1,445 matches
-
regilor au slăbit regatul. În 534 generalul bizantin Belisarie cucerește regatul, iar regele Gelimer a fost capturat. După această înfrângere, vandalii au încetat să mai fie menționați în izvoarele istorice. În sec. al V-lea, gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de limbă turcică ogură, înrudită cu hunii, hazarii, și protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Nepotul său, Carol cel Mare (fiul lui Pepin cel Scurt a unificat provinciile france, a făcut cuceriri ample și s-a proclamat împărat în anul 800. În sec. V-lea, la fel ca majoritatea germanicilor, lombarzii (longobarzii, langobarzii) erau supuși hunilor. În sec. al VI-lea, lombarzii au colonizat sudul Pannoniei și, sub regele Wacho (sau Waccho, din neamul Lithingilor) (510-540) a înființat un stat. Lombarzii făceau mereu incursiuni în regatul altui popor germanic, gepizii. În 568 regele Alboin a cucerit
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
a devenit provincie a imperiului franc carolingian. În sec. al III-lea, popoarele germanice și-au constituit primele formațiuni statale, care însă nu erau state solide, ci semănau mai curând cu niște uniuni tribale. După 375, germanicii au devenit supușii hunilor și s-au eliberat odată cu declinul puterii hune după moartea lui Attila (453). Au întemeiat state germanice pe teritoriul Imperiului Roman de Apus după înlăturarea de la putere a ultimului împărat de la Roma. În aceste state, puterea regelui se sprijinea pe
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
boierească pentru școală, unde primii înățători au fost Nițu cu soția. în 1940 a lucrat în calitate de profesor Vatavu Gheorghe. Pietrosu Cu mult înainte de fondarea satului actual, aici a existat o așezare umană în perioada romană fiind populată pînă la năvălirea hunilor în anul 376, cînd satul a fost devastat și incendiat, pe locul ei fiind atestate urme de case din nuiele unse cu lut, grămezi de lut ars, diferite obiecte, mai ales vase de lut datînd din epoca romană (sec.II-IV
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
stepelor care se întindea din Coreea până la fluviul Irtâș, fiind vecinul de nord al statelor chinezești. Sub dominația lor s-au aflat mai multe triburi din Mongolia de astăzi printre care și Xiongnu pe care majoritatea istoricilor îi identifică cu hunii. Civilizația yuezhi a influențat istoria și civilizația Asiei centrale fiind elementul politic determinant secole la rând. Problemele încep în 174 î.Hr., când yuezhi au fost învinși de căpetenia xiongnu Laosang, care îl ucide de conducătorul yuezhi. Pentru a scăpa de
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
partea nordică a Tabiei, alte monezi din aceeași veac escavate fortuit chiar spre centrul satului. Nu se știe mai nimic despre felul în care așezarea a reușit să dăinuie de-a lungul năvălirilor barbare. Pare probabil ca goții, gepizii și hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu claritate influențe cumane
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
anii 600 și 1100, când lipsesc ori sunt dubioase urmele documentare despre populația romanică-romanofonă în stânga Dunării - nu poate fi scrisă fiind aproape cu neputință să fie trasată”; dar adaugă, imediat, că „în Dacia abandonată în anul 272/274, până la invazia hunilor există elemente și observații dovedind prezența în continuare, persistența exact în aceleași locuri a populației autohtone rămase nu numai în cuprinsul Transilvaniei, nu numai în Banat și Oltenia - aproape de Dunăre - ci pe întreg cuprinsul fostei provincii carpatice” (op. cit., 202-203). Dobridor
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
întreg cuprinsul fostei provincii carpatice” (op. cit., 202-203). Dobridor - este totuși puțin probabilă. Gepizii s-au așezat, în decursul așa numitei ¨migrații a popoarelor¨ în nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375-453) gepizii devin, împreună cu ostrogoții, vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
nordul Daciei care, după retragerea aureliană, a devenit teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii. După invazia hunilor (375-453) gepizii devin, împreună cu ostrogoții, vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor lor seniori, hunii. Învingători, gepizii iau în stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul regat al gepizilor în Transilvania (circa 475-675 e.n.) a fost interpretat de unii istorici ca „restabilire” a raporturilor federale ale Daciei cu Imperiul Roman
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1968; E. Gamillscvheg, Romania Germanica. Die Ostgoten. Die Longobarden. Die altgermanische Bestandteile des Ostromanichen, Berlin-Leipzig, 1935; C. Diculescu, "Die Gepiden", Leipzig, 1922). Maglavit, sugerează o trecere hunică și prin Valea Bună în secolele IV-V. Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric. Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng și oștile regelui vizigot Athanaric. Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-au extins, treptat, sfera de influență spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei. Câțiva ani mai târziu, în anul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz și la Dunărea de Jos. Însă și-au extins, treptat, sfera de influență spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei. Câțiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul și se implică de partea romanilor în luptele cu goții lui Gainas, stabiliți în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată și ocupată fortificația Castra Martis. În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424, când sunt pustiite ținuturi importante din Tracia. 0 cronologie sigură a antichitatilor hunice de pe teritoriul Romaniei nu a putut fi stabilită, deși se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
