să vă uitați afară, spuse el, arătând spre hublouri. Avem alți musafiri. Calmarii dispăruseră. Pentru moment, Norman nu văzu decât apa și sedimentele albe ce pluteau În lumină. — Uită-te jos, pe fund. Fundul oceanului era viu. Literalmente viu, plin cu vietăți care se târau, se zvârcoleau și tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-mea nu suportă să le curețe. Norman rămase În continuare neliniștit, deși nu putea să-și dea seama de ce. Acum se vedea cu ușurință că, de jur Împrejurul habitatului, locul se umpluse de crevete. De ce-l deranjau oare? Norman se Îndepărtă de hublou, sperând că sentimentul de neliniște Îi va dispărea dacă se va uita la altceva. Dar nu dispăru, era tot acolo: un nod mic, În coșul pieptului. Senzația nu era deloc plăcută. HARRY — Harry! — A, salut, Norman. Am auzit zarva. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și numele primului submarin atomic, lansat În 1954, adăugă ea, adresându-i lui Ted un zâmbet larg. — Adevărat, spuse Ted. Așa e. Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că acum vreau să mănânc, Jane, spuse Ted, un pic cam sever. Edmunds păru afectată de felul În care fusese respinsă. „Trebuie să am grijă de asta“, Își spuse Norman. Ea se pregăti să plece. Ceilalți aruncară o privire spre hublou, dar nimeni nu se ridică de la masă. Ați mâncat vreodată meduze? Întrebă Ted. Am auzit că sunt o delicatesă. — Unele sunt otrăvitoare, spuse Beth. Au toxine În tentacule. — Chinezii parcă mănâncă așa ceva, spuse Harry. — Da, spuse Tina. Tot ei prepară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
legănându-și corpul asemenea lui James Mason. — Tristă, repetă Barnes. Se auzi declicul intercomului: — Oh, ar trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că e afară, spuse Barnes, apropiindu-se de hublou. — Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum calmarul, spuse Ted. — Nu tot atât de evoluat, dar, per ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi din nou bocănitul Înfundat și ritmic. Stând pe scaun, Norman realiză că În același timp bocănitul putea fi resimțit și ca un ușor șoc. — Ce se Întâmplă? — Nu știu. Se aude de parc-ar veni de-afară. Porni către hublou când auzi declicul intercomului și vocea lui Barnes: — Ascultați aici, toată lumea În sala de comunicații. Doctorul Adams a descifrat codul! Harry nu vru să le spună imediat ce conținea mesajul. Savurându-și triumful, insistă să le dezvăluie pas cu pas procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Beth păstrară un moment de tăcere. De undeva din habitat se auzea ritmic un zgomot surd. Apoi, din nou liniște și din nou zgomotul. — Ce e asta? Întrebă Beth. Parc-ar fi de undeva dinăuntrul habitatului. Se duse la hublou și privi afară; aprinse reflectoarele de exterior. — Oh! făcu ea. Norman privi și el. Întinsă pe fundul oceanului se vedea o umbră alungită care se mișca Înainte și Înapoi, odată cu șocurile ritmice ale zgomotului. Umbra era atât de deformată Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]