524 matches
-
să trezească valorile primordiale dar ațipite ale poporului său, să le "cheme din nou întru ființă"; aceasta este direcția în care a evoluat lumea modernă: naționalismul, mai cu seamă când este concentrat într-un lider unic, întruchipând Sufletul poporului și idealizat până la o statură eroică. Cele două "deschideri majore disponibile așadar mitului în lumea modernă", procedurile psihologice și naționalismul, au eliminat alte posibilități. Reforma liberală sau radicală a fost preluată de către miturile seculare precum marxismul sau de către miturile specifice religiilor relevante
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sau de către miturile specifice religiilor relevante (precum în evanghelia socială creștină), în timp ce dimensiunea individualistă își "tatonase" deja modelele mitice indigene în revitalizările mitice anterioare: reconstrucțiile victoriene ale cavalerismului au oferit modele pentru gentlemanul englez, iar Daniel Boone a simbolizat și idealizat omul de frontieră american, probabil cel mai important mit american al secolului al XIX-lea, perpetuat ca o umbrelă mentală până în prezent.293 Dacă pentru Marx mitul nu reprezintă altceva decât "natura și formele sociale deja prelucrate în mod inconștient
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stea închisă câte opt, zece ore în bucătării fără ferestre, pline de aburi, unde se auzeau doar strigătele pentru comenzi și troncănitul oalelor care îi aminteau că nu se află în iad. Nimic din toate astea nu apăruse în imaginea idealizată despre viața ei ca bucătar renumit. Încă și mai surprinzător era cât de mult îi plăcea să servească la masă și la bar, să stea de vorbă cu clienții și alți colegi și, mai târziu, ca asistent de manager general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doar o statuie, spune ea, în timp ce încearcă să mă conducă de acolo. Are dreptate, bineînțeles. E doar o statuie a Annei, un tribut, se presupune. Este mai puțin decât originalul și, în încercarea ei de a concentra și de a idealiza, este mai mult. Am lăsat-o pe Madeleine să mă conducă, dar nu am putut să nu mă întorc o dată la câțiva pași ca să privesc familia înregistrând fericirea vacanței lor. Nu e vina lor. Cuplul pare tânăr, mai tânăr decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prin preajmă, poate cu complicitatea mamei văduve (așa „căzuse În greșeală“ Trilby pentru prima dată), poate la Îndemnul de a-i poza nud. Era oare de neconceput să Își fi proiectat vinovăția asupra unei versiuni demonizate a amicului evreu, Svengali, idealizând-o pe Carry În Trilby și autoportretizându-se drept castul cavaler Little Billee? Oare aluziile lui Kiki la George Lee ca model pentru Svengali să fi fost doar o manevră menită să ascundă adevărata sursă a romanului? Cartea lui Moscheles mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
literatură. Iar adevărata supraveghere a făcut-o timpul. Dintre tinerii acelor vineri rămînÎnd cîțiva care-i reclamă-n continuare atenția. CÎnd spun tineri, nu-nseamnă că fenomenul nu știu dacă biologic, nu știu dacă normal m-ar Împinge vreodată să idealizez anii ’80, așa cum se-ntîmplă cu bătrînii care-și aduc aminte de armată cu bucurie umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că fenomenul nu știu dacă biologic, nu știu dacă normal m-ar Împinge vreodată să idealizez anii ’80, așa cum se-ntîmplă cu bătrînii care-și aduc aminte de armată cu bucurie umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe vremea cînd ne legau la gît cravata roșie, cît se poate de strîns, mulți expiind sufocați lîngă stîlpii pe care se-nălța drapelul din curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta trebuie să fie o sursă de putere“, spunea Andrei. „Sursă de putere pentru ce?