770 matches
-
semicilindrică unică, din scânduri tencuite și pictate. Împărțirea tradițională între femei și bărbați se face prin stâlpi verticali prinși între două grinzi transversale, una dedesubt și una peste ei. Stălpii încadrează trei goluri de uși ce permit circulația între încăperi. Iconostasul are o structură asemănătoare și este prevăzut cu uși împărătești la mijloc și uși diaconești în laturi. Pereții interiori sunt în întregime acoperiți de picturi murale databile la sfârșitul secolului 19, bine conservate. Biserica este ridicată din bârne de stejar
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
() a fost un pictor, sculptor și grafician român, cu activitate de seamă în pictura monumentală bisericească. Operele sale cele mai cunoscute sunt iconostasul și pictura cupolei din Catedrala Mitropolitană din Sibiu, respectiv Capela Gimnaziului Catolic din Budapesta. s-a născut pe 21 martie 1866 în comuna Ludoșul Mare, fiind fiul lui Mihail Smigelschi, descendent al unei familii nobile poloneze și al Anei Sebastian
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
unde este impresionat de lucrările lui Arnold Böcklin. Înțelegând importanța călătoriilor de studii în orașele europene ce erau adevărate centre de artă în comparație cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi începe să studieze pictura bisericească și ca urmare execută numeroase icoane și iconostase câștigând astfel mijloace bănești necesare scopurilor sale. Au rămas drept mărturie acestei perioade din viața pictorului lucrări în diferite biserici din comunele transilvănene: Racovița, Sâncel, Ilva Mare, Măgura, Romos, Rodna Nouă și Poiana Sf. Iosif, Mihalț, Vereșmort și Timișoara Fabrică
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
în același timp cu apariția în țară a unui articol semnat de Octavian Goga din „Luceafărul”. Comanda de zugrăvire a catedralei ortodoxe din Sibiu i se repartizează în 12/25 aprilie 1904, în urma executării unei lucrări de probă comandate: un iconostas și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a dus la ambiționarea pictorului în realizarea unei opere monumentale în catedrala sibiană „după care poate fi apreciat fără rezerve”. Onorariul primit de către Smigelschi pentru executarea
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
și un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a dus la ambiționarea pictorului în realizarea unei opere monumentale în catedrala sibiană „după care poate fi apreciat fără rezerve”. Onorariul primit de către Smigelschi pentru executarea iconostasului, cupolei și pandativelor a fost de 32.000 de coroane. Întreaga lucrare a catedralei cuprindea de fapt și întreg interiorul, executarea lor fiind întreruptă din cauza lipsei mijloacelor financiare. Din cauza tărăgănării comenzilor la catedrala sibiană precum și a celei din Blaj, O.
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
pe care l-a purtat, la sfârșitul vieții, vrednica boieroaică. Mănăstirea Lainici a fost construită între anii 1812 și 1847 de boierii din regiune pe un deal care domina Valea Jiului. Ea adăpostește frumoase fresce interioare datând din 1860 și un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Trebuie remarcat faptul că majoritatea datărilor istorice referitoare la Mănăstirea Lainici s-au folosit de pisania de deasupra uși de la intrare și au luat, ca atare, anul 1817 .S-au făcut aceste afirmații deoarece
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
km) era cel menționat. Ulterior s-a construit o șosea ce leagă Ghelarul de Hunedoara (1958). Fresca în stil "buno fresco" a fost realizată pe aproximativ 4000 de metri pătrați. Fiecare sfânt pictat 'se orientează' în funcție de persoana care îl privește. Iconostasul este poleit în aur, la fel ca și icoanele, folosindu-se peste 4 kg de aur pentru această operațiune. Pictorul principal al bisericii a fost Constantin Nițulescu. Pictarea bisericii a durat șapte ani (1960-1967), în ciuda faptului că la realizarea ei
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
