1,071 matches
-
Kios. Pe teritoriul Franței viticultura a fost cunoscută și practicată mai târziu. După Marsilia, prima care a cunoscut foloasele viticulturii, a fost regiunea Narbonne. În secolul I, vița de vie a ajuns în Aquitania (Bordeaux și Gironde), în nordul Peninsulei Iberice și pe malurile Ronului, iar în secolul al III-lea până în Britania și Polonia. Printre viile celebre din Spania se menționau cele din regiunea Xeres. Portughezii, începând din secolul al XVII-lea, au amenajat pe malurile abrupte, stâncoase ale fluviului
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
mai semnificativă reformă a instituțiilor comunitare realizată de la Tratatul de la Roma. În iunie 1984 meeting-ul Consiliului European de la Fontainebleau a clarificat drumul către reforma instituțională prin rezolvarea problemei reducerii contribuției la buget a Marii Britanii și discutarea chestiunii importante a extinderii iberice. La acest meeting Comisia Europeană a înaintat „noua abordare”, iar guvernul britanic a avansat un memorandum care solicita, între altele, crearea unei „piețe comune veritabile” a bunurilor și serviciilor. A fost stabilit un Comitet Ad Hoc pentru Reforma Instituțională (Comitetul
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
care solicita, între altele, crearea unei „piețe comune veritabile” a bunurilor și serviciilor. A fost stabilit un Comitet Ad Hoc pentru Reforma Instituțională (Comitetul Dooge) pentru a analiza reformarea procedurilor comunitare de luare a deciziilor, având în vedere și extinderea iberică. Mai devreme în acel an, în schița sa de tratat al Uniunii Europene, PE avusese în plan să îndrepte atenția asupra reformei instituționale, solicitând puteri crescute ale Parlamentului și o utilizare mai extinsă a votului majorității calificate în Consiliul de
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
și de frica lor de a cerceta necunoscutul îl determină ca și pe Faust să abandoneze studiile și să facă un pact cu lumea, de a o experimenta și în alte chipuri. În 1529 el fuge din Bruges spre Peninsula Iberică și hoinărește prin multe țări, beneficiind de diverse experiențe umane. Aceștia erau anii Reformei anii 1530 și 1540 -, când catolicii și calviniștii se dușmăneau de moarte, tăindu-și capetele și încercând să zdrobească biserica adversarilor lor în numele sfânt al credinței
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate Romei (getuli, mauri, iberici, gali, britani, sarmați, daci, germani, sciți), iar mai apoi și pe unele insule necunoscute până la acea dată multora nominal sau geografic. Creștinismul era cunoscut și de populațiile cele mai înapoiate care îl invocau pe Cristos asemenea celor cu tradiție apostolică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autori creștini cunoaștem delimitarea locurilor, cele mai simple și negândite, unde ajunsese propaganda creștină în secolele II-III: o minune a voinței omenești. În timpul lui Tertulian, Evanghelia era cunoscută de populațiile getulilor, în mijlocul popoarelor care se învecinau cu maurii, în peninsula Iberică, în diferitele regiuni ale galilor, în teritoriile britanilor inaccesibile chiar și romanilor, în provinciile sarmaților, dacilor, germanilor, sciților și în multe insule pe atunci necunoscute și care nu se puteau încă determina geografic. Afirmația sa este împărtășită și de Hipolit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la războiul din 1914 care a dus la dezmembrarea acestei uniuni. Partidele au încercat de două ori să reconstituie Internaționala a II-a prin practicarea unei solidarități active fie cu vechile partide aflate altădată în dificultate ca cele din Peninsula Iberică, fie cu cele din Europa Centrală aflate acum în dificultate. Ele desfășoară o bogată activitate atît în grupul socialist al Parlamentului European cît și în cadrul Partidului Socialist European pe care-l susțin material. Internaționalismul a implicat, printre altele, o lungă
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
