723 matches
-
modele combinatorii canonice. Lingvistica a descoperit însă, metode de cercetare ce au putut fi aplicate la studiul altor discipline. Dificultățile care apar în cazul celor două sisteme vin dinspre mesaj: în timp ce mesajul lingvistic este linear, ierarhizat în funcție de nivelele limbii, mesajul iconic nu cunoaște nici ierarhizare, nici linearitate (v. M.-C., Vettrano- Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
discipline. Dificultățile care apar în cazul celor două sisteme vin dinspre mesaj: în timp ce mesajul lingvistic este linear, ierarhizat în funcție de nivelele limbii, mesajul iconic nu cunoaște nici ierarhizare, nici linearitate (v. M.-C., Vettrano- Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale semnului iconic. Mesajul semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sisteme vin dinspre mesaj: în timp ce mesajul lingvistic este linear, ierarhizat în funcție de nivelele limbii, mesajul iconic nu cunoaște nici ierarhizare, nici linearitate (v. M.-C., Vettrano- Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale semnului iconic. Mesajul semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
M.-C., Vettrano- Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale semnului iconic. Mesajul semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat în structura unei imagini. Efectul naturii arbitrare a semnului lingvistic este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Soulard, 1993). Semnul lingvistic este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale semnului iconic. Mesajul semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat în structura unei imagini. Efectul naturii arbitrare a semnului lingvistic este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de semnul iconic. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat în structura unei imagini. Efectul naturii arbitrare a semnului lingvistic este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de semnul iconic. Dintr-o altă perspectrivă, semnul iconic nu este o copie fidelă a obiectului concret, material. Umberto Eco utilizează termenii de "asemănare, analogie, motivare", insistând asupra similitudinilor configurative între "semn și obiectul reprezentat" (U. Eco, 1972: 188). Să ne oprim și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat în structura unei imagini. Efectul naturii arbitrare a semnului lingvistic este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de semnul iconic. Dintr-o altă perspectrivă, semnul iconic nu este o copie fidelă a obiectului concret, material. Umberto Eco utilizează termenii de "asemănare, analogie, motivare", insistând asupra similitudinilor configurative între "semn și obiectul reprezentat" (U. Eco, 1972: 188). Să ne oprim și asupra altui exemplu: în cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
datelor obținute vizual, racordează senzația estetică la parametrii conceptuali, oferiți de textul lingvistic (preț, date tehnice, utilitate etc.), procesează informația vizuală și cognitivă în funcție de anumite coduri. Nici în acest exemplu, raportul cod-mesaj nu este o problemă determinată de natura semnului iconic. Este un tip de comunicare ce rezidă, în termenii lui Umberto Eco, în mecanismele percepției umane înseși, nu în relația cod-mesaj. Prin selectarea anumitor parametri, prin eliminarea altora, consumatorul poate recompune mental, intuitiv, o structură perceptivă cel puțin asemănătoare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
-se la tipul de legătură a semnului cu referentul, filozoful susținea existența a trei clase de semne, repartizate în trei categorii: 1) semne motivate printr-o proprietate comună sau printr-un raport de contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în procesele de generalizare și demonstrare, dar nu sunt excluse nici semnele iconice. Cu toate acestea, limbajul uman se bazează mai ales pe semne simbolice, indiferent dacă referirea se face la limbile naturale, în cadrul cărora "convenția care stă la bază este oarecum camuflată de lunga lor istorie" sau la limbile artificiale (construite) "care
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
informatică). Semnificațiile conceptului semiotic de "icon" sunt identificabile la Ch. Pierce în structura interioară a sistemului său semiologic: "Un icon este un semn care se referă la obiectul pe care-l denotă doar în virtutea însușirilor proprii..." (Pierce, 1990: 277). Semnul iconic dobândește această calitate în condițiile în care reprezintă, în general, obiectul, "prin similaritatea sa..." (Ch. Pierce, 1990: 286). Definițiile date par a fi corecte, în teorie. Să luăm un exemplu: "un radiator din oțel" este tridimensional, în timp ce imaginea sa publicitară
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
general, obiectul, "prin similaritatea sa..." (Ch. Pierce, 1990: 286). Definițiile date par a fi corecte, în teorie. Să luăm un exemplu: "un radiator din oțel" este tridimensional, în timp ce imaginea sa publicitară este bidimensională (Praktiker). S-ar părea că adevăratul semn iconic al radiatorului este însăși radiatorul (obiectul real nu este identic cu obiectul reprezentat în imagine, fie că avem în vedere structura obiectului, fie că facem referire la aspectul dimensiunilor specifice). Literatura de specialitate vorbește în acest caz despre iconicitate (nu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este însăși radiatorul (obiectul real nu este identic cu obiectul reprezentat în imagine, fie că avem în vedere structura obiectului, fie că facem referire la aspectul dimensiunilor specifice). Literatura de specialitate vorbește în acest caz despre iconicitate (nu de semnul iconic) - pe care Ch. Morris o considera ca având grade diferite (Ch. Morris, 1946: 117). Despre grade diferite de iconicitate vorbește în lingvistica românească și Solomon Marcus. Complexitatea funcției iconice (generatoare de figuri metaforice) datorată gradelor diferite de iconicitate îl determina