timpuriu de marile ctitorii de zid. În secolele 18 și mai ales 19 multe biserici de lemn din această zonă au fost tencuite și pictate imitând înadins pe cele de zid. Unele biserici de lemn au fost chiar completate cu iconostase, altare sau pridvoare de zid. În Moldova, pereții înalți și absidele laterale sunt elemente preluate din marile ctitorii de zid din mănăstiri. În Ardeal, turnurile sunt inspirate de modele gotice sau baroce din arhitectura de zid. Tradiția ridicării bisericilor de
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
inventarul mobil de altă dată, de o valoare inestimabilă, s-au păstrat, dar mai vârtos s-au tot împrăștiat și se mai împrăștie - chiar dacă stau sub blestem legate de rostul lor - o mulțime de icoane pe lemn, pe sticlă, xilogravuri, iconostase, uși, mese de altar, piese de mobilier, policandre, sfeșnice, lumânări, cruci, cărți, vase liturgice, odăjdii, clopote. Remarcăm în unele biserici documente vechi, diplome, fotografii, tablouri și chiar arhive parohiale sau private. Să nu uităm prosoapele în scoarțe vechi și culori
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
tălpilor în acel moment. Se pare că, cu aceeași ocazie, au fost mărite și ferestrele, care mai devreme erau mult mai mici. Două ferestre originale s-au păstrat între streșini spre apus. Tot atunci s-a trecut, probabil, de la un iconostas cu două uși la unul cu trei uși, conform obiceiului introdus în arta bisericească locală pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Nici deschiderile arcuite în peretele dintre femei și bărbați nu puteau fi executate mai bine cu altă ocazie, ele încadrându
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
încăpere, subliniată de cerul înalt al bisericii (bolta). De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici de la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș. Spre altar sunt trei uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 4,15 m lățime și 3,6 m adâncime. Interiorul este luminat de ferestre mărunte în unghi ascuțit
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova. Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
important loc de pelerinaj. În localitate se află o renumită biserică greco-catolică, a Maicii Domnului Înlăcrimate, în care poate fi văzută o copie din secolul al XIX-lea a icoanei originale de la Maria Pócs, precum și un vast și deosebit de împodobit iconostas. Originalul icoanei din secolul al XVII-lea se păstrează, în prezent, în Catedrala Sf. Ștefan din Viena. Biserica Maicii Domnului Înlăcrimate face parte din "Mănăstirea Bazilitană „Vasile cel Mare”". Pe 18 august 1991, a avut loc la Máriapócs un impresionant
Máriapócs () [Corola-website/Science/308279_a_309608]
-
unite prin arce semicirculare. Biserica era înconjurată de un brâu median sculptat, aflat la 2/3 din înălțimea locașului. Interiorul era dominat de 12 coloane de piatră sculptată, care se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu. Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
întreaga clădire s-ar fi prăbușit. Cu toate acestea, catedrala din Salisbury este cea mai înaltă clădire dinainte de 1400 care încă stă în picioare. Modificări importante în structura acesteia s-au făcut în 1790, de către arhitectul James Wyatt, incluzând schimbarea iconostasului original și demolarea turnului care adăpostea clopotul, construcție care se alfa la 100 m de catedrală, devenind astfel una dintre cele 3 catedrale ale Angliei, care nu are bătai de clopote, alături de Catedrala din Norwich și Catedrala din Ely. Picturile
Catedrala din Salisbury () [Corola-website/Science/306729_a_308058]
-
picturi murale pe tavan, care prezintă cele 12 zodii. Pe pictura din stânga sunt prezentate 6 zodii (Săgetător, Pești, Balanța, Scorpion, Crab, Leu), pe cea din dreapta celelalte 6 zodii (Taur, Vărsător, Capricorn, Gemeni, Unicorn, Fecioara). În anul 1967 s-a făcut iconostasul din lemn de stejar sculptat. Tot în 1967 au fost executate și alte lucrări (scaune arhierești, amvon, tetrapod), autori fiind meșterii sculptori Aurel Sămărtinean și Grigore Frătean din Turda. În 1971 s-a facut reparația exterioară.