424, când sunt pustiite ținuturi importante din Tracia. 0 cronologie sigură a antichitatilor hunice de pe teritoriul Romaniei nu a putut fi stabilită, deși se poate avansa observația că o anumită categorie a obiectelor de podoabă datează din perioada anterioara înălțării hunilor în Pannonia (375—420 e.n.), iar o alta probabil din timpul în care hunii și-au fixat centrul stăpânirii în Pannonia (420—443 e.n.). Cazanele de bronz descoperite pe linia Dunării corespund perioadei de atacuri asupra limesului dunărean când hunii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
de pe teritoriul Romaniei nu a putut fi stabilită, deși se poate avansa observația că o anumită categorie a obiectelor de podoabă datează din perioada anterioara înălțării hunilor în Pannonia (375—420 e.n.), iar o alta probabil din timpul în care hunii și-au fixat centrul stăpânirii în Pannonia (420—443 e.n.). Cazanele de bronz descoperite pe linia Dunării corespund perioadei de atacuri asupra limesului dunărean când hunii nu locuiau efectiv pe teriteritoriul Munteniei. Faptul că nu au fost descoperite necropole hunice
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
hunilor în Pannonia (375—420 e.n.), iar o alta probabil din timpul în care hunii și-au fixat centrul stăpânirii în Pannonia (420—443 e.n.). Cazanele de bronz descoperite pe linia Dunării corespund perioadei de atacuri asupra limesului dunărean când hunii nu locuiau efectiv pe teriteritoriul Munteniei. Faptul că nu au fost descoperite necropole hunice, ci numai morminte izolate, constituie o nouă dovadă a caracterului temporar al prezenței hunilor pe teritoriul Daciei. (J. Werner, "Beitrage zur Archaologie des Attilareiches", Munchen, 1956
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
descoperite pe linia Dunării corespund perioadei de atacuri asupra limesului dunărean când hunii nu locuiau efectiv pe teriteritoriul Munteniei. Faptul că nu au fost descoperite necropole hunice, ci numai morminte izolate, constituie o nouă dovadă a caracterului temporar al prezenței hunilor pe teritoriul Daciei. (J. Werner, "Beitrage zur Archaologie des Attilareiches", Munchen, 1956; L. Varady, "Das letzte Jahrundert Pannoniens", Budapest, 1969, 376—476; V. Dumitrescu, ¨O nouă mărturie a prezenței hunilor în sud-estul Munteniei: fragmentul de diademă de aur de la Dulceanca
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
izolate, constituie o nouă dovadă a caracterului temporar al prezenței hunilor pe teritoriul Daciei. (J. Werner, "Beitrage zur Archaologie des Attilareiches", Munchen, 1956; L. Varady, "Das letzte Jahrundert Pannoniens", Budapest, 1969, 376—476; V. Dumitrescu, ¨O nouă mărturie a prezenței hunilor în sud-estul Munteniei: fragmentul de diademă de aur de la Dulceanca˝, în "S.C.I.V.", XII, 1/1961; E. A. Thomson, "A History of Attila and Huns", Oxford, 1948; Z.K. Pinter și I.M. Țiplic, "Marea migrație a popoarelor și constituirea statelor barbare: Hunii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
hunilor în sud-estul Munteniei: fragmentul de diademă de aur de la Dulceanca˝, în "S.C.I.V.", XII, 1/1961; E. A. Thomson, "A History of Attila and Huns", Oxford, 1948; Z.K. Pinter și I.M. Țiplic, "Marea migrație a popoarelor și constituirea statelor barbare: Hunii", http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/cursuri/tiplic/3e.htm). „Culmea este că presa s-a dus, în urma apariției cărții, în valea Milcovului și a găsit acolo mai întâi zeci de familii care se cheamă Coman. Pe urmă, în restul țării
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
fost folosit pentru apărare de romani, șanțul din partea de nord fiind acoperit, iar dinspre sud fiind săpat un nou șanț. Se pare că în sec. IV (anul 379), goții lui Greuthungi l-au întărit pentru a se apăra contra atacurilor hunilor. În preajma satului au fost găsite vestigii romane: vase de ceramică, monede ș.a. Satul este atestat documentar cu actuala denumire în anul 1772 ca o localitate formată preponderent din țărani răzeși. Denumirea satului comportă câteva interpretări, în afara aspectului legendar al problemei
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
649 m. După legenda de origine a poporului maghiar "Cerbul fermecat", numele de "Nemere" (Nemira în limba română) este identic cu Nimród, rege legendar din Mesopotamia (orașul Nimrud), dar este totodată și tatăl a doi frați: Hunor și Magor, strămoșii hunilor, respectiv a maghiarilor. aparțin părții central-estice a Carpaților Orientali. Forma lor dreptunghiulară este orientată de la NE spre SV. Suprafața este de 700 Km². Din punct de vedere administrativ se așează pe teritoriul județelor Covasna și Bacău. Partea nordică este delimitată
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
de vest a Lacului cel mare, deasupra malului de nord al acestuia. Orizonturi cultural-cronologice identificate aparțin culturei Noua și culturei Sântana de Mureș-Černjahov . Următorul sat a fost înființat după cucerirea romană a Daciei. Localitatea a fost arsă și devastată de către huni în 376 e.n. Prima atestare a satului actual datează din 5 martie 1487, într-un act domnesc prin care domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare dăruiește lui Ivanco Bârlici, pentru slujba credincioasă, câteva sate, inclusiv Corlâtenii. Apoi, timp de un secol
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]