858 matches
-
Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al nostru. Vorbea și citea cu ușurință și limba idiș. Se ivise pe lume și trăise o vreme bună printre evrei, la Cernăuți, când aceștia aveau și dețineau în mâini băncile și comerțul. Și când, după 1964, au prins a reveni și reinvesti primii evrei din Occident, Stransky era căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
altă deosebire între gramatica V2 germanică și gramatica V2 romanică este legată de disponibilitatea ridicării verbului la C în propozițiile subordonate: în gramatica V2 a neerlandezei, a germanei sau a limbilor scandinave continentale 19 (dar nu și în islandeză sau idiș, v. Zwart 1997: 88; Diesing 1990), regula V2 vizează exclusiv propozițiile principale, pe când în gramatica V2 romanică regula V2 se aplică într-o proporție mai mică și în propozițiile subordonate (v. Ledgeway 2007; Poletto 2014: 8, 34; Wolfe 2015a, 2015b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1.1). 17 Autori ca Vikner (1995: cap. III); Zwart (1997: cap. III) atrag atenția asupra variației de manifestare a aplicării regulii V2: de exemplu, în neerlandeză regula V2 se aplică doar în propozițiile principale declarative, pe când în islandeză sau idiș regula V2 vizează atât propozițiile principale, cât și propozițiile subordonate (v. Diesing 1990; Zwart 1997: 88). 18 Mulțumesc lui Luigi Andriani pentru ajutorul pe care mi l-a dat pentru a construi aceste exemple ilustrative și lui Jenneke van der
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezultă, cel mai probabil, din deplasarea joasă a verbului (v. §4 pentru analiza românei vechi). 21 Limbile germanice în care regula V2 se aplică și în propoziții subordonate au primit o altă analiză sintactică. De exemplu, în analizele asupra limbii idiș datorate lui den Besten și Moed-van Walraven (1985) și Diesing (1990), gramatica V2 a fost analizată prin deplasarea verbului la I (deplasare V-la-I) și ridicarea constituentului preverbal în [Spec, IP]; acest specificator nu este specializat pentru găzduirea subiectului, ci este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a III-a, a III-a primară. Bineînțeles că eu nu știam nici să vorbesc bine românește. Am să vă spun de ce. Mama, fiind din Bucovina, vorbea stricat românește. Tata era din Transilvania. Ei nu vorbeau În casă românește, vorbeau idiș. Noi, copiii, bineînțeles că am vorbit limba care se vorbea În casă. În Transnistria vorbeam Între noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă spun de ce. Mama, fiind din Bucovina, vorbea stricat românește. Tata era din Transilvania. Ei nu vorbeau În casă românește, vorbeau idiș. Noi, copiii, bineînțeles că am vorbit limba care se vorbea În casă. În Transnistria vorbeam Între noi tot idiș. Părinții, totuși, fiind conștienți că anii trec și trebuie să Învățăm ceva, ne-au Învățat alfabetul un pic, cu o domnișoară, și un pic de românește. Am terminat chipurile clasa a III-a. Probabil că profesorii erau indulgenți cu noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și-a făcut ea o cofetărie mică și jumătate de zi spălam vasele acolo și când puteam Învățam și mergeam, totuși, și la școală. Așa că am avut o viață foarte chinuită. Acolo am urmat școala evreiască, chiar dacă nu știam bine idiș. Noi vorbeam numai nemțește. Am Învățat acolo și pe urmă am terminat liceul la Câmpulung Moldovenesc, vestitul liceu de fete „Dragoș Vodă”, dumneavoastră poate că nu știți. Pe urmă am dat la facultate la Cluj, am luat și acolo examenul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și pe urmă mi-a dat-o. Foarte răi au fost. Dar de ce este așa o primitivitate acolo? Poate că acum Kucima a făcut ordine. Dar de ce era așa o mizerie mare? E adevărat un lucru: un singur copil vorbea idiș, iar ceilalți vorbeau ucrainește; românește - nici unul. Și Încă ceva: domnul Alexianu, vestitul Alexianu, a fost un câine, exact ca Antonescu. Era guvernatorul Transnistriei și... Era guvernatorul Transnistriei și el niciodată nu a făcut nimic pentru noi, dinmpotrivă. Și fiul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Zic: „Habar n-am, nu știu nimic”. Dar știu că atunci când am intrat În clasa I știam să scriu, să citesc, știam eu ce știam - că, de fapt și de drept, eu nu vorbeam numai limba română acolo. Vorbeam și idiș, și rusa - În capul ăla de copil se amestecau toate limbile, Încât atunci când am ajuns la Iași, În ’45, pur și simplu era foarte greu cu limba română, fiindcă trebuia să o Învăț cum trebuie. Cu toate că eu am crescut cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
