1,197 matches
-
oameni 1159. Plecând de la aceste premise conținutul categoriei de dreptate socială poate fi considerat ca definitiv compromis. Oamenii pot pretinde un minim de tratament social comun, egal, dar nu pot pretinde a fi egali între ei. De altfel, socialismul și ideologii socialismului nu i-au întrebat niciodată pe oameni dacă își doresc să fie egali între ei. Dacă ar fi făcut asta, în mod sigur ar fi avut surpriza să constate că oamenii, de fapt, nu-și doresc să fie egali
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
că este de asemenea obscur atunci când folosește și cuvântul clasa socială. Socialismul se raportează în mod eronat, profund nedrept, la patron ca la o ființă care nu poate fi numită om și care exploatează, este rău, lacom și inuman. Conform ideologilor socialiști, capitalistul este un om care nu muncește, deoarece ei înțeleg prin muncă doar munca manuală, lucrativă, fizică. Din această cauză, în toată istoria socialismului va exista o ruptură între cei care muncesc, adică "muncitorii", și cei care nu muncesc
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nici chiar pentru birocrația sa de partid și de stat. În deceniul opt al secolului trecut, toată lumea spunea, indiferent de poziție socială, că lucrurile nu sunt în ordine și nu mai pot rămâne așa. Un sistem atât de lăudat de către ideologii săi a căzut în câțiva ani pe un continent întreg, fără urmă de opoziție și fără nici un regret. Socialismul este unicul sistem instaurat cu războaie și revoluții, cu milioane de victime, care a căzut de la sine, ca un castel de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
prisos, iar producția va crește în asemenea măsură și oamenii se vor schimba într-atât, încât vor putea dispărea și ultimele forme de relații ale vechii societăți"1201. Socialismul, ca primă fază a orânduirii noi, comuniste, se afla, în concepția ideologilor săi, încă sub influența unor remanențe ale orânduirii capitaliste. În socialism încă mai există proprietate privată asupra mijloacelor de producție, și încă mai există bani. Eroarea socialiștilor de a considera banii ca pe ceva legat de raporturile de proprietate, de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în situația de a deveni rapid lipsiți de credibilitate. Un om în afara lui Dumnezeu este un om în afara lui însuși, dar și în afara celorlalți. Nu există o poziție atât de simplistă față de relația omului cu Dumnezeu, precum cea a socialiștilor. Ideologii lor au trăit cu sentimentul fals că religia este un instrument al celor bogați, folosit pentru a-i ține în dependență pe cei săraci. Viața noastră este însă un dat mult mai complex, asupra căruia nu se putea pronunța un
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
sunt savanții și artiștii: "Un savant e un om care prevede; prin rațiune știința oferă mijlocul de a prezice"71. Fenomenul a implicat numeroase proiecte fanteziste, a declanșat un val de reprezentări populare și a angajat un număr impresionant de ideologi, de vulgarizatori și de adepți. Cea mai utilă expunere a acestei "mode" a secolului al XIX-lea rămâne aceea făcută de Paul Bénichou într-o vastă reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în autorități morale. De aici dimensiunea de "cult laic" asupra căreia Paul Bénichou insistă în permanență. Ideologii saint-simonismului au căutat să transfere vechile prerogative ale religiei, de ghidare a oamenilor și a societății, asupra domeniului cunoașterii pozitive 73: raționalitatea trebuia să fie, din acest punct de vedere, mai mult decât o contribuție la cartografierea enciclopedică a universului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura transcendentă e interpretată nu ca instalare în agnosticism, ci ca „tentativă de a salva prin toate mijloacele demnitatea ființei umane”. Aceeași flexibilitate a judecăților, pe fondul intransigenței principiale, aceeași perspicacitate analitică în spirit marxist, exercitată într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
declară Lewis, Reagan-cel-din-poveste nu este același cu Reagan- strategul-politic și nici măcar cu Reagan-oratorul: Întrucât povestea constituie modalitatea dominantă din perspectiva căreia situația politică primește o interpretare, Reagan nu va fi perceput sau judecat ca politician sau strateg sau chiar ca ideolog decât dacă acesta este rolul definit pentru el ca parte a poveștii"563. Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine distincțiile de mai sus, Lewis subliniază faptul că povestea ce emerge din discursurile lui Reagan îl angajează pe președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și trei nopți, timp în care e obligat să revadă „o viață și o lume”. Atât mediul familial, meschin-pragmatic, cât și mediul social, marcat de filistinism, îl împing la pierzanie. Ideea aceasta, atunci evident îndrăzneață, nu avea cum să placă ideologilor stagnării și romanul, scris în 1969 și 1970, a putut fi publicat doar peste aproape două decenii. Interzicerea tipăririi acestui roman a avut urmări nefaste pentru întreaga literatură din spațiul basarabean. Dacă e adevărat că „momentul tipăririi lui este favorabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
