484 matches
-
bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo cincizeci de ani, care trecea prin fața ei cu o tavă cu băuturi. Nu știți? Vreau s-o ucid cu drăgălășenie. A, da, a icnit Susan șocată. Dar am crezut că vrei s-o inviți la masă, nu la petrecerea de ziua ta, cu James și încă o grămadă de oameni prin preajmă. Am fost deja cu ea la masă. Dar am invitat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe urma accidentului. Știu că nu m-am rugat prea mult în ultima vreme, de fapt, nu m-am rugat deloc... dar sper că o să mă poți ierta și... —Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână la gură și a icnit cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Într-o sâmbătă după-amiaza, când tu erai la masă cu fetele. —În care sâmbătă? James a ridicat din umeri de parc-ar fi fost un detaliu irelevant. —În sâmbăta când a venit și Susan, prima dată după accident. Julia a icnit. În vreme ce ea era la ședința secretă a Clubului Soțiilor Numărul Doi, de existența căruia James nu avea habar, el era ocupat să i-o tragă fostei neveste în timp ce ea o bârfea. Ce ironic! — Atunci era deja gravidă în șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ellie. Susan a făcut o scurtă pauză, în care a studiat fețele prietenelor ei. — Dar eu n-am mai putut să îndur suspansul, așa că ieri am fost să fac o ecografie la o clinică particulară... și e băiat! Fiona a icnit din cauza surprizei. —Vai, Doamne, e perfect! Exact așa cum ți-ai dorit. În felul ăsta, Milly poate să rămână fetița tatii. — Exact, a confirmat încântată Susan. — Și Nick știe? a vrut să afle Julia. Nu. A zis întotdeauna că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a Întins banii. M-am Întins și eu și l-am apucat de Încheietura mîinii În care ținea banii și, cum el s-a prăvĂlit spre pupă, l-am apucat de gît cu cealaltă mînĂ. Am simțit cum pornește vasul icnind și eram tare ocupat cu domnul Sing, dar În același timp mă uitam la cubanezul de la pupa bărcii, care se chinuia să țină rama Între țopăielile domnului Sing. SĂrea mai al dracu’ ca un delfin prins În harpon. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea răsturnat într-un fotoliu de piele. Își fuma obișnuitul Lucky Strike cu picioarele urcate pe biroul copleșit de tratate de psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-te-n pisici! Să mor io-n pușcărie, dacă nu te fac! Să moară mama... Fragedo! Mânca-ți-aș țâțele! E-te câțu! și Liliana îi arată degetul mare de la o mână, penetrat vioi, printre degetul mijlociu și index. Șobo icnește disperat, dar n-are încotro! Insațiabila Lili-Anaconda e de două ori cât el și, ca fostă handbalistă de performanță în echipa secundă a Rafinăriei, este una dintre puținele femei întrutotul capabile să i se împotrivească. Prin forțele sale proprii, singurică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își reluase înaintarea automat. Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șovăiau, mișcările se bâlbâiau, mâna rata apucarea. Ne priveam ca niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel din fața mea se aruncă pe pat, cu fața în pernă, și începu să plângă violent, icnind și sughițând. Dădea cu pumnii în pernă și se sucea ca posedat în toate părțile. Dar printre accesele sale de plâns, începu să se distingă un alt sunet. Venea de dincolo de ușa de lemn și semăna cu un freamăt, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
costum-cravată. Dar hainele se șifonau repede-repede pe el. Poate și pentru că se îngrășa din ce în ce : la început, doar fălcile i s-au lățit, pe urmă, ceafa i s-a lăsat peste guler, a devenit greoi, a început să icnească pe treptele de la intrare. Firește, de vreme ce una din probele de promovare este rezistența la chefurile lor, unde s-ar părea că se mănâncă și se bea teribil. Mișcare cu atât mai puțin nu avea cum să facă - venea mașina, îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut să-ți ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-a venit să verși. Și ai icnit mult, umilit și nefericit, lângă gardul casei. Însă acum, chiar în clipa aceasta, vezi de ce este ud pământul pe alee : pentru că, impardonabil de neglijentă, Sophie a lăsat furtunul deschis. Și cum merge tot înaintea ta, observi deodată că nu mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sexului ! Am ieșit repede, ca să nu vomit, și ăsta a fost un semn mai rău ca toate ; am început să vomit cum am intrat în cameră și am închis ușa în spatele meu. M-am aplecat deasupra