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de specialitate vorbește în acest caz despre iconicitate (nu de semnul iconic) - pe care Ch. Morris o considera ca având grade diferite (Ch. Morris, 1946: 117). Despre grade diferite de iconicitate vorbește în lingvistica românească și Solomon Marcus. Complexitatea funcției iconice (generatoare de figuri metaforice) datorată gradelor diferite de iconicitate îl determina pe academicianul român să-și pună întrebarea dacă analogia dintre obiect și referent este în semiotica lui Peirce "un raport necesar" pentru constituirea unui semn iconic, sau dacă putem
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Marcus. Complexitatea funcției iconice (generatoare de figuri metaforice) datorată gradelor diferite de iconicitate îl determina pe academicianul român să-și pună întrebarea dacă analogia dintre obiect și referent este în semiotica lui Peirce "un raport necesar" pentru constituirea unui semn iconic, sau dacă putem condiționa iconicitatea de intenționalitate (S. Marcus, 1988: 283-389). Complexitatea relației semn iconic-iconicitate-semn lingvistic, eterogenitatea celor două sisteme este condiția sine qua non a argumentației publicitare, din două perspective: • absența elementelor lexicale din imaginea publicitară înseamnă anularea oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și a simultaneității formelor ei [...], solicită componenta "explicativă" a argumentării bazate pe DOCERE (a instrui) al tradiției retorice [...] pe MOVERE (a emoționa) și pe PLACERE (a plăcea) ale retoricii". (J-M. Adam, M. Bonhomme, 2005: 278). În majoritatea cazurilor, argumentația iconică este desăvârșită de textul lingvistic și/ sau de cuvânt. Pedagogia imaginii nu interesează nici literatura de specialitate, nici pe creatorul de imagini, nu interesează argumentarea publicitară, datorită caracterului explicativ, datorită maieuticii care ar îngreuna accesul la mesajul publicitar. Interesul se
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de proveniență germană, bazat pe tehnica referentului pare a fi acela de promovare a produsului SIDOLIN. Neliniștea sufletească, agitația, tristețea unui tânăr ce nu reușește să lustruiască geamurile (movere) contrastează cu detașarea, calmul interior netrucat al tinerei sale vecine. Argumentarea iconică include în sine, un efect ilocuționar (șocul emotiv): tabuul moral încălcat de gestul fetei de-a se dezbrăca în fața geamurilor care par invizibile, mizează pe schimbare (de produs de curațat geamurile, de mentalitate asupra ideii de curățenie, de tehnică etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mizează pe schimbare (de produs de curațat geamurile, de mentalitate asupra ideii de curățenie, de tehnică etc.). Mesajul este simpu: schimbă detergentul! motiv pentru care succesiunea de imagini, situații, dispunerea personajelor este orientată spre referent - detergentul pentru geamuri, SIDOLIN. Argumentarea iconică este însoțită de dublul suport lingvistic, cuprinzând numele mărcii și sloganul, adresa electronică: "Kein Sidolin/kein Durcshblick!" Fűr Glasklare Sauberkeit/ www.sidolin.de". Clipul este amplasat pe imaginea eternului arhetip al căutării celuilalt, idee cu efecte deosebite asupra receptorului și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
au lansat o campanie publicitară în presa scrisă și prin intermediul afișelor. Campania a fost conceptualizată de agenția Reclame.md. Vom analiza funcționarea argumentativă a unuia dintre anunțurile acestei campanii din două perspective: 1) a expresiei lingvistice și 2) a argumentării iconice. Expresia lingvistică este elaborată printr-o dezvoltare creativă, în patru imagini diferite cromatic și geometric, pentru a pune în valoare patru tipuri diferite de informație. Ceea ce surprinde este similaritatea acestor imagini particulare, din "frontispiciul" imaginii de ansamblu. Perspectiva este de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prim-plan și cele de plan secund, aerian, îndepărtat. Fiecare component al imaginii pare a fi individualizat, spațializarea fiind dată de șirurile inegale de afișe ce se mențin în arriere-plan, de formele geometrice descrescătoare. Arhetipul pe care se construiește argumentarea iconică este OCHIUL, devenit unitate figurativă centrală. Creatorul de imagine știe ce component al arhetipului să pună în valoare: nu selectează al treilea ochi, al lui Shiva, legat la șamani de ideea de clarviziune și nici ochiul unic, fără pleoape, simbol
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lumina ce convertește imaginea afișelor de filme până la repetiție. Este repetiția în oglindă. Toate aceste elemente fac parte din recuzita unei manipulări a intelectualului, a iubitorului de scurt-metraj, în general. Nici în acest exemplu, mesajul nu este determinat de semnul iconic. Între cod și mesaj se stabilește un tip de comunicare ce motivează/ angrenează percepția umană. Prin selectarea unor scurt - metraje, prin eliminarea altora etc. vizitatorul poate recompune intuitiv, emoția dată de fenomenul inedit al interculturalității cinematografice printr-o structură perceptivă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vine dintr-o altă țară cu un produs de curățat superior calitativ, de exemplu), de relații etc. În unele reclame, acest organism este unul anormal, mai ales în industria telefoanelor mobile: Familia NOOK. Creatorul reclamei menține sloganul în aceeași reprezentare iconică și lingvistică: "Meet the Family NOOK". Reclama pentru Dacia Lodgy aparținând tipului integrativ utilzează ca strategie confortul integrării în grup. Este factorul care unifică o parte dintr-o familie mult prea numeroasă pentru a putea folosi aceeași mașină. Sentimentele membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
aduse sănătății copiilor etc.). Câteva idei care ar putea formula concluziile subcapitolului nostru sunt necesare. Din exemplele discutate, observăm că pentru a declanșa o dezvoltare argumentativă, numeroase sunt situațiile când imaginea publicitară are nevoie de un suport lingvistic. Clipul integral iconic ar rămâne o abstracțiune ieftină, înafara textului lingvistic. Din arhetipul cultural, social - matricea oricărui tip de publicitate - ar supraviețui eventual, un episod comun, redus la ideea de flirtu (în clipul pentru promovarea Sidolin), circumstanță ce ar determina destructurarea întregului mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]