un anumit punct de vedere, nu sunt altceva decât comportamentele de structură și considerație ale Școlii de la Ohio. De exemplu, funcția de executare, cea de planificare, de elaborare a politicii grupului etc. ilustrează din plin dimensiunea structurii, iar funcția de ideolog a liderului ca sursă de convingeri, valori și standarde pentru comportamentul subordonaților, funcție de imagine a tatălui - liderul fiind punctul nodal pentru sentimentele pozitive ale membrilor grupului și obiect de identificare și transfer -, ilustrează dimensiunea comportamentală numită considerație. Mintzberg (1973), la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
colțuri ale Europei, odată cu Jevons, Menger și Walras. Pentru filosofie, ca și pentru știință, proprietățile recunoscute ale unui fenomen complex sunt totuși, întotdeauna, fructele unui raționament a cărui validitate depinde de fiecare dată de robustețea bazei de plecare. Invers, pentru ideolog, proprietățile fenomenu-lui complex de studiat sunt considerate drept date a priori și ridicate la rang de principiu ideologic. Astfel, de exemplu, o economie de piață este o organizare eminamente complexă, a că-rei înțelegere nu poate fi asigurată printr-o observare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
imediate. În schimb, faptele elementare sau stilizate ar putea servi la aprecierea justeței descrierii, iar dacă ele admit că testele resping construcția teoretică, inteligența economiei de piață pe care ne-o furnizează teoria științifică ar trebui abandonată. În schimb, pentru ideologul pieței, eficacitatea regularizării comerciale constituie un principiu ce nu ar putea fi repus în cauză nici de eventualele contradicții reperate în discursul său, nici de prezentarea faptelor elementare, aparent contrarii. c) Teorema ideii fixe. Fără îndoială, principiul ideologic riscă să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a statusurilor. 2.1. Meritocrațiatc "2.1. Meritocrația" Lucrările de referință cad de acord, în principiu, că accepția primară a termenului „meritocrație” surprinde „un sistem în care promovarea este bazată pe realizările și abilitățile individuale” (Goldthorpe, 1997, p. 664). Pentru ideologii meritocrației, un asemenea sistem face irelevante, în explicarea promovării indivizilor în poziții sociale, orice caracteristici înnăscute, în afara celor care influențează realizările personale. Astfel, dacă aptitudinile sau talentele influențează realizările personale și, prin urmare, traseul social al unei persoane, aspectele care
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a le perpetua privilegiile. Această caracterizare se aplică îndeosebi sistemelor opresive, care pentru a se menține au nevoie de justificări elaborate. Din rasismul alb, de exemplu, fac parte idei despre deosebirile rasiale menite să justifice și să apere privilegiile albilor. Ideologii similare există și în sprijinul opresiunii de gen, clasă, etnice și religioase, într-un sens mai general, cultura fiecărui sistem social include o ideologie menită să explice și să justifice propria-i existență ca mod de viață, fie că este
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
centru orășenesc, aceasta trebuie să furnizeze societății medici, avocați, notari, profesori și, În administrația publică, funcțio nari cu o bună pregătire. Raportul intelectualilor univer sitari cu puterea a cunoscut inevitabil transfor mări. Transformările au oscilat Între asumarea unui rol de ideolog (cînd teologii, filozofii, juriștii strîng alianța cu papalitatea sau cu Imperiul) și asumarea unui rol tehnic (cînd s-au pus În slujba orașului ca profe sioniști și funcționari). Situația era Însă cu mult mai complexă, pentru că nu este nevoie să
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de putere: care, în acest caz, are nevoie de gândirea mea autonomă, de ideologia mea marxistă și de pasiunea mea îndârjită pentru a realiza acele reforme pe care ea le consideră acum necesare (și pentru care nu poate să găsească „ideologi” printre oamenii săi tradiționali). Tocmai această toleranță a puterii - în cadrul căreia oponentul poate să se comporte cu atâta agresivitate nobilă și tulburată - trebuie analizată și demascată. Tocmai ea este, în ultimă instanță, rațiunea unei serii de confuzii și de erori