lavoarului și am tot icnit mult timp, la sfârșit am scuipat și un firișor de sânge. Am preferat să curețe Maria, chiar dacă știu că mă urăște și mă spionează tot timpul ce fac. Dar știu că și Ștefan s-a convins de ura ei, așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sănătoasa, dă mâinile la nenea Toaibă, să le lege frumușel, așa cum a învățat printre târâșuri chiar de la dumneavoastră. Probabil că <iubindu-lă prea mult pe sergent, Toaibă i-a cam sucit mâinile la spate cu toată puterea lui, încât acesta a icnit ca înjunghiat. Dar, în afară de gemete înfundate, nu a scos nici o vorbă... Înghițea în sec. Când l-a văzut copăcel pe malul gropii, l-a întrebat: Câte cartușe de manevră aveți, domn’ sărjănt? Noi suntem săraci. Sunt sigur că aveți mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ne duceți la magazia cu „amuniție” au ba? Prizonierii nu au stat pe gânduri nici o clipă. Doar au schimbat o privire între ei. Răspunsul a fost prompt: Noi vă duceam acolo la magazia. Bineee! - a apreciat locotenentul. Numai dacă ați icnit doar, atunci glonțul știe de voi - i-a avertizat sergentul. Noi vrem să ajutam la voi. Așa să ne ajute Dumnezeu să vedem la copii - a sărit să-i asigure cel mai în vârstă. Sergent, mai lasă-i să se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a icnit ca și cum ar fi avut un junghi în coaste... Toaibă își adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drumului, se aflau livezile Merăuțenilor. „Unde-s? Doar nu le-au tăiat așa peste noapte... Parcă erau undeva după dâmbul din față”. Asta însemna încă o bucată de drum chinuitor... „Doamne, izbăvește-mă! Cu ce ți-am greșit, Doamne?” - a icnit Toaibă, făcând primul pas. După un timp de mers ca într-un vis urât, i s-au arătat doar răzlogii gardurilor care împrejmuiau livezile cândva. S-a apropiat de un par și s-a sprijinit de el gemând. Nu-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că n-am băgat de seamă. Și asta ce înseamnă? Înseamnă că ne-o luat și ultima bucățică de pământ de aici din grădină și o dat-o la gospodăria lor colectivă... Toaibă a lăsat capul în piept și a icnit ca înjunghiat. Oooh! Zilele aiestea am ajuns? Și tu cu ce ai trăit? Am muncit. Am muncit la câmpul lor - din primăvară până în iarnă și mă alegeam cu un sac de păpușoi și cu unul - pe jumătate - cu grâu. Iaca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ție una-alta de la târg. În seara aceea, Toaibă a dat gata jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
stricată, umbli toată ziua ca o... Dar nu putu să termine, fiindcă Vilma se năpusti asupra ei cuprinsă de disperare și Începu o păruială În toată legea, se izbeau cu capul de pereți, de scaune, se rostogoleau pe jos, țipînd, icnind și văitîndu-se de durere. Palomino asculta din grădină strigătele și nu știa ce să facă; Încă nu reușise să-și dea seama cu exactitate ale cui erau țipetele, auzea: vai!, au!, dă-mi drumul!, ajutor! și chiar Palomiiiino!, dar ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o zi liberă... uraaaaa! și maica Mary Joan strigă și ea uraaaaa! cu brațele ridicate, era de neuitat măicuța fotbalistă, Întotdeauna grozav de veselă și de drăguță. Apoi maica stareță plecă luînd pușculițele și cutiile cu bani de hîrtie, ÎÎÎÎÎÎÎc, icni ea, gata să cadă cu atîta greutate În brațe și ei erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut și-l îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark. Le ții minte. Și tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cea de-a doua rundă de întrevederi cu Mark. Categoric, boala lui Mark era acum mai pronunțată. Ameliorarea spontană nu mai părea posibilă. Terapia comportamentală eșuase. — Tot mai cred că Mark nu e o amenințare la adresa nimănui, afirmă el. Karin icni, ceea ce-l deranjă pe Weber. Cred că e momentul să încercăm ceva mai agresiv. Recomand să-l punem pe Mark pe un tratament cu olanzapină în doze mici. Karin începu să clipească la auzul cuvântului. —Asta-i ceva nou? Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fusese mutat la geam, pentru ca doamna Thaw să se poată uita pe stradă, iar ea stătea cu fața îndreptată spre ei și li se adresă timid: — Ruth, Duncan, cred că foarte curînd... o să adorm și n-o să mai trezesc. Ruth icni și ieși alergînd din cameră, iar domnul Thaw se duse după ea. Thaw se duse la pat și se așeză între maică-sa și geam. Pipăi căutîndu-i mîna sub cuvertură și i-o ținu. — Duncan, întrebă ea după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]