349 matches
-
soluții de continuitate prezente la peretele abdominal ca urmare a unei plăgi penetrante când elementele septice pătrund din exterior antrenate de agentul vulnerant; - traumatică - prin care se realizează contuzii abdominale cu leziuni viscerale, în care infecția este de tip mixt;iatrogenă (endoscopică, colonoscopică) - prin care se produc perforații și rupturi viscerale; apar prin lipsă de experiență sau manevre brutale. Majoritatea peritonitelor secundare recunosc o cauză endogenă. Peritonita de cauză apendiculară reprezintă cea mai comună IIA, necesitând tratament de urgență; reprezintă 60
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a fost abandonată ulterior; prezența semnelor anterior expuse sunt suficiente pentru a sugera infecția; Deși bolnavii cu ciroză prezintă tulburări de coagulare, practicarea paracentezei este asociată cu riscuri scăzute de complicații; hematom la perete 1%, hemoperitoneu 0,1% și infecție iatrogenă 0,1%. Contraindicația practicării paracentezei o constituie suspiciunea de fibrinoliză sau coagulare intravasculară diseminată (CIVD). 2) a doua care susține practicarea paracentezei considerând-o metodă sigură pentru diagnostic (3, 81, 286). Se analizează lichidul de ascită din punct de vedere
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ocluziei prin strangulare, când nu există evidența perforației sau infecția fluidului peritoneal; bolnavi operați pentru perforații gastro-intestinale la care s-a intervenit în primele 24 ore în absența terapiei antiacide sau prin procese maligne; - pacienți operați după traumatisme sau leziuni iatrogene rezolvate în primele 12 ore. Anamneza completă a pacientului și riscurile ce le prezintă sunt necesare pentru inițierea oricărui tratament. Factorii care contribuie la rezistența germenilor sunt: - vârsta înaintată; - comorbiditatea;disfuncțiile de organ; - statusul nutrițional deficitar și nivelul scăzut al
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sau permanente. De asemenea, se pot clasifica în congenitale și câștigate. Cauzele câștigate ale tulburării de conducere sunt: leziunile degenerative(cel mai frecvent), cardiopatia ischemică cronică, infarctul miocardic acut (IMA) bolile infiltrative și de colagen, boli infecțioase, neuromiopatii, precum și cauze iatrogene: medicamentoasă (amiodaronă, digoxin, betablocante, verapamil etc.), postprotezare valvulară, postablație cu radiofrecvență. Multe dintre cauzele blocurilor AV sau ale perturbărilor de conducere sunt cunoscute, dar în mod obișnuit este dificil de menționat o cauză specifică la un caz individual. Cauzele reversibile
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
acestuia cu bolnavul său. Trebuie avut în vedere faptul că sunt lucruri care nu trebuie spuse bolnavului, că sunt manevre medicale ce pot și trebuie să fie evitate și că un „cuvânt” sau un „procedeu terapeutic” pot genera serioase maladii iatrogene sau maladii terapeutice. În general, medicii urmăresc în primul rând „îngrijirea bolnavului” (Gosset). Această atitudine se reflectă adesea în examenele suplimentare abuzive și în prelungirea și schimbarea tratamentelor aplicate. Faptul de a prelungi și intensifica „îngrijirea medicală” accentuează impresia de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolnavului, fie produsul unei „întâlniri” a bolnavului, ori cu surse de informație medicală, ori cu medici (consultații și investigații medicale). În primul caz avem de-a face cu boli autogene, pe când în cel de al doilea caz, cu boli iatrogene. Dincolo însă de aspectele menționate, trebuie să privim cu multă atenție și seriozitate această problemă și să admitem faptul că, deși ne găsim în fața unor suferințe sine materia, aceste suferințe sunt trăite de către individul respectiv cu o deosebită intensitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intensitate și autenticitate, ca niște experiențe sufletești reale, pe care trebuie să le cunoaștem, să le înțelegem, să le explicăm și față de care trebuie să adoptăm