obligat să repetăm clasa a III-a În rusă, că eram În clasa a III-a. Au venit Înapoi românii, În ’41, și s-a terminat cu școala. Dar limba noastră maternă e germana: părinții mei vorbeau germană acasă și idiș, dar cu noi vorbeau germana. Și s-a nimerit această carte a lui Schiller și eu Învățam poezii pe de rost. Și acum știu vreo două-trei strofe din „Clopotul”, o poezie lungă de Schiller. Și m-am Învățat să citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tata și cu un prieten de-al lui, i-am uitat numele - era din Târgu-Mureș, frizer de meserie și avea un băiat mai mare decât mine. - Dumneavoastră știați germana când ați ajuns În lagăr? - Nu. - Părinții dumneavoastră? - Parcă știau ceva idiș. Se descurcau cu germana, la nevoie... Și făcea această „stânga-dreapta”. Tata zice: „Fii atent, dacă Îți spune la dreapta să nu vă despărțiți, să fiți Împreună”. Ăla era mai mare decât mine cu un an-doi. Eram mic. Când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le era frică la toți, Însă nu erau religioși... Nici eu nu mi-am Însușit o educație religioasă. Mai mult laică. Sigur că da, mi-am Însușit cultura evreiască, dar eu sunt de cultură românească. Dovadă că nu prea știu idiș. Nu mai vorbesc de ebraică. Știu numai româna și am Învățat maghiara. - În perioada dinainte de război ați sesizat anumite diferențe În privința statutului evreilor? - În perioada românească, adică Începând de prin ’38, au Început legile discriminatorii. Țin foarte bine minte când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
limbă, că este o treabă mai interesantă, Înainte de a ajunge la lagăr. Domnule, trebuie să știi că evreii mai elevați din Cluj nu aveau de fapt o limbă maternă, ci mai multe limbi materne. Cei foarte bigoți aveau limba maternă idiș, care este o germană stricată În care se amestecau cuvinte ebraice, dar foarte puțin. Deci În lexic, ponderea cuvintelor ebraice originale este foarte mică. Marea majoritate a populației evreiești băștinașe, nu cei care au venit după război, aveau ca limbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de noroc și câștig. Am încercat să-l ridic, dar nu mai sufla. Unul din băieții de prăvălie a fugit și i-a anunțat nevasta. Aceasta a început să țipe și să strige ceva ce nu înțelegeam, căci vorbea în idiș. Erau, deci, evrei. Au apărut ca din pământ șapte-opt bărbați care m-au prins imediat, mi-au rupt sutana și m-au dus în lovituri la Poliție: „Iată, oameni buni, popii omoară oameni pe stradă. Iată, popii este fasciști, legionari
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Eu alerg după voi prin toată lumea ca să vă trimit în Israel și voi vă duceți să luptați pentru goimi? Nenorocitule!, l-a apostrofat Litman. Dându-și seama că a sărit peste cal, stăpânindu-se, i-a șoptit o întrebare în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de superioritate și scârbă: „Jidani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai înverșunați dușmani ai naționalismului românesc. Era totodată supărat, pentru că văzuse că pînă și după unirea României cu Transilvania, evreii susțineau menținerea școlilor cu limba de predare maghiară, respingînd oferta guvernului român de a înființa școli cu limba de predare idiș sau chiar ebraică. Exclama iritat: "De ce nu urmează evreii români exemplul evreilor unguri din Transilvania și nu manifestă aceeași loialitate față de România ca și față de Ungaria chiar și după retragerea administrației maghiare?"36. Să nu fi înțeles Iorga motivele loialității