“, îl întreba. „Nu idealiza lucrurile. Toate astea nu pot fi, la un loc, decât cel mult o istorie. O istorie care s-a povestit odată și pe care n-o cunoaște pe de-a-ntregul decât cel care a trăit-o, adică mama, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mod obligatoriu nu se lipea de ei. Asta era ceva uimitor și absolut, fie că erau băieți de la țară, fie că erau din orașul nostru. Rămâneau așa cum îi făcuse mă-sa, greu de explicat cum, dacă ar fi să-i idealizez puțin și să spun cum i-ar fi plăcut lui Rousseau, rămăseseră adică oameni naturali, cu fondul primar nealterat. În minte, cultura născuse trufie, ei erau niște animale. Cu tot ceea ce au animalele în bine și în rău, frumusețea corpului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei bleagă pentru bărbatu-său, care, desigur, îi spusese că sânt liber și totuși nu-i trecuse prin minte că ar fi putut să-mi dea un telefon... Avusese dreptate Matilda! Era doar o aparență a ceva care putea fi idealizat, nimic mai mult, fiindcă nu găsise în ea nici măcar o cât de vagă putere care s-o îndemne să facă un gest și să ridice un receptor... Desigur, discutaseră între ei și probabil că el îi dăduse un consemn, pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dorescă reinstaurarea comunismului ca sistem de guvernământ în societatea actuală. Nucleul dur al nostalgicilor fundamentaliști (restauratorii, cei care doresc statu quo ante) pot fi considerați falanga activă a rezistenței nostalgice, întrucât preferă o reîntoarcere efectivă în trecutul pe care îl idealizează. Pe de altă parte, există o categorie populațională mai cuprinzătoare în termeni demografici dar și mai pasivă în termeni de intensitatea convingerilor, care deși valorizează pozitiv fostul regim, nu dorește reinstaurarea comunismului ca sistem de guvernământ. Așadar, rezistența nostalgică este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p=.000]. Cu cât elevul are o medie școlară mai mare, cu atât acesta va tinde să evalueze pozitiv perioada actuală și să devalueze trecutul comunist. În schimb, elevii cu note mici prezintă cea mai mare probabilitate statistică pentru a idealiza perioada comunistă. Totuși, deși în mod vizibil aprecierea comunismului variază în funcție de performanța școlară, trebuie de asemenea observat că majoritatea elevilor (chiar cei a căror medii școlare intră în prima quartilă) consideră că perioada actuală este preferabilă celei comuniste. Adițional capitalului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mafioți duri la un rol extrem de greu, al unui polițist de la NYPD, victima și eroul unei povești adevărate despre onoare și corupție, cea din urmă aproape inerentă în orice mare sistem, pe care poți să-l demonizezi sau să-l idealizezi, concentrându-te pe cei buni sau pe cei răi. Pacino are norocul de a lucra și aici cu un regizor de excepție, Sidney Lumet. Rolul lui Frank, plasat între creațiile actoricești remarcabile ale lumii mafiei italo-americane (incluzând și rolul din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
with Dependent Children (vezi). Țările fost comuniste, precum România, caută cel mai potrivit model de urmat, cel vest-european sau cel american, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Ținând cont de experiența istorică a României din ultimul secol, tendința de a idealiza, prin contrast, practica americană în raport cu tot ce venea rău de la răsărit, inclusiv crivățul și protecția socială socialistă, fascinația modelului transatlantic devine irezistibilă pentru unii. WESTERN Westernul este genul artistic tipic american în literatură și film, ilustrare elocventă a tezei frontierei
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
punct de vedere economic, iar pentru femeia nec]s]torit] perspectivele erau într-adev]r sumbre. În același timp întrucât femeile deveneau tot mai dependente de b]rbați atât practic, cât și material, secolul al XVIII-lea a marcat începutul unei idealiz]ri a vietii de familie și a statutului marital, care a r]mas important de-a lungul secolului al XIX-lea. O viziune sentimental] a soției și a mamei supuse, dar virtuoase și idealizate, ale c]rei virtuți feminine defineau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
genuri este esențial], de exemplu, în filosofia lui Rousseau. În Emile, Rousseau a argumentat c] acele calit]ți care la b]rbați ar fi greșeli reprezint] virtuți la femei. Justificarea lui Rousseau în ceea ce privește virtuțile feminine este legat] de viziunea să idealizat] despre familia rural] și de simplitatea vieții care ar putea contracara manierele nepotrivite ale orașului, considerând c] femeile puteau s] devin] virtuoase numai în calitate de soții și mame. Dar virtutea lor se bazeaz], de asemenea, pe dependența și pe supunerea din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legat] de o a doua preocupare principal] a gândirii feministe. Aceast] preocupare poate fi explicat] astfel. A existat în mod constant tendința că femeia s] fie considerat] că lipsit] de valoare sau inferioar] (de obicei, în același timp era și idealizat]). Dar aceast] devalorizare nu a fost doar una a femeii în sine - a naturii, a capacit]ților și a calit]ților sale. „Sferele” de activitate cu care femeile au fost în mod special asociate au fost, de asemenea, devalorizate. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eroare care se traduce printr-o proiecție greșită a unor reprezentări doar iluzorii: „(...) nu există epoci ideale, ci doar reprezentări ideale ale unor epoci ne-ideale”. Contrastele României interbelice evidențiază poate cel mai bine modul În care o epocă este idealizată, este invocată, prezentată printr-o „reconsiderare necritică”, ceea ce generează - cum apreciază autorul analizei că ar fi În cazul de față - viziuni nerealiste, proiecte fără baze sociale sau considerente de praxis politic. Întoarcerea În trecut prin apelul la proiectul interbelic, prin
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
legată de vecina sa, România, decât printr-o alianță politico-militară. Dar să zicem că toate aceste anacronisme nu sunt decât abuzuri și extravaganțe, care pot fi trecute cu vederea. Întorcând Însă foaia, nu riscăm să cădem În cealaltă extremă? Nu idealizăm cumva „frumoasa epocă” de la 1900, când străbunicii din fotografii erau tineri și chipeși, când loialitatea era o valoare capabilă să coaguleze instituțiile și societatea, când țăranii nu auziseră de CAP, iar dacă nu le ajungea pământul puteau să plece oricând
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Sibiu sau la Cluj-Napoca, ci la Viena. Pe atunci, ardelenii trăiau Într-o țară ale cărei hotare se Întindeau din Valea Padului până În Belgia și de la Triest până la Anvers... În timp ce astăzi așteaptă să fie reprimiți Între hotarele Europei! Să nu idealizăm? Firește! Și eu mă străduiesc să fac acest lucru, atunci când analizez În mod critic - Într-un capitol al acestei cărți - manipularea ideologică a fantasmei Europei Centrale. Să nu ignorăm nici pasivul acestei perioade, care include, de exemplu, naționalismul oficial promovat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ și dau seama mai degrabă despre un mod de viață al boemei aristocrației tinere
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
drept arhetip pentru societățile paleolitice, boșimanii din Kalahari, cele care, în loc să descrie starea umanității de dinainte de apariția complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări gradate sau reveniri
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
un curtean îl întrebă unde găsise un model atât de frumos la care el a răspuns: Nu am copi‑ at trăsăturile unui model, ci mai curând am urmărit o idee la care m‑am gândit. Pe lângă madonele grațioase și figurile idealizate din lumea clasică nu putem trece cu vederea portretul făcut papei Leon al X‑lea din familia Medici împreună cu doi cardinali. Deși a murit la doar 37 de ani a realizat opere ex‑ traordinare și diverse. Cât a fost de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
realistă, față de cea idilic-semănătoristă, romanul Ion a fost criticat în epocă de către teoreticienii curentului de la începutul secolului al XX-lea. Unii critici literari îl acuzau pe autor că nu respectă, în acest roman, principiile realismului, ci ale naturalismului, evitând să idealizeze realitatea. În perioada în care a lucrat la roman - timp de șapte ani - Rebreanu mărturisește că a folosit două surse de inspirație: amintirile și materialul documentar. Punctul de plecare al romanului îl constituie o scenă văzută de scriitor, în împrejurimile
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
străduințele pe care Mihail Kogălniceanu le-a depus pentru a obține acordul lui Mihail Sturdza pentru publicarea lucrării Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens. Mult mai ușor erau acceptate scrierile lui Gh. Asachi. care romanțau trecutul și idealizau prezentul. Este bine cunoscut faptul că domnul Moldovei a instituit în țară o aspră cenzură, dictată, în fapt, de către Rusia. Orice articol de ziar era bine analizat. Este și cazul articolului intitulat Despre ruinele și ruinările Moldovei, iscălit de un
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]