o anumită atitudine de un tact deosebit. Din aceste motive, credem că problema suferințelor iatrogene, este, în primul rând, o temă a psihopatologiei. Condițiile patogenezei iatrogeniilor Cum apare și se dezvoltă acest gen de tulburări? La ce categorie de bolnavi și în ce condiții? Care sunt mecanismele patogenetice ale acestor tulburări? Iată numai câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceea ce crede că primul i-a ascuns sau refuzat. În aceste cazuri, sunt necesare anumite „diagnostice de acoperire” care să satisfacă bolnavul, să-l liniștească, dar care, concomitent, să-i ofere perspectiva unei soluții terapeutice sigure. Personalitatea bolnavului cu suferințe iatrogene Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „întâlnirea cu medicul” poate avea riscul unei „eventuale nocivități” (P. Sivadon), prin „atitudinile iatrogene” (A. Fernandez) care apar și se dezvoltă în acest context relațional. În toate aceste situații, medicul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
liniștească, dar care, concomitent, să-i ofere perspectiva unei soluții terapeutice sigure. Personalitatea bolnavului cu suferințe iatrogene Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „întâlnirea cu medicul” poate avea riscul unei „eventuale nocivități” (P. Sivadon), prin „atitudinile iatrogene” (A. Fernandez) care apar și se dezvoltă în acest context relațional. În toate aceste situații, medicul joacă rolul de metteur en scéne al afecțiunii bolnavului respectiv. Elementul esențial care contribuie la realizarea acestui proces patogen este reprezentat de „inducția sugestivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În toate aceste situații, medicul joacă rolul de metteur en scéne al afecțiunii bolnavului respectiv. Elementul esențial care contribuie la realizarea acestui proces patogen este reprezentat de „inducția sugestivă”. Ea depinde de natura personalității bolnavului. Studiul personalității bolnavilor cu suferințe iatrogene, a „bolnavilor dificili”, ne pune în evidență câteva trăsături specifice care explică „receptivitatea” sau „înclinația” acestora către tipul de patologie menționată. Aceste aspecte ale personalității lor sunt următoarele: Un egocentrism foarte pronunțat cu tendință la analiză autoscopică, privind propriul corp
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ocrotire medicală. Toate aceste aspecte enumerate traduc a anumită imaturitate emoțional-afectivă și o regresiune a Eului, care este „comparată” cu „refugiul în boală”. Rezultă în mod clar, din cele de mai sus, că în situația bolilor autogene sau a celor iatrogene, individul construiește suferințele într-o manieră auto-sugestivă sau hetero-sugestivă. Condiția esențială, primară este însă reprezentată de „terenul”, respectiv „tipul de personalitate” al bolnavului respectiv, așa cum a fost caracterizat mai sus. Pe aceste considerente, aceste „suferințele induse” sau „suferințele imaginare” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de tulburări. Rolul inductor, revine fie persoanei medicului, fie unei alte persoane care „influențează” prin prezența sau relatarea suferințelor sale persoana bolnavului, în cazul acesta, bolnavul va avea rolul de persoană indusă, iar rezultatul acestei „inducții” va fi maladia iatrogenă. Tipurile de iatrogenii O atitudine firească este de a înțelege suferințele relatate de această categorie de „bolnavi dificili”, ca pe niște „experiențe sufletești personale”, chiar dacă ele se deosebesc sau contravin tipurilor de boli cunoscute sau modificărilor somatice și funcționale. Iatrogeniile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Atitudinile agravante reprezentând o accentuare a suferințelor real existente, dar de mică importanță, sub influența altor bolnavi sau a intervenției medicale. Se notează, în sensul acesta, o agravare a evoluției clinice cu complicații numeroase, precum și rezistență față de măsurile terapeutice. Agravarea iatrogenă reprezintă ansamblul clinic de tip nevrotic, responsabil de o