1,337 matches
-
am povestit ultimul dezastru amoros al lui Lauren. Acum chiar mi-e milă de Lauren, am spus. Cred că ea, de fapt, Îl place cu adevărat pe tipul ăsta, Giles Monterey. Îmi dai și mie beteala aia argintie, te rog? Hunter Îmi Întinse podoaba strălucitoare, spunând: — Foarte interesant. Crezi că vrea să se mărite cu el? —Ea zice că nu mai vrea să se mărite și că e vorba doar de nebunia aia de maraton de Cuplare, dar ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă el ar fi fost pe spate după ea și ar fi fost brusc disponibil, ea mai mult ca sigur ar fi dat Înapoi și ar fi spus că nu e interesată. —Hmm, chiar așa, spuse pe un ton gânditor Hunter, privind la globul de cristal pe care tocmai Îl agățase pe o ramură. Părea cu gândul În altă parte, ca și cum ar fi meditat la ceva. —Să Înțeleg că Lauren e tipul de fată care cu cât e mai logodit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înțeleg că Lauren e tipul de fată care cu cât e mai logodit un bărbat, cu atât Îl place mai mult. Exact, am aprobat eu. —Eu nu cred că ar trebui să renunțe la el. Logodit nu Înseamnă Însurat, spuse Hunter. O, Doamne, tocmai mi-am adus aminte că trebuie să sun pe cineva. Ieși din cameră, iar prin ușă l-am auzit murmurând, ca și cum ar fi conspirat. În mod evident, vreun telefon legat de serviciu. Într-un târziu, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
venit În oraș și aranjasem de o grămadă de timp cu el să luăm cina Împreună. Cred că am uitat să Îți spun. Nu e tipul cu care voiai să-i faci lipeala lui Lauren? —Ba da, chiar el, replică Hunter și Își puse jacheta pe el. — Păi, atunci, de ce să nu o sun pe Lauren, să ieșim cu toții În oraș? I-ar prinde cu adevărat bine, i-ar mai abate gândurile de la Monterey... — Nu cred că e o idee prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puse jacheta pe el. — Păi, atunci, de ce să nu o sun pe Lauren, să ieșim cu toții În oraș? I-ar prinde cu adevărat bine, i-ar mai abate gândurile de la Monterey... — Nu cred că e o idee prea bună, zise Hunter repede. De ce se purta Hunter atât de ciudat? De ce nu voia să merg și eu cu el? — Dar ai spus chiar tu odată că vrei să-i faci cunoștință lui Lauren cu prietenul tău. Crăciunul este perioada perfectă pentru Întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci, de ce să nu o sun pe Lauren, să ieșim cu toții În oraș? I-ar prinde cu adevărat bine, i-ar mai abate gândurile de la Monterey... — Nu cred că e o idee prea bună, zise Hunter repede. De ce se purta Hunter atât de ciudat? De ce nu voia să merg și eu cu el? — Dar ai spus chiar tu odată că vrei să-i faci cunoștință lui Lauren cu prietenul tău. Crăciunul este perioada perfectă pentru Întâlniri și... — Nu are nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bine singuri-singurei, fără ajutor. Dar el pare să fie foarte drăguț. Cine este? am Întrebat. —Este În oraș doar pentru câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat să aranjeze o Întâlnire Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Încălzește cu vreo 20° trebuie să fie cel mai mare lux. Cred că e din cauza albului pe alb. Este Înnebunitor de flatant, mai ales când există un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească efectul. Când Hunter mă anunțase, cu doar câteva zile Înainte de Crăciun, că unul dintre partenerii săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită. Megève, cel mai bizar orășel din Alpi, face Aspenul să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri că am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter, am spus, În timp ce ne lăsam lucrurile În dormitor. Ajunsesem pe la mijlocul după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri că am plecat din New York de Crăciun? — Da, sunt, am răspuns, cu entuziasm. Hunter fusese atât de drăguț În ultimele zile și avusese atâta grijă de mine În timpul călătoriei noastre, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
după-amiezii, iar soarele Își trimitea ultimele raze argintii peste versantul muntos imaculat. Cu un zâmbet pe chip, Hunter mă luă În brațe: —Nu-i așa că te bucuri că am plecat din New York de Crăciun? — Da, sunt, am răspuns, cu entuziasm. Hunter fusese atât de drăguț În ultimele zile și avusese atâta grijă de mine În timpul călătoriei noastre, că tot episodul acela misterios Barbara Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră. Chiar atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc În cabana vecină, la Camille de Dordogne. Veniți la câte un cocktail diseară? xxx Lauren Cât se poate de previzibil din partea ei, Lauren lăsase neonorate toate cele trei invitații de Crăciun pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
