493 matches
-
Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să pufăie. „Nu-mi dai și mie niște coniac?“, a zis. A dat păhărelul peste cap și-a icnit de plăcere. Andrei Vlădescu ședea pe scaunul lui, Patricia îl privea din picioare, cu mâinile căuș una peste alta în dreptul pieptului. „Scuzați deranjul“, a zis bărbatul, pufăind și întinzând mâna după sticla rămasă pe masă. „Vă pregăteați?“, a zis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai târziu nevrednică de a fi pictată. Descopăr sărăcia și banalul culorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sub greutatea lui. — Acum în spate, strigă nervos Ignatius. În spate până când masa se va afla exact sub mine. — Nu-ți fă griji, domnu’ R., gâfâi unul dintre ei. Te punem drept pe masă. Nu prea pare să fie așa, icni Ignatius, când trupul i se lovi cu violență de un stâlp. O, Doamne, mi s-a dislocat umărul. Un strigăt se înălță dinspre ceilalți muncitori. — Hei, aveți grijă! țipă unul dintre spectatori. O să-i crăpaț capu’ Iu’ domnu’ R. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie, se sprijini de chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amândoi În perete. Un pumn țâșni pe lângă capul lui Logan, iar un vaiet cu rezonanță Înaltă Îi străpunse urechile. Neinteresat de o luptă corectă, Logan atacă drept la vintre: lovi cu pumnii poala lui Martin Strichen. Bărbatul cu oase masive icni și se trase-napoi, apucându-și cu o mână organele genitale, În timp ce fața Îi deveni cenușie. Clătinându-se, vomită pe el. Logan nu așteptă să se oprească, ci apucă de părul de pe ceafa lui Strichen și-l poni de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Mal s-a strecurat printr-un geamlâc, știind că trupeșa Annie va fi acolo. Și era acolo, dar nu singură, ci cu un polițist cu pantalonii lui bleumarin, de doc, lăsați pe glezne, care o regula pe covor. El a icnit, s-a împiedicat și a căzut. Polițaiul l-a bătut măr, iar ghiulurile lui i-au sfâșiat tot obrazul. Și-a curățat singur rănile, apoi a încercat să-și facă curaj și să intre la Biff Rice, ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz și încercă să se acopere. Buzz se duse direct la ea și începu s-o sărute, mânjindu-se tot. Apoi îi spuse printre sărutări: — Mickey știe că l-ai furat. Audrey icni. — Asta nu-i corect! Apoi: — Nu trebuie să mă vezi așa! Buzz se gândi că Fritzie K. se apropia, așa că o înșfăcă pe leoaică și o cără afară, la mașina ei. Îi spuse gâfâind: — Ia-o spre Ventura pe autostrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o duce la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, icnește, tușește, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gură. Aiurită, sufocată, iese pe ușă, urmată de râsul zgomotos care țâșnește de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere Încărcată de respect. Își Încălță din nou pantoful, ignorând mirosul ciorapului. Și Închise cu grijă ușa dulăpiorului de sub chiuvetă, ca să nu sperie creatura. După care se ridică icnind și hotărî să amâne treburile casnice pentru altă dată, Întrucât nu erau doar una sau două și păreau nedrept de Împovărătoare. Aprinse ceainicul electric ca să-și facă o cafea, potrivi radioul pe un post cu muzică, nimerind exact peste Recviemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici pește nu era. Lângă coaste i-au apărut branhii, inima lui caldă a început să pompeze un sânge nefiresc de rece, iar vârfurile degetelor au prins să-i sclipească din cauza solzilor argintii. Omul-pește a început să bântuie malurile râului, icnind în căutarea apei și ajungând să cunoască mai bine somonii decât oamenii. Când, în sfârșit, soția s-a întors la el, trupul femeii n-a mai izbutit să-l încălzească. Brațele alunecoase ale bărbatului au lunecat printre degetele soției, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
destul de mare într-un spațiu atât de îngust. În nișa din fata ascensoarelor, doi oameni erau încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Nici nu-l băgară în seamă pe Grosvenor, într-atât de preocupați erau să se bată, icnind și înjurând. Luminile proiectate de el nu părură să le stingă ura. Erau adânc cufundați în halucinația lor, oricare ar fi fost aceasta. Grosvenor intră cu transportorul în ascensorul cel mai apropiat și apăsă pe butonul de coborâre. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau și-i venea totodată să chicotească și să icnească. știa că, dacă râde, presiunea din coaste va face durerea să revină, astfel Încât s-a găsit captiv Într-o ciudată stare intermediară. Voia cu un fel de deznădejde să se lase alinat, Însă Îi era cu neputință să și o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pată diformă de umbră mobilă prin umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul olfactiv al celorlalte animale, îl va fi având alaiul vînătoarei omenești. Pieriră. Mini se gândea acum la devenirea Haiiipilor, la completa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari! Mai trist era însă altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea, icnind încet. Toți copiii deveniseră, în același timp, niște iezi rătăciți de mamele lor... Ilinca se trezi prima din acea stare cu totul și cu totul aparte. Fără să se mai uite la nimeni, ci doar la iedul care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Atunci de ce m-ați m-m-mai chemat pe mine? Vorrrba! îl puse la punct Nicanor și o luă înaintea tuturor, grăbindu-i pe fiecare în parte și rîzînd mereu, mai ales de Nuțu, care se împiedica de orice cleamp și cădea icnind. Dreptu-i că și ceilalți mai cădeau din cînd în cînd, dar nimeni nu se supăra. Voia bună pusese stăpînire totală pe fiecare și orice căzătură era un nou prilej de rîs. În imediata lor apropiere, dar fără să fie zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău am ajuns...). În curând trenul se va încorda, ca animalele care se arcuiesc de spate, înainte să muște din necunoscutul clipei următoare (lasă, că merge...). Și eu cu el. (Ca și cum m-ar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu mai are importanță! Altă întîmplare, petrecută de astă-dată în clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi domnesc, O, ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi domnesc, O, ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc Încerc acum În spațiile lichide să plutesc...” Noimann icnea, privindu-l cu atenție. „Acum repetați după mine”, spuse ciungul: „Eu sunt Ieri!” „Eu sunt Ieri”, repetă Noimann. „Eu sunt Astăzi”, continuă ginecologul. „Eu sunt Astăzi”, Îngână Noimann. „Cred că pe Astăzi l-ați rostit cu literă mare”, Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o dată, partea dorsală, conturată În aer, a penitentului... „O”, exclamă el din nou, „biciul dumneavoastră e ca o binecuvântare de la Domnul... Mai loviți-mă o dată, o, Încă o dată, aici, aici, În părțile cele mai moi... Esențiale... Așa, așa...” „Continuați, continuați”, icni cinicul. „Prin urmare, aveți Înclinații ciudate. Sunteți mai puțin bărbat și mai mult femeie...” „Iar dumneata?” gâfâia celălalt. „Iar eu sunt invers... Mie-mi plac fustele și rochiile... Atât de mult, Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]