492 matches
-
împreună, la început: "...o anume falsă zeiță de pură convenție numită Memorie, aceasta nefiind decît mama purtătoare abuzivă ticsită de amintiri. Noi am știut-o din instinct de la început, Jim și cu mine, am expulzat-o din oficiu. Jos amintirile, idealizate sau diabolizate de această cumătră răuvoitoare. I-ar trebui un nimic ca să împiedice dragostea să triumfe."
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și ipostazele sale fenomenologice și formale. Tot despre o categorie estetică glosează și Dragoș Călin: Pastoralul sau idilicul, ca reprezentare idealizată, sentimentală a limbajului muzical. }inându-ne în continuare de cuprinsul cărții vom constata prezența a două studii de referință în peisajul muzicologiei noastre și nu numai. Primul îi aparține Valentinei Sandu-Dediu și focalizează unul dintre colțurile incandescente ale triunghiului estetic creație-interpretare-receptare
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
discursul istoric (care pare a fi considerat, ca și stagiul militar, un fenomen opresiv dar necesar), e împinsă dincolo de limitele normalului. Istoria pare să rămînă un spațiu al majusculelor și al clișeelor, al dogmelor de nediscutat. De fapt, discursul istoric idealizat și regretat a cel impus de manuale în timpul mai multor decenii de cenzură și presiune ideologică - cuprindea două elemente importante, reunite sau alternative: vagul abstract și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
normală, putem reparcurge în grabă un "traseu formativ". În manualele de istorie din deceniile trecute, imaginea clasică a statuii lui Traian era mereu prezentă, dar nu și descrisă. Iar personajul istoric era tratat în două mari direcții: fie în cheie idealizata și sentimentală (clasa a IV-a, 1968: "Unul dintre cei mai de seamă împărați români a fost Traian. El a trait cam în aceeași vreme cu Decebal. Era un om înalt, frumos, înțelept și priceput în conducerea războaielor"), fie pe
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
lui Peter, mort prematur și a cărui dispariție este în continuare jelită, chiar și acum după douăzeci de ani. Altfel spus, Ethan, androginul perfect, reușește să readucă la viață ființele cele mai dragi din trecutul lui Peter, în ipostazele lor idealizate, cu care, altfel, acesta nu s-ar mai fi mai întâlnit niciodată. În acest fel, el însuși devine un (fel de) obiect de artă, care păstrează aparența nemuririi, mult timp după ce modelul care i-a servit a dispărut. Și-atunci
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
În 2008, cănd Kosovo își declara unilateral independența, poziția României a fost fermă și clară, împărtășită unanim la vârful instituțiilor statului și de către partidele parlamentare. Era poate un răspuns emoțional, un răspuns sensibil la fantomele transilvane ale trecutului sau la idealizata relație a Bucureștiului cu Belgradul (...) Recunoscând independența Kosovo, întindem o mană prieteneasca către o Șerbie europeană - Mircea Geoana (sursă) Fost consilier al lui Clinton, despre paralelă Crimeea - Kosovo Constituția Iugoslaviei din 1974 stabilește că regiunea Kosovo este o provincie autonomă
De ce Crimeea nu este Kosovo by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54623_a_55948]
-
de țigară - marcă, dimensiuni, eventualul proces de fabricație etc. etc. -, după cum ne atrage atenția Mario Vargas Llosa în excelentele lui Scrisori către un tânăr romancier. Să zicem așadar numai atât că lumea lui Daniel Dragomirescu este una adevărată, concretă, deloc idealizată, și că uneori ai impresia că a fost deschisă cu scalpelul, nu descrisă cu eterna pană; însă, ciudat, nici urmă de naturalism nu se strecoară în paginile ei. Autorul care de curând ne-a dăruit un studiu despre universul romanesc
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au început să iasă pe rând / fostele mele femei / treizeci și șapte la număr”), ori la pasiunea adolescentină pentru o femeie idealizată, asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona lisa / aveam o carne castă timpurie / ca un pământ virgin / mâncam agrișe / apostolii veneau cu flori de măr în mână / mă ajutau să trec calea ferată”. Se poate identifica în astfel de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ca valoarea ta să fie recunoscută, ca altcineva să depună mărturie despre noi... Trebuie deci să ne depășim singurătatea, iar monologul să se transforme în dialog. Așteptăm de la semenul nostru să ne restituie, ca o oglindă binevoitoare, propria noastră valoare idealizată...". Doar o perioadă scurtă, între 1968 și 1972, i s-a îngăduit lui Ovidiu Cotruș să călătorească peste hotare. El a folosit-o însă intensiv, intrînd în contact cu mediile culturale dintr-o serie de țări europene și de peste ocean
