481 matches
-
amintesc, doar culorile cerului și ale tufișurilor de spini stăruie în mintea mea înlănțuite ca notele într-o melodie. Cu mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o melodie. Cu mulți ani în urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un gând o întristă, apoi o lumină. Taica și maica sunt dăruiți așa cum sunt de Dumnezeu, ca să facă voia Lui pe pământ. Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și începură să citească scrisoarea grecului. Pe măsură ce parcurgeau textul, fața lui Ștefan exprima îngrijorare și aproape spaimă, pe când Constantin își păstra seninătatea și zâmbetul blând. Cred că trebuie să-l trezim pe taica, șopti Ștefan. — Crezi? Hai să mergem în iatacul domnesc și când s-o trezi să-l ajutăm noi să se îmbrace. Nu mi se pare prea grav, dar în orice caz trebuie să verificăm știrea. Ieri, după cum știi, i-am răspuns sultanului privind drepturile cuceritorilor Bizanțului de a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei un cafegiu încălțat cu târlici din postav galben tălpăluiți cu blană neagră de miel, se înclină abia, abia și șopti răsărind în convorbirea celor trei fără să-și ceară permisiune în vreun fel. — Poruncă de la doamna să veniți în iatacul măriei sale. A spus că pe nesimțite, unul câte unul; primul să fie beizadea Ștefan. Frații schimbară între ei priviri nedumerite și când Constantin vru să dea un răspuns, observă că băiatul dispăruse ca o nălucă. — Auzirăți? Porunca e poruncă! Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fie beizadea Ștefan. Frații schimbară între ei priviri nedumerite și când Constantin vru să dea un răspuns, observă că băiatul dispăruse ca o nălucă. — Auzirăți? Porunca e poruncă! Și Ștefan îi părăsi pe ceilalți doi, îndreptându-se în direcția iatacului doamnei. Intrând în sala spațioasă cu ferestre largi, rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nici sprâncenele depărtate, drepte și subțiri ca o linie trăgând obrazul în sus ca la tătari. Dar nu era obiceiul comentariilor și nici timp, pentru că dinspre odaia doamnei Marica apărură ceilalți doi prinți care, luându-și rămas bun, părăsiră iatacul femeilor Curții împreună cu Ștefan. Se făcuse noapte târziu și tot mai lucra în spătăria mică. Documentele, fiecare copie după scrisorile trimise sau primite, erau parcurse cu atenție și dacă aveau ceva compromițător din punctul de vedere al sultanului și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătăria mică, cea cu stele, cum i se mai spunea, toate capetele se ridicară din documentele la care se lucra și câțiva din secretari recitară într-un glas: — Măria sa vă așteaptă și a dat poruncă să vă înfățișați degrabă în iatacul domnesc. Ștefan își controlă ținuta - eleganța lui era desăvârșită, ca atare își îndreptă forțat spinarea, își trase umerii în jos și grăbi pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strânși pentru sfințirea crucii înălțate pe locul pe care fusese omorât de seimeni Papa, tatăl lui vodă. Își goni imaginile din minte, propunându-și să reia practica rugăciunii neîntrerupte, care să-l despartă de ambițiile lumii acesteia. După denie, în iatacul domnesc în care erau arestați cei patru bărbați din neamul Brâncovenilor intră cu pas de om obosit Mustafa Aga. Îl salută sever pe domn și politicos îi concedie pentru cină pe cei câțiva boieri care-l păziseră. Radu adormise într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre o femeie din neamul ei, era golit, chiar și icoanele erau smulse de pe pereți, doar o candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind singur, Doamne ferește, cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
