315 matches
-
romanele lor. Dacă nu ești excepțional, dacă nu faci parte din elită, este atât de ușor să devii un om luat de val ori unul confuz, flasc, fără coloana vertebrală a identității. partea a II-a exegeze grăbite de cititor hulpav Capitolul 1 TREI STUDII DE CAZ Considerații generale despre responsabilitatea intelectualului - Erorile intelectualului atașat de o ideologie. Trăim într-o lume a ierarhiilor, uneori chiar a dihotomiilor, oricât de mult sar impune corectitudinea politică. Stă în natura individualității umane să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu scapă ocazia de a evada. - Rezistența sub cotitura năprasnică a istoriei. Femei înfometate prin gări, gata să vândă orice pentru o gură de mâncare, sunt umilite până la dezumanizare. Bărbați care încearcă din răsputeri să-și apere fânul de gurile hulpave ale cailor armatei, mor răpuși de soldați. În ciuda teribilei încercări care desțelenește ființa din cutumele ei, oamenii rămân în momente critice solidari. Gleb arde de nerăbdarea de a ajunge într-o poziție care să-i permită să se facă util
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
parter; de pe scări, femeia îi aruncase în grabă un "servește-te singur cu un pahar, doar cunoști locul" înainte de a dispărea îndărătul ușii de la baie. Așa că el se grăbi să dea curs invitației și, cu curajul regăsit după câteva sorbituri hulpave din pahar, se deschise ceva mai ospitalier către noua conjunctură. Recunoscu mirosul casei și atingerea locvace, de animal bârfitor ghiftuit cu povești pentru adulți, a canapelei de piele. Își plimbă prietenos mâna pe speteaza ei, înspre măsuța unde lampa ținea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Palau dels Reis de Mallorca) fără a fi parcurs cea de a doua capitală a Cataloniei, este un adevărat handicap. Cred că va trebui să recurg la vreo agenție de turism din București, căci cele din Franța sunt mult prea hulpave, cînd e vorba de o asemenea călătorie, de parcă ar fi la capătul pămîntului, nu alături. O singură dată am prins o promoție, dar prietena cu care voiam să mă duc nu a putut și voiajul s-a amînat sine die
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
avusese mereu o părere inflexibilă și puritană despre ciripitori. „Nu-nțeleg cum poate trăi un ciripitor cu el Însuși”, Îmi zisese el o dată. L-am Întrebat pe Bill despre dependenții copii. A dat din cap și-a zîmbit - un zîmbet hulpav, malefic: - Da, Lexington e plin acuma de băiețași. * * * Într-o zi stăteam În barul Opera din Mexico City și m-am Întîlnit cu un politician pe care-l cunoșteam. Stătea la bar cu un șervet băgat după guler și mînca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe hotrie la drumul mare și măglisind cu ghinghinelele ei băr bații groși la hire și prostateci, ca mine și ca alții; chimă sau sămânță neghioabă a tot ce-i rău pe lumea asta; diavol cu fesul roșu, noptos și hulpav, cățărat pe toartele cerului, după Îndătinarea și orânda dată lui de ăl de sus, fără bai de biet român obidos de felul lui și de toate marazurile tristeții omenești.) Spectacolul, dacă poate fi numit așa, nu era deloc comic, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ori al supraviețuirii. Mama a supraviețuit. și a devenit pe veci complicele cartofului. Când îl mănâncă, nici un alt om de pe lume nu privește ca ea și nu respiră ca ea: oricât ai căuta printre cuvinte - de la saturație și până la neastâmpărul hulpav al limbii -, tot nu vei găsi cuvântul care să-i descrie respirația în acele clipe. De parcă și azi, după cincizeci de ani, încă ar fi nevoită s-o mai apuce pe lângă viață pe drumul spre moarte - sau invers. Se uită
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întâlnite la tot pasul; Să disprețuiască munca... E drept că sărăcia și multele poveri puse în spinarea truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și neputincioasă a satelor trăiește la limita subzistenței (așa este exprimată într-o formulare elegantă sărăcia extremă - gândește Dumitru Dascălu), ca și altădată. Drumurile desfundate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