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În 1926 a fost ales membru onorific al Academiei Române. M. rămâne unul din ideologii reprezentativi ai celei de-a doua generații junimiste atât prin fermitate, cât și prin sinceritatea pusă în răspândirea și apărarea principiilor societății. Influențat de H. Spencer și Em. Durkheim, el susține existența unor analogii între fenomenele sociale și cele biologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
Finkenthal 1, când afirmă că "prin Cioran, proza a întâlnit poezia, iar poezia a întâlnit formele, Cioran este un poet al prozei, creator de imagini și impresii"? Sau, mai departe, aceiași exegeți: "Ce este Cioran? Poet, filosof, moralist sau un ideolog dezamăgit? Un sfânt fără voie sau un impostor intelectual?"2. Credem că aparțin deopotrivă celor două lumi, fie ea literară sau filosofica, fapt pentru care obiectivul acestei lucrări a fost sa situam gândirea lor în spațiul de frontieră a două
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și beneficiat la început de consensul general, dar care s-a dovedit a fi o mare dezamăgire, pentru că i-au urmat ani lungi de umilințe și privațiuni, de o adevarată vânătoare de vrăjitoare. Vânătorii de vrăjitoare calificau drept comuniști sau ideologi ai terorismului pe oricine preconiza justiția socială ori sprijinea lupta popoarelor subjugate împotriva colonialismului. Cuvântul "dialectic" era în Argentina un stigmat diabolic ce dezvăluia existența Râului își amintește scriitorul 57. Rătăcit, așadar, într-o lume în descompunere, printre rămășițele unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înălțimea secolului al XX-lea sau, ca A. A. Smirnov și V. R. Grib - marxiști foarte severi la adresa "sociologiei vulgare" - îi salvează pe scriitorii burghezi recunoscând caracterul universal al umanismului lor. Astfel, Smirnov ajunge la concluzia că Shakespeare a fost "ideologul umanist al burgheziei, cel care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat pentru prima dată orânduirea feudală". *28 Critica marxistă este la înălțime când scoate la iveală implicațiile sociale subînțelese sau latente ale operei unui 150
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
rest. Experiența personală nu este, prin firea ei, încadrată ideologic. Ea scapă organic oricărui sistem. Naturalul funcționează după alte „sisteme“ decât cele ideologice, contrafăcute. Religia, în măsura în care se constituie ca sistem pe care îl poți îmbrățișa sau impune, cade sub domnia ideologi cului. Orice structură, configurație, sistem de idei încre me nit într o doctrină predicabilă devine, prin instrumentalizare, ideologie. Libere de orice miză „politică“, aceste structuri sunt doar expresia unei fenomenalități naturale, dezinte resate. Astfel sunt percepute, de exemplu, un tablou
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Hobbes. Respingerea lui Hobbes era cu atât mai urgentă cu cât, după îndepărtarea lui Clarendon de la guvernare, Hobbes a căpătat influență la Curte, unde avea discipoli pe contele Arlington și pe alți membri ai grupului CABAL (mai puțin Shaftsebury)77. Ideologii anglicani nu doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed of Mr. Hobbes examined a viitorului arhiepiscop de Canterbury, Thomas Tenison. În același
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tipărite. Personalitate puternică, s-a impus repede ca șef al generației ’60 și a reușit să tragă după el un număr mare de scriitori tineri care, în două decenii, au schimbat fața literaturii române. A recuperat modelele modernității, reprimate de ideologii realismului socialist, le-a reformulat și le-a introdus într-o nouă sinteză lirică. Nu a fost singurul care a făcut această operație de reabilitare a modernității, dar este cel care dă un sens programatic și strălucitor acestui fenomen. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
teoretic, pentru o poezie pe care o numește „metalingvistică”, concept care, tradus în termeni estetici, se identifică prin multe dimensiuni cu postmodernismul. S. este, așadar, un poet de graniță între o modernitate refuzată și în cele din urmă eliminată de ideologii literaturii realist-socialiste, o modernitate reinventată de el și de alți poeți din generația ’60, și o postmodernitate pe care, în fapt, o inventează, alături de Marin Sorescu și Leonid Dimov. După Arghezi, Bacovia, Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]