333 matches
-
vânturi ale primei secete, pământul va zbura prin aer, va deveni praf și marea catastrofă din Orientul Mijlociu, din anii treizeci, se va repeta în emisfera sudică. Dar ce îi interesa pe ei ce se va întâmpla peste zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
furios al claxonului și trosniturile flăcărilor ce se aprinseseră în trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
eu aș vrea să opresc această șosea. Să o împiedic să mai înainteze fie și un metru... A sosit odată cu zorile. Mai întâi, a fost un zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din hamacuri. Alergară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească. Apoi vine mașina cu nisip și sare. Sarea schimbă apa dulce din rîuri cu apă sărată. Fauna va avea de suferit enorm, atît din cauza apei neepurate, cît și din cauza sării. Dorohoi merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare, se auzeau sunetele unui drum aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la mine, după care alergă spre cel mai apropiat dintre PC-urile albe și începu procedura de deschidere. — Eric Sanderson Doi, strigă Fidorous, încercând să-și stăpânească vocea. Trebuie să vii aici. Vino aici imediat. Murmurul deveni un zgomot, un huruit tot mai distinct de voci împletindu-se, topindu-se și curgând împreună din cele două amplificatoare - apă apă apă apă apă apă - tot mai tare și mai tare și mai tare. — Iisuse, zise Scout și riscă o privire spre difuzoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceartă, așa că am făcut cum ne spusese: Scout urcă pe puntea superioară, eu am luat sulița și am verificat dacă firul lung și încolăcit mai era bine prins în spatele laptopului lui Nimeni. Fidorous ridică ancora. Motorul se trezi cu un huruit, șocant de zgomotos în acea tăcere și neclintire. — Frumos și încet! strigă doctorul. Încet e bine. Orpheus pluti pe oglinda apei spre butoi. Scout opri motorul și ne-am oprit în câteva momente. Cu sulița în mână, m-am înapoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
larg. Dacă... — Aproape că l-am prins. Eric, nu-l scăpa din ochi. Scout, mai leagă un butoi și-o să... Am împins din nou maneta. Țevile de eșapament continuară să scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu dorești Încă o felie de cozonac? Îl Întrebă Rowe, căruia-i era, totuși, milă de omul acesta; căci Își dădea seama că dacă lui personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Annei Hilfe? Digby Însă, ca un școlar care a băgat de seamă că profesorul său ascunde o taină rușinoasă: nu-i mai recunoștea autoritatea și puterea. Drept care, școlarul puse la cale o revoltă. Pe la orele nouă și jumătate seara, auzind huruitul unui automobil, dădu la o parte perdeaua și-l zări pe doctor lîngă Poole, care era la volan. Înainte de a-l vedea pe Poole, Digby se gîndise doar la o revoltă neînsemnată - bunăoară o vizită În camera lui Johns, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt căsătorit? Întrebă el cu deznădejde În glas. — Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Se răcorea din ce În ce, iar mirosul acela nu mai contenea, deși intrarăm Într-o pădure cu copaci ce semănau cu brazii, numai că erau mai largi, mai calzi și aveau ace mai moi. Pe urmă, am auzit un huruit - se Înălța și cobora, era mai tare și apoi se stingea, precum suflul din pieptul unui om ce trage să moară. - Te pomenești că vine ploaia, am zis. - Hai, făcu Runa. Nu e ploaia. Enkim se proptise În coate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acela nesfârșit. Mai merserăm un timp pe lângă stânci și, deodată, Aban se opri. Se uită la unul dintre tineri, iar acesta dădu deoparte o lespede de piatră. Un val de răcoare ne izbi chipurile și, din adâncul pământului se auzi huruitul unei ape care curgea. - Apa asta are deja un nume. Oued. Când sunt cu prietenii mei, Îi spun Ouedul lui Aban, căci eu l-am găsit, râse el. Am coborât burțile de piele În hău și le-am scos doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
birt. Despărțirea de haita de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ordon eu! Vei fi umbra mea! Să nu faci în pantaloni dacă vei auzi trăgându-se cu pușca. Asta intră în meniul unei misiuni. Îți place nu-ți place, asta-i treaba ta... Se apropiau de șosea cu mare precauție. Huruitul camioanelor grele le suna asurzitor în urechi . După un timp, a apărut Trestie. Am simțit ceva mișcare acolo, în rariștea din dreapta. Se pare că e o patrulă inamică. Ochii pe ea și îmi raportezi îndată ce ai priceput despre ce e
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Deplasarea a devenit mai ușoară. Zgomotul motoarelor de camioane se auzea din ce în ce mai aproape semn că până la șosea nu mai era prea multă cale. După un timp, erau atât de aproape de șosea încât simțeau vibrația pământului și mirosul de benzină. Un huruit de motoare grele și chelălăit de fiare le-a atras atenția. Aiestea-s tancuri, domn sublocotenent - a șoptit Trestie. 68 Cred că mai avem doar vreo trei sute de metri până la șosea - a apreciat Toaibă. Trestie, dă semnalul - a ordonat sublocotenentul Cicoare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pansăm și apoi vom chibzui ce putem face. Trestie l-a pansat ca un adevărat sanitar, dar a constatat că fluierul piciorului stâng era rupt. Cu mare greu au ajuns la drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
La un moment dat, trupa a pornit să se răsfire ca o turmă de oi în care au dat lupii. Într-o clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
down the computer? FILM @ ROLL BASTONADA ÎN RE La unul dintre cele mai dure filme pe care le-am văzut vreodată, am intrat fără bilet. Introducerea este rapidă: Cadru interior: Vagon de metrou. Oameni Înghesuiți, cîțiva citesc ziare. Se aude huruitul roților. Ora opt și jumătate dimineața. Plan detaliu: Ziaristul este așezat la mijlocul vagonului, lîngă ușă, strivit Între două doamne coafate după moda anilor șaizeci, ce dau impresia că nu-l vor lăsa să coboare. Privește cu ochi cîrpiți de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a făcut în anul de grație 1911, cu mare solemnitate. N-a lipsit nici Regele Carol I, care se afla la Iași cu ocazia Jubileului Universității ieșene. Minunea cea mare a venit însă când deasupra Dealului Cetățuii s-a auzit huruit de motor și o pasăre măiastră dădea târcoale dealului... Era un avion la manșa căruia se afla Aurel Vlaicu, care, decolând de la Breazu, a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților și a mulțimii poporului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să ne așezăm de-a dreapta Tatălui, cum spune Sfânta Scriptură - a propus Despina râzând. Maria cu Tudorel și Gruia s-au așezat strategic, pe latura unde În apropiere se afla un pătuc de copil. În acest timp, s-a auzit huruit de trăsură. ― Aista-i nenea Mitru. Merg să-l ajut să descarce bunătățile, ca să-i dea drumul birjarului - a anunțat Elena, dispărând pe ușă... Într-un sfert de ceas, l-a adus și pe nenea Mitru, mai mult pe sus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]