același lucru și despre comuniștii români ai Întunecaților ani de Început ai dictaturii proletariatului ce nu a fost, de fapt, decât o dictatură Îndreptată punitiv contra oricui s-ar fi opus mărețelor lor planuri de vânzare la bucată a țării hulpavilor ocupanți de la Răsărit. Dacă din 23 august 1944 și chiar până spre finele anului 1947, i-au tot pupat tălpile regelui Mihai I, adulându-l, pur și simplu, prin organizarea a sute și mii de demonstrații de atașament, după ce acesta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
au fost abandonați. CÎnd bacul a ajuns la mal, cei doi au fost găsiți; ei fuseseră salvați de un marinar de pe un tanc petrolier. S-a renunțat la publicarea materialului”. Credem că, În primul rând articolul a fost dat pradă hulpavului coș cu gunoaie pentru că ar fi trezit emoții rudelor militarilor care Îi știau pe aceștia la tras cu pușca În slujba patriei și iubitului comandant suprem, nicidecum la cules păpușoi. În al doilea rând, cenzorul a considerat că bravul ostaș
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ștefan din piesa lui Delavrancea: „Pădure tînără...” Tabloul mă ajută să intuiesc mai profund decît oricînd dimensiunea evocatoare a textului marelui orator. * Imediat ce m-am urcat în tren, românul din fața mea și-a așternut „masa” și a început să mănînce hulpav tot ce avea în sacoșă: pîine, unt, pateu, salam, brînză topită, roșii, mere. Indecentă, lăcomia lui m-a făcut să-l privesc compătimitor și ironic, lucru care l a obligat să-mi dea următoarea explicație: „Dacă mai vin la anul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oarecare, cortul din stînga, acel „muzeu al muzeelor”, un excepțional concentrat de modernism românesc, m-a emoționat complex, și artistic, și identitar, și istoric: o extraordinară, explozivă soliditate și bogăție adunată într-un cort, pentru cîteva zile, adică, în hăul hulpav dintre societate și stat, destinul creației, al artei într-o zonă abandonată, spoliată precum a noastră. La Art Safari mi-am văzut cu ochii destinul colectiv, obiectiv, bogăția disipată, insistența și persistența artei, care nu încetează să producă valori asemenea
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
botezătorului de altă dată/ parcă nici câmpul nesfârșit/ nu-i mai înghite/ pe muritorii săraci... prejudecățile la judecata de apoi/ numai cuvintele/ mă vor străpunge/ cu limbile lor ascuțite/ ca să-mi dezgolească/ trupul închinăciunii și să-l dea/ corbilor hulpavi/ la judecata de apoi/ doar ochii mei mă vor plânge... simțirea simte-mă/ așa cum simți/ răcoarea morții/ înaintea sfârșitului/ simte-mă/ așa cum numai întunericul/ știe să o facă/ simte-mă lângă tine/ cu tine/ în tine/ simte-mă tare și
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-website/Imaginative/14872_a_16197]
-
unui armistițiu, a fost consemnat în fabula „"Lupul între cîini"”. Aici, baciul îl întruchipează pe Kutuzov, care, exprimînd năzuințele poporului, cheamă „pe toți - de la mic la mare” la lupta unită într-o mișcare de partizani împotriva dușmanului cotropitor, iar lupul hulpav îl reprezintă pe Napoleon. Scoțînd în evidență eroismul poporului rus, hotărîrea lui nestrămutată de a lupta până la izbânda finală, marele fabulist exprimă mîndria națională care-l caracterizează pe Kutuzov: Și alte evenimente istorice au fost consemnate de pana realistă a
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
în curând, scaunul a fost ocupat de Grigore II din Cipru (1283-1289). Bekkos,destituit, a pornit o campanie de propagandă împotriva noului cap al bisericii. Întrucât Ioan era mult mai cultivat decât Grigore, el a izbutit să-l învinuiască pe hulpavul chit, ridicat de la țărmurile Ciprului de ignoranță și acesta, de rușine, a părăsit cathedra. Noul Patriarh, Athanasios I (1289-1293 și 1303-1309), s-a dovedit a fi excesiv de sever. El i-a trimis în eparhiile lor pe toți episcopii de provincie
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]