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
la ultima perfecțiune: Dumnezeu concepția această magică a existenței și a omului, nu a realizat-o nici un roman din secolul XIX. Iată-l așadar, pe Hașdeu, remarcă Ovidiu Pecican, anexat dreptei naționaliste din interbelic, ca portdrapel al unui trecut violent idealizat și că filosof stoic al morții: "Ceea ce spunea uzînd de o expresie metaforica voit șocantă I. Negoitescu despre Eminescu, anume că ar fi fost «proto-legionar», se potrivește de minune și evocării critice a lui Hașdeu de către Mircea Eliade. Să reținem
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
în nuvela "Proiecte de trecut". În aceeași categorie am putea situa "O rană schematică" -tresărirea "carnală" pe care o provoacă substantivul este contrabalansată de răceala adjectivului - "Zburătoare de consum" -, puține expresii se îndepărtează atât de mult de descrierea arhetipală și idealizată a unui înger (aici îmi amintesc că găsisei o formulare mult mai bună) - sau "Gimnastica de seară", exemplu al repetatei umanizări la care sunt supuse aceste creaturi divine în opera Anei Blandiana. În aceeași ordine de idei, trebuie să subliniem
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
își arogă dreptul la adevărul propriu despre consecințele opresive ale ideologiei, punând în relief suferința umană. Literatura se vrea expresia unui adevăr estetic, ceea ce presupune particularizarea viziunii într-un mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
de mine cu fiecare suflu Ce îl priemsc și i-l ofer? E umbra o creație din pustie Făcută pentru a mă cere, Iar eu către ea fără putere înaintez, dar fără să o văd. Leacul și boala rămân îndărăt, Idealizate, numai gând, himere. Așa începe vidul, șchiopătând, Dar plin de memorie. Dinainte-mi viața se reașează De-a îndărătelea și altfel aș vrea să o trăiesc. Chiar dacă orice cuvânt s-a făcut nimic. Alunec, deci visez, mai am picioare, Mâinile
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
literare ale celor patru "maeștri": Nietzsche, Dostoievski, Elie Faure și Spengler, despre care vorbește des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se desfășoară "acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de ani mai tîrziu. În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
nu există decât interesul strict personal și al găștii imediate (au dovedit-o în zece ani de spoliere națională) au descoperit resursele de generozitate și s-au iluminat brusc, încercând să impună la nivel de țară modelul Transilvaniei. Un model idealizat - după cum încercam să spun ceva mai sus, departe de excelența clamată demagogic mai ales de sărbătorile naționale sau atunci când Budapesta mai face câte-o boacănă. Asta încă mai pot înțelege - e în logica politicianistă a P.S.D.-ului să încerce să
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
reușește să conceapă universul ca unitate ce transcende multitudinea comunităților umane. Metoda idealizatoare a romanului elenistic surprinde, cum vom vedea, revelația acestei unități. Simplificând mai departe, putem observa că insistența asupra unității speciei umane merge mână în mână cu reprezentarea idealizată, pe când interesul pentru apartenența omului la societate se exprimă cel mai adesea prin metoda detaliilor materiale concrete." (pag. 45) Am reprodus aceste fragmente generoase pentru a scuti volumul lui Toma Pavel de instantaneele reducționiste de care o lectură critică s-
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
nume” nu duce nicăieri, după cum spune Dumnezeu cu ironie amară. Dacă îl alungă pe Dumnezeu din mijlocul lor, oamenii nu se mai pot înțelege între ei.” Sau la Avram în Egipt: „Biblia este o carte lucidă; ea nu prezintă chipuri idealizate. Chiar și cei mai mari prieteni ai lui Dumnezeu își au greșelile lor. Important este cum știu să le depășească“. Unul din capitolele fundamentale, Facerea lumii, care ne spune „nu numai cum începe totul, dar și stabilind nvățătura de bază
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
proximitate materială, ci de cod de comunicare și de viață. Același cod îl avea cel de la Sankt Petersburg, dar nu cel de la Simferopol sau de la Kazan. Acesta a fost un moment care ne-a lăsat un fel de imagine oarecum idealizată, exaltată, mitizată, de care suferim pînă astăzi. Era eficace doar ca referință ideală - în literatură, în artă, pînă în zilele noastre, cînd încă ne mai închipuim o Europă a luminilor, a creației pure, a bunei cuviințe, a bunelor maniere ș.