conservatoare, și totuși atât de provocatoare În același timp, ca o Romy Schneider modernă. —O, bonsoir. Țoc. Țoc. Țoc. Țoc, făcu ea, prinzându-mă de umeri și sărutându-mă de câte două ori pe fiecare obraz, repetând apoi exercițiul cu Hunter. Bine ați venit. Salonul de primire avea un tavan Înalt, arcuit, cu un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare și ne tolănirăm cu toții pe canapele lângă foc. —Lauren a adus-o pe amica aceea Marci cu ea, ceea ce nu e bine deloc, zise Camille, ușor Încruntată. —De ce? am Întrebat-o, sorbind din vin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care să o pună În practică, de a se mărita cu un bărbat bogat. Nici unul dinre prietenii ei nu vrea să o vadă suferind. —Lauren nu prea ar suferi cine știe ce dacă nu s-ar mărita cu un bărbat bogat, remarcă Hunter. — Nimeni nu suferă mai mult decât o femeie bogată alături de un bărbat care nu este... —Sylvie! Hunter! se auzi o voce venind de deasupra noastră. Ne-am uitat cu toții În sus: Marci era aplecată peste balconul de la galeria de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ei nu vrea să o vadă suferind. —Lauren nu prea ar suferi cine știe ce dacă nu s-ar mărita cu un bărbat bogat, remarcă Hunter. — Nimeni nu suferă mai mult decât o femeie bogată alături de un bărbat care nu este... —Sylvie! Hunter! se auzi o voce venind de deasupra noastră. Ne-am uitat cu toții În sus: Marci era aplecată peste balconul de la galeria de la etaj și făcea nebunește cu mâna. Arăta nemaipomenit de bine, deși total nepotrivit cu ocazia, În rochia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și se Întinse leneș Într-un fotoliu, de unde privi lung, posesiv, la Lauren, În timp ce Își rumega cârlionțul lung de pe frunte. —Sylvie, hai vino sus să-ți arăt noile mele ținute de schi, mă chemă Marci de la balcon. Sigur, am zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zis. Hunter, te superi dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui Hunter! Era În ajunul Crăciunului și mie Îmi ieșise de tot din minte. Plănuisem În linii mari să-i organizez o petrecere surpriză la New York, dar, dacă În ultimul moment s-a ivit excursia la Megève, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dacă dispar cinci minute? O să supraviețuiesc, dar să fie numai cinci minute, replică el cu drăgălășenie. M-am dus după Marci la etaj. Când eram În baie, mi-a spus: — Ce planuri aveți de ziua lui Hunter? Aoleu! Ziua lui Hunter! Era În ajunul Crăciunului și mie Îmi ieșise de tot din minte. Plănuisem În linii mari să-i organizez o petrecere surpriză la New York, dar, dacă În ultimul moment s-a ivit excursia la Megève, am uitat de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la fel de proaspeți și de curați ca munții de un albastru pal de pe eticheta unei sticle de Evian. De-abia așteptam să fiu acolo, la aer curat. —O să-ți placă la nebunie, mi-a spus Hélène, instructor de schi, pe care Hunter o angajase să mă Învețe să schiez. Era o brunetă pistruiată de douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
douăzeci și trei de ani și apăruse la 9 dimineața să mă ia, Îmbrăcată cu o jachetă de instructor de un galben aprins și purtând pe cap o bentiță imprimată cu căpșune. Sunt plină de elan, am spus. Stabilisem cu Hunter, care plecase dimineață foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pierre, fostul iubit parizian al Sophiei. —Pierre, am oftat eu. —Vai de mine, Dumnezeule, ești teafără? mă Întrebă, Îngrijorat. Nu vrea să se ridice, spuse Hélène, cu un oftat de frustrare. —Te doare ceva? Da, și i-am promis lui Hunter că mă Întâlnesc cu el la P’tite Ravine, dar eu nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus, ajutat de Hélène. Am reușit să stau În picioare, dar cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici măcar nu mă mai pot mișca de-aici. Haide, spuse el, trăgându-mă cu delicatețe În sus, ajutat de Hélène. Am reușit să stau În picioare, dar cu dificultate. Ar trebui să mergi acasă. Mă duc eu să dau de Hunter. —Serios? i-am spus, pe un ton plin de recunoștință. Pierre dădu din cap. De ce Sophia Îi dăduse lui papucii pentru un bărbat Însurat, nu Înțelegeam. —Trebuie să vii musai la petrecerea surpriză de ziua lui Hunter, la cabană, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]