508 matches
-
lui Upshaw în Krugman era completă. Danny ieși din mașină, gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
studentelor și le-a legat între ele cu sârmă, blocându-le cu o bară transversală. Mulțimea s-a adunat să urmărească spectacolul unei duzini de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și răcoroasă, pe care trebuia s-o străbatem. Dincolo de ea, era foarte multă lumină. Sanowsky tocmai ieșea dincolo, era ca la cinema, când unul se ridică în picioare și îi vezi umbra jucând pe ecran. Atunci publicul fluieră și îl huiduie, însă aici umbra lui Sanowsky era tot ce aveam. Când ușile s-au deschis, lăsându-l să treacă, am auzit zgomotul străzii: claxoane americane și voci spaniole. Pe urmă ușa s-a închis în spatele lui și înăuntru s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele pe ferestrele de la etajul unu. Mă încurajau cu toții: - Multă grijă, domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La tribună a urcat George de la Prut, universitar, deputat PSDR și realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă s-ăți mai spun”, în care susținea vechimea limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea îl huidui. Încetul cu încetul, însă, parlamentarul reuși să se facă ascultat. Știu că nu aveți salarii decente, sunt de acord că învățământul e într-o stare jalnică (așa e! de-abia ne putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din greu la minister să găsim soluții, să modernizăm școlile, să susținem Reforma. Dacă nu ar fi mașinațiunile opoziției, care nu face altceva decât să ne pună bețe-n roate, am trăi toți mult mai bine! (mulțimea freamătă - unele delegații huiduie, altele strigă: vrem Reformă, vrem să fim lăsați să muncim!). George de la Prut prinde ideea din zbor: dragi colegi, suntem cu toată inima alături de dumneavoastră! Fără sacrificiul vostru țara nu ar putea progresa. (așa e! așa e!). După care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e amestecat și el în harță. ― Mai bine-mi dădea o palmă decât să mă trăsnească cu vorbe d-astea! strigă Petre mai zbătîndu-se, dar totuși mai domolit. Că nici nu i-am furat nimic și nici nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem bățul ori măcar să țipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor! ― Bine zici, Toadere! bombăni și Ignat Cercel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă retragerea prin grădini, într-un ritm mai cumpătat, gândind că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu-s proprietatea ta. I se va trage clopotul. N-ai decât să pleci. Nu te mai vrem popă la noi în sat! A fost de ajuns ca unul să strige huo și mulțimea adunată a început să-l huiduie. În corul de huiduieli și fluierături, preotul Apopei a ieșit glonț din fața casei și din curte, s-a urcat în mașină ca nu cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acea dimineață, autoritățile iudaice au discutat și hotărât trimiterea lui Isus la Pilat, guvernatorul roman. Mingea se afla acum în terenul lui Pilat, deși capii iudeilor deciseseră. De acum înainte, tot ceea ce aveau de făcut era să ovaționeze sau să huiduie de pe margine. Înainte de a ne întoarce la procesul lui Isus în fața lui Pilat, mai trebuie clarificat un lucru: poporul iudeu nu trebuie blamat pentru condamnarea și moartea lui Isus. O asemenea acuzație este greșită nu doar din punct de vedere
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
său pe podea. După câteva zile de delir la spital, Ruletistul își reluă viața obișnuită. Mi-e greu să uit chipul său torturat zăcând cu fața în sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mână mai repede, mai repede, strigai tu, și ea se ghemuise pe bancheta din față, coșul era tras, dar, degeaba, ei tot o vedeau. Și cum mai amenințau cu bastoanele ! Mână, birjar, mai repede, mai repede, strigai tu, și ei huiduiau ! Au și lovit cu bastoanele în trăsură, te rog să-ți astupi urechile, mi-ai spus, și, la un moment dat, ceva tare s-a izbit de coșul trăsurii, vai, ce-am țipat ! Soyez tranquille, mi-ai spus, il n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înainte de a da un verdict, nu numai ceea ce a făcut Robespierre, ci și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că omul nu poate fi slugă la doi stăpâni. La o lectură de la Cody’s, în Berkeley, cineva din publicul altfel respectuos îl întrebă cum răspundea insinuării din presă că studiile lui de caz personalizate ar încălca etica profesională. Publicul huidui întrebarea, însă cu o încântare mascată. Weber bâlbâi un răspuns care altădată era automat: creierul nu era o mașinărie, nici un motor de mașină, nici un computer. Descrierile pur funcționale ascundeau la fel de multe pe cât dezvăluiau. Nu puteai înțelege nici un creier individual fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înăsprire a războiului în Afghanistan, cu pierderi însemnate în rândul forțelor NATO, la care România participă și are un număr de morți și răniți pe acest front îndepărtat. Pe această linie a încrâncenării politice din România, președintele Băsescu a fost huiduit. Ce-ar zice și ce-ar gândi făuritorii Unirii de acum 162 de ani dacă ar vedea vrajba dintre partidele politice de la noi? Cei de atunci au atins sublimul patriotic, în opoziție cu politicienii de astăzi, care cred doar în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tălpășița de acolo. Se terminase. Era un dezastru. Dolly era în continuare înlemnită, ca Statuia Libertății, așa că începu să o împingă, urlând la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie și să șuiere. — Otrăvire cu testosteron! strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima. Eu credeam că faceți Revoluția asta de la Județeană așa, ca o plenară populară, mai lărgită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deschidă gura, ca un ventriloc. Și nici paginile nu le mai întorcea. Stătea cu mâinile întinse, cu cartea între ele, ca o tavă goală pe care tot aștepți să vină să ți-o ia cineva. Primii care au început să huiduie au fost aurolacii lui Râmboacă. I-au urmat șahiștii din Asociația „Obancea șahistă“. Apoi s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. răul există. E Înduioșător de primitiv să-l delimitezi, să-l izolezi, să-l arăți cu degetul, să-l huiduiești cu ipocrizie, să-i arăți fața În ziare și să i-o hulești la televizor, să-l bagi la Închisoare, să-l schingiuiești, să-l electrocutezi, să-l omori În chinuri cumplite. răul e aici, face parte din noi, se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. Răul există. E înduioșător de primitiv să-l delimitezi, să-l izolezi, să-l arăți cu degetul, să-l huiduiești cu ipocrizie, să-i arăți fața în ziare și să i-o hulești la televizor, să-l bagi la închisoare, să-l schingiuiești, să-l electrocutezi, să-l omori în chinuri cumplite. Răul e aici, face parte din noi, se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului se ridică pe trotuarul de pământ și începu să răcnească cerșind mila mulțimii: - Frați creștini! Nu intrați în păcat! - Voi sînteți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zis că se duce la târguială... Nu-i venea să creadă lui Paraschiv. - Adică să mă fi vândut iar muierea? Să se fi dat cu șafării?... - De... Mergeau unul lângă altul, cu mâinile legate la spate, privind mulțimea care-i huiduia. - O carcalisirăm, dar tot nu mă las, măcar să mă omoare, și tot scap, să pun laba pe vânzători... Țiganca nu știu până seara. Cîftd să se întoarcă cu Sandu, acesta u spuse: - Haide cu mine, Didino, că pe Paraschiv și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat-o să aclame ori să huiduiască o anume persoană, o anume idee. Restul, e lucrarea contagiunii: odată ce mulțimea a început să alunece către o extremă, aprobarea generală acordată unei opinii îi sporește forța de a le exclude pe toate celelalte. Nuanțele dispar pe măsură ce colectivitatea se polarizează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]