unui cetățean roman cu numele tot de Traian. Numele mamei sale, care se pare că era localnică din Spania, nu ne este cunoscut. Traian nu s-a născut la Roma, ci în orașul Italica din provincia Baetica, din sudul Peninsulei Iberice. Astfel, Traian a fost primul împărat roman care nu era născut în Peninsula Italică. Tatăl său, protejat al vestitului filosof Seneca, a fost guvernator în Baetica, a participat la asediul Ierusalimului, a devenit consul și apoi guvernator al Siriei. Fiul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
continentală. Puterea Rusiei este doborâtă, cel puțin pentru moment, prin victoriile de la Eylau și Friedland, din 1807, în urma cărora se încheie pacea de la Tilsit. Un an mai târziu, invadează Spania, unde va avea mult de furcă în lupta cu patrioții iberici. Se părea că Napoleon nu mai poate fi oprit. I-a învins din nou pe austrieci la Wagram, a ocupat noi teritorii și a apelat la alianțele matrimoniale pentru a-și consolida poziția. Astfel, a divorțat de Josephine, luând-o
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
față etica creștină și situîndu-se pe o linie pro-europeană, a aderat, în 1976, la Internaționala Creștin-Democrată. Dar el rămîne puternic marcat de istoria Irlandei, iar legăturile sale cu patrimoniul istoric și cultural creștin-democrat sînt destul de subțiri. Importanța istoriei în Peninsula Iberică. Aici, destinul democrației creștine a depins de lungile perioade de dictatură, înlăturată doar în 1974 și 1975, și de compromisurile Bisericii cu regimurile lui Salazar și al generalului Franco. În Spania, acesta din urmă, în căutarea propriei sale supraviețuiri, apoi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul era, desigur, o condiție existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva cei din urmă vedeau plecarea lor din Peninsula Iberică drept un veritabil și nou exil, în timp ce pentru primii teritoriile locuite erau mai degrabă locuri de persecuție, corespunzând deja exilului așa cum era el evocat în textele biblice. În mod tradițional, exilul se prezintă înainte de toate ca sancțiune și ispășire a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Astfel, o femeie din Valencia declară că turcul este Anticristul care distruge bisericile, dar îi protejează pe evrei și sinagogile lor. Un fenomen comparabil avea să fie observat din nou în secolul al XVI-lea printre noii creștini portughezi, tragedia iberică dând un nou avânt mișcărilor mesianice 37. În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în mod deosebit influențată de ele. Conținutul și tonalitatea discursurilor așkenaze și sefarde au coincis, într-adevăr, cu încercări istorice diferite. Exilul sefarzilor a căpătat imaginea rătăcirii. Ei l-au abordat păstrând în memorie timpul fericit al șederii pe pământ iberic, cu momentele ei de glorie, atât sub musulmani cât și sub creștini, și în ciuda turbulențelor episodice. Iar în noile lor locuri de așezare, mitul măreției trecute din Peninsulă, vestitor al unui viitor mai fericit, i-a ajutat să-și revină
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
experiență a exilului ale cărei efecte dureroase fuseseră durabile și asta în ciuda puternicei stime de sine pe care și-o păstraseră după sosire, având o pătură de intelectuali creativi, mândri de moștenirea și de aptitudinile lor. Trecutul legat de Peninsula Iberică este mitizat și glorificat fără încetare, la acest lucru contribuind și exilul. În acest trecut se înrădăcinează de acum identitatea iudeospaniolă, experiență istorică colectivă și suferințe comune, provocate de smulgerea de pe un pământ pe care acești exilați îl considerau al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se întemeia "siguranța" lor, toate aceste elemente se conjugă pentru a crea un context favorabil izbucnirii unor violențe grave. Pe 4 iunie 1391, primele masacre au loc la Sevilla și se răspândesc ca o dâră de pulbere în toată Peninsula Iberică. Mii de oameni sunt uciși și sute de cartiere evreiești sunt incendiate și atacate. Evreii se convertesc în număr mare, sub amenințare sau de bunăvoie, în atmosfera de criză și de teroare care domnește. Mult timp după aceea, colectivitățile evreiești