posibilă inducție medicală a unei boli prin sugestie. Ea apare la pacienții sugestibili, cu un teren emoțional fragil, care permit și favorizează acțiunea iatrogenă a medicului. Este specifică situațiilor de conversiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numeroase, precum și rezistență față de măsurile terapeutice. Agravarea iatrogenă reprezintă ansamblul clinic de tip nevrotic, responsabil de o posibilă inducție medicală a unei boli prin sugestie. Ea apare la pacienții sugestibili, cu un teren emoțional fragil, care permit și favorizează acțiunea iatrogenă a medicului. Este specifică situațiilor de conversiune somatică. Iatrogenia idiopatică constă în apariția unor suferințe sau „boli” prin imitație sau inducție medicală, în mod absolut spontan, fără o cauză în prealabil decelabilă, fără antecedente psiho-traumatizante, dar care presupune existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin creșterea sau scăderea dozei de insulină folosite, în funcție de răspunsul glicemic ce trebuie monitorizat din 2 în 2 ore. Obiectivul terapiei cu insulină și glucoză este obținerea unor glicemii cât mai apropiate de valorile normale, dar numai cu evitarea hipoglicemiilor iatrogene care ar putea precipita o tulburare de ritm periculoasă în contextul instabilității electrice a miocardului ischemiat. Revascularizarea miocardică. By-pass-ul coronarian, angioplastia percutanată și stenturile coronariene reprezintă metode moderne de tratament, cu viză curativă, care se adaugă la tratamentul medical al
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
spre hipoglicemie severă. Deci pacienții cu durată lungă a diabetului au risc crescut de a dezvolta hipoglicemie prelungită sau severă, mai ales dacă sunt supuși unui regim intensiv de insulinoterapie. Fiziopatologia contrareglării în T2DM La pacienții cu T2DM frecvența hipoglicemiilor iatrogene este mult mai mică decât la cei cu T1DM, studiul UKPDS arătând că 2, 4% din pacienții tratați cu metformin, 3, 3% din cei tratați cu sulfonilureice și 11, 2% din cei tratați cu insulină au prezentat cel puțin un
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
normal al glicemiei, fiind necesară intervenția unei alte persoane pentru rezolvarea situației. Hipoglicemiile ușoare sau medii (fără pierderea stării de conștiență) reprezintă prețul pe care pacientul îl plătește pentru obținerea unui control glicemic adecvat. 5. Prevalență Prevalența reală a hipoglicemiilor iatrogene este necunoscută, depinzând foarte mult de gradul controlului glicemic. Studiile ce și-au propus monitorizarea pe termen lung a valorilor glicemice (3, 31) au arătat că frecvența hipoglicemiilor este mult mai mare decât cea observată în cursul automonitorizării clasice. Pacienții
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
cu faringite, epiglotite, pneumonii, bronșite și pericardite. Acestea au tendința de autolimitare și vindecare. Formele secundare de mediastinită reprezintă marea majoritate. Cel mai frecvent, (90%) este implicată perforația esofagului: spontană (Sindrom Boerhaave), traumatică (corpi străini), neoplazică, postoperatorie (dezunire anastomoză) sau iatrogenă [2]. Dar nu orice perforație esofagiană poate produce și mediastinită. Astfel, dacă perforația este punctiformă sau dacă asociază un proces inflamator intens și de durată (corp străin) nu apare afectarea mediastinală. Ruperea mucoasei esofagiene determină extravazarea în mediastin pe lângă a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
proces inflamator intens și de durată (corp străin) nu apare afectarea mediastinală. Ruperea mucoasei esofagiene determină extravazarea în mediastin pe lângă a numeroase bacterii și a bilei sau a sucurilor digestive (reflux gastroesofagian), factori extrem de iritanți. Perforația arborelui traheobronșic postraumatică sau iatrogenă (endoscopie bronșică) poate constitui cauză de mediastinită acută. Ca frecvență, a doua categorie de mediastinite este reprezentată de cele postoperatorii (chirurgia cardiacă, esofagiană, traheală, mediastinoscopii). Se consideră că 2% din sternotomiile mediane pot dezvolta supurație a plăgii și din aceste