candelă stingheră ardea în dreptul unui crucifix. — Mâine este Joia Mare, se pomeni vorbind singur, Doamne ferește, cum pot să iasă cu muzici în Dealul Văcăreștilor ca să-l aștepte pe imbrohor? Doamne ferește, și-și făcu cruce în fața candelei aprinse. La întoarcerea spre iatacul care fusese al său, văzu aceleași săli albe și i se păru că zidurile sobre despuiate de bogățiile cu care le împodobise, plângeau în felul lor plecarea lui. Deci bumbașirul executa ordinul de confiscare a averii cu strășnicie. Se cutremură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte înțeleg, nevastă-sa Anița era la Mogoșoaia cu Dinuț. — Păi atunci să vină popa, să plecăm la drum cum se cuvine. Domnitorul mazilit se îmbrăcase luxos ca și cum ar fi trebuit să intre în divan. Pășind în sala mare a iatacului rămase descumpănit - nu mai erau decât cei trei prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe, pătrundeau prin ziduri până sus în iatacul Brâncovenilor. Era Joia Mare și oamenii se minunau că vlădica nu spală la Mitropolie picioarele preoților slujitori, după obiceiul pe care l-a început Iisus: „După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drept că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă să nu se întâmple ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să și-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică și nu schiță nici un gest de surprindere. Ștefan Vodă își trecu ochii de la Constantin Brâncoveanu la cei trei fii ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iau și mogâldeața cu mine, să se spele. Și ne spălăm, și să vezi, când iese mizeria de pe ea, ce fată frumoasă apare... Vise de adolescent!... Și-mi promite că va fi sclava mea... O iau apoi cu mine în iatacul regelui și ne așezăm pe covor, în fața focului care arde vesel... Aici mă blocam, deh, adolescent timid... Arm il privi cu un fel de amuzament amestecat cu încântare. În ochii ei de indiancă se aprinsese o lumină nouă. Întinse mâna
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de bărbatul amantei sale, arată că amorul lui e alcătuit mai cu seamă din vanitate și din simțul de proprietate asupra femeii. O femeie de rasă și de lux este un produs rafinat în salon și un animal primitiv în iatac. O femeie comună e gospodină și într-un caz și în altul. De cele mai multe ori n-o iubești pentru că are calități, ci are calități pentru că o iubești. Atențiile arătate și serviciile făcute indistinct prietenilor și străinilor ofensează prietenia și o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pășește în altă lume. În partea dreapta, o ușă deschisă dădea într-o cămăruță răcoroasă și întunecată, cu grindă joasă. Din prag îl întâmpină un miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să i se deprindă ochii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
miros de busuioc și mentă... dar, mai cu seamă, răcorea și întunecimea de criptă a iatacului. Doar o dungă de soare... ca o dâră galbenă, care abia se strecura pe sub streașină și prin ochiul de geam, în umbra cenușie a iatacului, strălucea sinistru pe perete ca o pată orbitoare. Când începu să i se deprindă ochii cu întunericul, desluși mai bine conturul lucrurilor din jur. Toate erau așa cum le știa de în urmă cu un an... Laițe pe două laturi, pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
erau înșirate câteva mere... iar pe peretele dinspre răsărit, în colț... iconița Sf. Gheorghe și un smoc de busuioc, de la ”Ziua Crucii”, pe policioara candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
timbrul autobiografic al relatării le colorează. Fără nici o ostentație în a propune evenimente sufletești inedite, se observă psihologia bunicii. Totul e cât se poate de obișnuit, dar tocmai de aceea sugestiv. Nepoții au prins-o pe bunică șezând la fereastra iatacului și citind ziarele. Nepotul are însă intuiția că bunica se teme de moarte: „Bunica se teme de moarte! Degeaba se gândește că bunicul, tovarășul ei de toată viața, o așteaptă și chiar se miră de atâta întârziere. Gândul că o să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bolii și e simbolizată de un obiect de îmbrăcăminte al bunicului, manșetele murdare: „Când l-a doborât pe bunicul boala pe neașteptate, care trebuia să-l omoare în câteva zile, el și-a pus mașetele pe masa de toaletă din iatac și acolo au rămas de atunci, la fel, puțin murdare, mirosind puțin a trup. Și nu numai în semn de pietate nu le-a luat nimeni, dar și din obiceiul casei de a nu schimba nimic.” Salonul, cu portretele regelui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]