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
altar. Piatră de temelie a fost pusă în anul 1926, iar lucrările au fost terminate în 1935. Caracteristică pentru această clădire este clopotnița. Ea are forma de cula olteneasca și se aseamănă celei de la Catedrala Ortodoxă din Albă Iulia. Icoanele iconostasului au fost pictate de pictorul Paul Molda (1884-1955), iar interiorul lăcașului de către Gheorghe Belizarie. Mobilierul, iconostasul, amvonul, tronurile arhierești, stranele, tetrapoadele, scaunele, au fost executate de prof. Aurel Pop din Tg. Mureș, ornamentate sculptural cu viță-de-vie, îngeri și frunze de
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
1935. Caracteristică pentru această clădire este clopotnița. Ea are forma de cula olteneasca și se aseamănă celei de la Catedrala Ortodoxă din Albă Iulia. Icoanele iconostasului au fost pictate de pictorul Paul Molda (1884-1955), iar interiorul lăcașului de către Gheorghe Belizarie. Mobilierul, iconostasul, amvonul, tronurile arhierești, stranele, tetrapoadele, scaunele, au fost executate de prof. Aurel Pop din Tg. Mureș, ornamentate sculptural cu viță-de-vie, îngeri și frunze de acant stilizate. Un lucru inedit este și prezența în Catedrală a unei icoane a Fecioarei Maria
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
regăsesc decorațiile porților maramureșene, și funia împletită, sculptată, care înconjoară biserica. În 1899, după mutare, biserica a fost renovată și pictată de Dionisie Iuga și fiica sa Aurelia, zugravi din Nicula. Pictura constă în mare parte din motive florale. Pictura iconostasului este mai veche decât cea murală. Pe spatele ușii de la intrare există o pictură reprezentând moartea cu coasa, alături de câteva inscripții moralizatoare (autorul picturii este necunoscut).
Biserica de lemn din Botiza () [Corola-website/Science/307969_a_309298]
-
Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției postbizantine. În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția postbizantină, dominantă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pictura murală, păstrată în proporție mai mare în altar și naos, a fost realizată de Toader Hodor
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
răposat jupân Mănjina Andriaș, luna februarie 10”; celelalte două sunt nedatate și incomplete: „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân ...” și „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân Crăstia Mușat”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, potrivit unei inscripții în româno-chirilice, a fost pictat iconostasul de lemn al bisericii: „1789, popa Simeon zugr[av]”. Aceluiași meșter i se datorează, probabil, și decorul mural care împodobea odinioară peretele apusean al naosului, înfățișând o amplă „Judecată de Apoi”, compoziție de o mare finețe artistică, distrusă însă în
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
foarte mare, este acoperit pe o cupolă pe patru arce ce susțin bazele unei foste turle octogonale prăbușită la o dată necunoscută. Ca elemente particulare, ferestrele, patru la număr, două în naos și două în pronaos, sunt lipsite de ancadramente, iar iconostasul este de zidărie. Pereții exteriori, prezintă expresivul joc de asize de cărămizi aparente și casete de tencuială, având două rânduri de firide despărțite de un brâu simplu de cărămidă. Pictura interioară, de dată recentă, nu mai păstrează decât în spirit
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
a fost din lemn pe locul cimitirului vechi, înlocuită de altă tot din lemn, construită pe sesia parohiala pe locul căreia în 1994 s-a ridicat o capelă. Între 1867 și 1870 s-a construit Biserică centrală din piatră, având iconostasul pictat de pictorul Bucovinei Epaminonda Bucevschi. Biserică a suferit mai multe renovări, iar între 1980 și 1984 a fost repictată. În 1991 în curtea bisericii s-a ridicat Monumentul Eroilor din Straja, iar în 1997 s-a modificat structura acoperișului
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și icoanele de lemn. Tot instituția ce patronează schitul în cooperare cu Direcția Monumentelor refac între anii 1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie în timpul
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerințele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcașului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic). Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930. În anul 1948, după interzicerea BRU (Bisericii Greco-Catolice), clădirea a fost trecută de autoritățile comuniste în folosința Bisericii Ortodoxe Române
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]