KorAP: Find »[drukola/base=iatagan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...16 >

389 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Da, zâmbi amar Oană. Printre altele, cum l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În mijlocul ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca o ghilotină. Pietro, care se așezase pe scaunul de lângă ea, o văzu albind și Închizând ochii. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Chiar masa se dezechilibră și se răsuci, luată de vânt, izbindu-se În colțul dinspre miazăzi. Panoplia cu arme de pe peretele de Răsărit căzu cu zgomot, iar armele se risipiră pe podea. Al Patrulea Cuceritor se aplecă și luă un iatagan, dar căzu cu un shuriken Înfipt În gât. Ștefănel nu-și luase privirea din ochii principalului său dușman, dar simțise mișcarea și ucisese Într-o fracțiune de secundă. Amir Începu să respire aerul adus de vânt. Experiența de războinic Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
parcă de undeva de deasupra lui Alexandru. Pictorul ridică ochii și văzu o sabie aruncată de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb, Îngerul Îl cunoștea foarte bine. - Alexandru... Nu intra În panică. Vom scăpa de aici! Îi spuse repede, parând lovitura unui iatagan. La semnalul meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
meu treci lângă zid, urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când i-ai ucis pe Cei Patru. Am scos iataganul, crezând că-l pot Învinge. N-am putut. Dintr-o singură lovitură m-a aruncat În apele canalului. Am fugit cu ajutorul unei bărci. Am aflat abia la Istanbul cu cine luptasem. Era căpitanul Oană. Tatăl tău. „Murmurul mării, Își spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
doar primul răspuns, zise, Într-un târziu, șeful Apărătorilor. Vor mai veni și altele. - Și altele? De unde? Omul acela? Cel care a ieșit pe poarta palatului Ak Saray În ultima zi a anului 1475? Omul acela cu ochii albaștri, cu iataganul cu perle? Omul acela care mă privea prin ochean, de pe acoperișul palatului?! Stai puțin... stai puțin... nu se poate... l-am văzut... am fost la doi pași de el... i-am pictat portretul... - Portretul? Tresări Angelo. Da, ne-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singur om? Am pierdut aproape patru mii de luptători pentru viața unui singur om? - Nu, generale. Ai pierdut patru mii de oameni fiindcă te afli Într-o parte a lumii În care nu ai ce căuta. Cel puțin nu cu iataganul În mână. Vino ca prieten și nimeni nu va mai muri. Generalul dădu pinteni și se Îndepărtă fără să răspundă. Angelo Își dădu seama că Mihaloglu căuta un răspuns, dar nu-l găsea. Ceea ce era, totuși, un Început. O Îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
afla acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aceea am să te scutesc de prezența lor. Am câteva sute de țepe gata pregătite. Războinicii Bordjighin simțiră că se vorbea despre ei și Își priviră stăpânul. Amir făcu ridică brațul drept, ceea ce Însemna așteptare. Mongolii lăsară mâinile de pe mânerele iataganelor. Gestul fu Înțeles de Vlad ca o supunere. Doar Angelo, Oană și Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din cleștele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din cleștele lui Vlad, prin lansare de săgeți și apoi prin șarjă directă, la iatagan. Prima săgeată avea să-l ucidă pe Vlad. Ceilalți Însoțitori aveau să moară În următoarele trei secunde. Până la sosirea armatei de pe creste, mongolii aveau timp să dispară. Dar nu singuri. Zece dintre ei se postaseră, parcă Întâmplător, În jurul căpitanului Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni și mai neliniștit. Midhat era unul din cei mai buni luptători cu iataganul și comanda un grup de cincizeci de Cuceritori. Îi fusese Întotdeauna loial lui Amir și, acum Îi era loial Marelui Maestru. - Stăpâne, Midhat mi-a spus să te Întorci degrabă la Istanbul. Un mare număr de războinici au organizat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prezenți. Unul dintre ei șovăia. Ultimul din dreapta. Dar nu Îndrăznise să le vorbească celorlalți despre Îndoielile lui. Dintre cei douăzeci de războinici ai celui de-al doilea cerc care se strângea Încet În jurul lui Ștefănel, opt erau hotărâți să scoată iataganele dacă, cumva, Marele Maestru ar fi scăpat de loviturile de pumnal ale celor patru. Ceilalți doisprezece așteptau să vadă ce șanse au ceilalți și puteau fi ușor convinși să lovească. Dar, lăsați singuri, n-ar fi cutezat. Sutele de războinici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
jefuiască. Dar superstiția că Marele Maestru este deasupra tuturor i-ar fi Împiedicat să acționeze. Ei așteptau asasinatul mai mult ca pe un spectacol sau ca un fel de protest Împotriva poruncii de desființare. Nici unul, Însă, n-ar fi scos iataganul, cel puțin din teamă. Știau cu toții că tânărul din fața lor ucisese o sută de Cuceritori la marginea Deșertului Gobi și Își dovedise puterile magice În confruntarea cu Cei Patru. La marginea pieței, gata să Închidă intrările dinspre străduțele Înguste, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se putea numi altfel decât Midori. Apoi timpul fugi spre viitorul imediat, iar liniștea reveni În spiritul lui Oan-san. Mitzuro-no-kokoro. Liniștea apei ce reflectă realitatea fără a se lăsa pătrunsă de ea. Haragei. Vidul dinaintea luptei. Cei patru Cuceritori scoaseră iataganele În același timp. Cel puțin, așa i se păru lui Midhat, care urmărea Încordat ce se Întâmplă la o sută de pași În fața lui. Așa li se păruse tuturor celor care se aflau În jurul Marelui Maestru. Dar nu și lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și lui Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă din teacă. Amândoi căzură fulgerați de o lovitură simultană, aplicată din aer, În punctul vital de sub ureche. Conducătorul rebeliunii mai avu timp doar să se Întoarcă. Dar nu putu termina mișcarea, fiindcă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rebeliunii mai avu timp doar să se Întoarcă. Dar nu putu termina mișcarea, fiindcă se prăbuși, cu gâtul răsucit de un gest scurt al Marelui Maestru, care atinsese pământul chiar În spatele lui. Al patrulea conducător al rebelilor reușise să scoată iataganul, dar Își simți Încheietura strînsă Într-un clește de fier, scăpă arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți, ieșiseră din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rândurile În jurul căpitanului, iar avansarea spre centrul armatei dușmane reîncepu. Între Oană și Simion, Erina era apărată. Pericolul putea veni doar din față, dar nu putea trece de căpitan. Cu o clipă Înainte ca un războinic al Crimeii să ridice iataganul asupra Erinei, brațul Îi era tăiat din cot sau din umăr, iar În clipa următoare capul Îi zbura pe iarba grasă și moale din lunca Prutului. Înainte ca vreun dușman să Încoarde arcul, țintind-o pe Erina, căpitanul striga: „Scut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu erau singuri. Din toate părțile se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]