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
istoria în sensul în care o înțelegem astăzi. "Primul stimul al emergenței unei istoriografii evreiești în secolul al XVI-lea, scrie el în Zakhor, a fost marea catastrofă care a pus capăt în mod brutal vieții publice evreiești în Peninsula Iberică în ultimul deceniu al secolului al XV-lea. [...] Pentru prima oară din Antichitate, așadar, citim un răspuns al istoricilor evrei răspuns plural la un eveniment istoric extraordinar"46. Ne putem întreba totuși dacă aceste producții de tonalitate istoriografică, chiar dacă apariția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aceste hotărâri apocrife sunt revelatoare mai mult pentru starea de spirit a evreilor din epocă. Ele sunt totodată expresia profundelor așteptări evreiești în fața șocului cumplit al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Heroes' Remembrance Authority, 201 Holokauston, 198 Hristos mort (operă de Hans Holbein), 195 Hristos, 34, 79-80, 194-195, 200-201 Hurban, 196 Hussein, Saddam, 224, 228 Iacov, 57, 106, 112, 222 Iacov, epistola lui, 35 Iancu, Marcel, 195 Ibd Daud, Abraham, 90 Iberică, Peninsula, 93, 99, 105, 107, 114 Ibn Ezra, Gabriel, 89 Ibn Gabirol, Solomon, 82 Ibn Verga, Solomon, 115-116, 141 Ieremia, 23, 28, 42, 48, 57, 92, 94, 102, 106 Ierusalim, 31, 32, 46, 50, 61, 63-64, 75, 87-88, 116, 139-140
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco romanii au transformat Mediterana în farul care a luminat departe spre ținuturile întunecate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
geografie complicată, dominată de sisteme montane complexe, Balcanii au reprezentat o barieră în fața năvălirilor. De fapt nu a fost vorba de ceva particular, ci Balcanii s-au comportat ca un obstacol natural similar celorlalte peninsule din sudul Europei (italică și iberică). Puhoiul migrator care s-a revărsat în valuri, odată cu Evul Mediu, din străfundurile Eurasiei, fusese dirijat de zidul uman al Balcanilor spre nordul istmului ponto baltic. A curs în direcția unor regiuni mai slab locuite în timpul Antichității, aflate la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este mai important, altele la care superstratul este la fel de important și unele la care diversele adstraturi, care au urmat cristalizarii noului etnos, sunt mai importante. 96 De exemplu, în Puerto Rico, 3/4 din moștenirea genetică masculină este europeană (evident, majoritar iberică), în timp pe pe linie maternă, 2/3 este zestre amerindiană. 97 Cel de-al treilea loc de refugiu este Iberia cu sudul Galiei. 98 Este posibil ca din coliziunea lui I1 cu R1b să se fi rezultat o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel, a conservat unele elemente arhaice (de aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental latină, cu puține elemente slave (incert neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cunoscute au fost scrise la începutul secolului al X-lea, în Orientul Mijlociu 4. Codicele ebraice din secolul al XI-lea, care s-au păstrat, provin din Italia și Maghreb, iar cele datate în secolul al XII-lea provin din Peninsula Iberică, Franța, Germania, Anglia și Bizanț; în mod surprinzător, numărul codicelor ebraice datate în secolul al XIII-lea este destul de mic, mai ales în afara Orientului Mijlociu, secolul al XV-lea este cel mai bogat, mai mult din jumătatea codicelor scrise până în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aceluiași deceniu; Tratatul de aderare a acestui stat balcanic a fost semnat la 29 mai 1979, intrând în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981. La începutul deceniului următor au intrat în „linie dreaptă” negocierile de aderare a celor două țări iberice. Tratatul privind aderarea Spaniei și Portugaliei a fost semnat la 12 iunie 1985, iar la 1 ianuarie 1986, aceste țări au intrat în CEE, numărul statelor membre ajungând la 12. Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris a dus la
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]