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și un excentric pianist englez. O poveste cu un prolog infernal și un epilog erotic irezistibil, capabil să topească orice reticente, anticipînd - dupa dorința cineastului - concordia metropolelor viitorului. Concordie izbutita deja în lumea filmului - oglindă mai mult sau mai putin idealizata a mediului înconjurător ori a fanteziilor vechi și noi, materializate prin jocul actorilor din patru zări: Nicoletta Braschi, delicată tovarășa de viață a globe-trotterului Benigni, si Horst Buchholz, ofițer neamț cretinizat de atmosfera lagărului de exterminare; Michele Placido și Enrico
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
erau tipărite direct sub formă de vederi. Dacă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial câteva fotografii ale unor celebrități au fost reproduse în masă cu scopul de a ridica moralul trupelor.În perioada postbelică, multe dintre imagini erau picturi idealizate, un fel de model la care orice orice femeie a vremii trebuia să aspire.În aceeași perioadă, feministele militau pentru drepturi, însă media încă nu era dispusă să facă prea multe compromisuri în ceea ce privea imaginea femeii în societate. Formele
Pin up girls.Cum s-a transformat imaginea femeii în bun de larg consum by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/73500_a_74825]
-
se-ntoarse spre Kazantzakis: - Aprecierile tale la adresa lui Zorbas sunt exagerate, să știi. Lauzi un om obișnuit a cărui imagine publică e foarte departe de imaginea pe care vrei s-o impui. - Zorbas e patriot, stărui Kazantzakis. - Ai plăsmuit un erou idealizat pe care vrei să-l transpui și în carte, pe când noi știm că e vorba de un om simplu, nici mai bun, nici mai rău decât ceilalți. Kazantzakis își înfruntă calm fosta soție: - Vreau să creez un erou de roman
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
continuare din punctul de ruptură, o ruptură de cincizeci de ani. Nu cumva o identitate cu epoca "normală", cea dinainte de 1940, este imposibil de realizat? În anii '60, literatura română redescoperea modernismul. Într-un fel se propune redescoperirea acelei epoci "idealizate" peste măsură. Vocației începutului (să ne întoarcem la Maiorescu) la români, pe care au observat-o mulți comentatori, nu îi scapă, se pare, nici "romstrăinul" Sorin Alexandrescu. Eseul Este cultura română o cultură marginală? pune o problemă extrem de interesantă legată
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
dar îi văd gesticulând - prin urmare, e o secvență intens vizuală, de ilustrată trimisă de la băile pe care această lume le frecventa de altfel asiduu: Baden-Baden, Karlsbad (Karlovy Vary), și chiar Odessa ori Balcic. Firește că e o percepție naivă, idealizată. Dar îmi repugnă interpretările conform cărora lumea lui Caragiale e una isterică, în care se urlă necontenit (hibă preluată și într-un film, de altminteri complet ratat, al lui Lucian Pintilie), se joacă la cacialma, iar indivizii se altoiesc unii
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate artificială: între o oralitate populară exclusiv pozitivă ("graiul țărănesc", "limba vie a poporului") și
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
reproducerea artistică nu poate fi niciodată cu totul deopotrivă cu aceea mecanică a fotografului. Din această cauză fotografiile puse în vânzare reprezintă figura lui Eminescu corectată de micile imperfecțiuni pe care le au trăsăturile feței. Brand ne dă un Eminescu idealizat."4 Această informație ne-a dus cu gândul la o carte poștală ilustrată (11 x 16 cm), din colecția noastră, ce-l reprezintă pe Eminescu în medalion oval și care pe spate poartă emblema "Bernhard Brand Pictor și Photographe in
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]