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
ascendentă sau de trunchi arterial brahiocefalic, precum și traiectul aberant al arterei brahiocefalice stângi, reprezintă o frecvență de 5% din etiologia sindromului. În ultimele două-trei decenii, odată cu tehnicile invazive de diagnostic, monitorizare sau de terapie, a apărut un grup de cauze iatrogene. Spre exemplu, au fost comunicate cazuri de tromboză de venă cavă superioară după cateterizarea prelungită în serviciul de terapie intensivă, după introducerea cateterului Swan-Ganz, după cateterismul cardiac și după plasarea sondei de pace-maker cardiac. Introducerea de antibiotice și citostatice prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
vase) au fost incriminate ca factori de instalare a sindromului. La copil, sindromul de venă cavă superioară este foarte rar. Cauzele identificate, în urma revistei literaturii, sunt predominant benigne, dar nu lipsesc și cauzele maligne (Issa - 175 cazuri, 1983) [15]. Leziunile iatrogene prin catetere venoase centrale sau intervenții chirurgicale pe cord se întâlnesc mai des la copilul mic. Astfel, ocluzia venei cave prin cateter, la copilul de sub 10 kg se întâlnește cu o frecvență de 15-20%, față de 4% peste această greutate [19
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
prezența unui SVCS, poate fi sugestivă pentru mediastinita fibroasă (Doty [24]). Evidențierea de leziuni ganglionare calcificate îndreaptă diagnosticul spre o leziune granulomatoasă. Lărgirea mediastinului, opacități paramediastinale, efuziunile pleurale, opacitățile nodulare pulmonare, ale pleurei sunt semne radiologice pentru tumorile maligne. Tromboza iatrogenă de venă cavă superioară este sugerată de o imagine radiologică normală, la un bolnav cu antecedente de cateterizare venoasă sau purtător de pace-maker. Tromboza paraneoplazică de venă cavă superioară trebuie suspectată la un bolnav cu antecedente de cancer operat, în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
metodele invazive de diagnostic. S-a recomandat începerea tratamentului antcoagulant odată cu inițierea tratamentului citostatic datorită riscului de embolizare tumorală [1]. Stentarea venei cave superioare După Florina Pinte - stentarea venei cave superioare are următoarele indicații:stenoze sau ocluzii acute posttraumatice sau iatrogene;tumori benigne cu evoluție lungă, care nu necesită extirpare, la care sindromul de venă cavă este principala simptomatologie;tumori maligne cu infiltrarea structurilor adiacente și care necesită chimio- sau radioterapie cu temporizarea intervenției chirurgicale;pacienți care au fost operați de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
hepatorenal (boală polichistică hepato-renală, hemocromatoza, B. Wilson, amiloidoza, DZ, eclampsia, panarterita nodoasă, lupusul eritematos, leptospiroza, șocul, insuficiența cardiacă, arsuri, toxine, tetraclorura de carbon, halotanul, paracetamolul, tetraciclina etc.). În practica curentă cea mai importantă condiție care trebuie exclusă este insuficiența renală iatrogenă (produsă de diuretice, lactuloză, antibiotice aminoglicozide, substanțe de contrast). PROFILAXIE, TRATAMENT Prevenirea SHR se poate face menținând echilibrul hidro-electrolitic al pacientului, monitorizând strict tratamentul diuretic, evitând substanțele hepatotoxice, administrând după paracenteză masivă albumină desodată și făcând eforturi pentru recunoașterea și
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
sistemului stomatognat. În această fază de studiu, cantitatea cunoștințelor acumulate ne permite să înțelegem de ce intervenția noastră cu nerespectarea întocmai a parametrilor homeostaziei morfo-funcționali ai dinților, arcadelor dentare și a relațiilor dintre ele (inter și intraarcadic), se transformă în cauze iatrogene ale dishomeostaziei sistemului.
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]