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea reciproc și care a luat sfîrșit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că "evreii se bucură de fiecare înfrîngere românească" în fața armatei germane. Mai tîrziu (în stilul său evocator), el prevedea întîmpinarea cu flori în mîini de către evrei a trupelor germane și ținerea de discursuri de bun venit în "jargon" (adică în idiș)34. Iorga, ca și mulți alți gentili din zonă, le reproșa soldaților evrei că nu dau dovadă de curaj. Așa cum spunea el, "ei nu manifestaseră cine știe ce eroism de pe vremea Vechiului Testament". Se aștepta oare Iorga (sau alți critici ai evreilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
o problemă: practic, nici un evreu nici cei nou veniți, nici ceilalți nu manifesta interes față de sămănătorism. Condamnînd aspru aproape zilnic excesele antisemite, Iorga le cerea la fel de consecvent evreilor să-și părăsească ghetourile, să renunțe la izolarea și la limba lor (idiș) etc.89 Comentînd asupra "tulburărilor antisemite", Iorga susținea că "în România Mare, cu toate că elementul românesc trebuie să fie predominant, trebuie să fie loc și pentru alte naționalități. Evreii nu trebuie să fie rău tratați". El le amintea oamenilor că, deși
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
deveni români. Îi cunoștea și pe evreii din Basarabia și era furios pe evreii din Cernăuți. Evreilor acestei metropole austro-evreiești (după părerea lui Iorga) le displăcea pînă și sunetul clopotelor bisericilor, iar românii de acolo trebuiau să învețe germana sau idiș ca să comunice cu evreii în prăvăliile acestora. Dacă pretindeau să li se vorbească românește, erau insultați 23. În timpul premieratului său, spre marea sa iritare, a fost fondat "Partidul Evreiesc". Dat fiind că Iorga voia să-i românizeze pe evrei, un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pic de entuziasm pentru sămănătorismul lui Iorga. La alegeri, majoritatea evreilor îi votau pe liberali și Iorga știa acest lucru. Deși nu se poate spune că nu făcea eforturi susținute ca să le cîștige voturile! Chiar a publicat pamflete electorale în idiș, expunînd programul Partidului său Naționalist Democrat și a încercat să formeze un corp electoral evreiesc. Situația evreilor era atît de precară încît ei nu-și puteau permite vise romantice sămănătoriste. În perioada interbelică, mai exista o problemă pe care Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Moses Gaster (doctor în filologie și autor al unor lucrări despre literatura română), E. Schwartzfeld (doctor în drept și redactor al ziarului evreiesc în limba română Fraternitatea), J. Schein (colaborator la Bukarester Freie Presse), M. Aziel (redactor-șef al ziarului idiș Hajoetz), B. Brociner și I. Bettelheim (ziariști la Bukarester Tageblatt), M. Rosenfeld și I.H. Fior (ziariști la Vocea Dreptății din Botoșani). Expulzarea s-a făcut prin invocarea Legii din 6/18 aprilie 1881, cunoscută sub denumirea de „Legea asupra străinilor
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
astfel: 1. Art. 73, alin 1. În aceleași condițiuni în care funcționează Teatrul Național din București, vor funcționa și Teatrele Naționale din Iași, Cluj, Craiova, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Teatrul Sacuesc din Tg. Mureș și, Teatrul în limba idiș Ikuf din București. 2. Art. 161. În aceleași condițiuni în care funcționează Opera de Stat din București, vor funcționa și Operele de Stat din Cluj și Timișoara, precum și Opera maghiară de Stat din Cluj. Ele sînt sub controlul Ministerului Artelor
DECRET nr. 391 din 17 decembrie 1948 pentru modificarea Legii Nr. 265 din 18 Iulie 1947 , în vederea scindarii Teatrului Maghiar de Stat de Drama şi Opera din Cluj. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128780_a_130109]
-
Art. 73. - În aceleași condițiuni în care funcționează Teatrul Național din București, vor funcționa și Teatrele Naționale din Iași, Cluj, Craiova, Teatrul Maghiar, de Stat de Dramă și Opera din Cluj, Teatrul Secuiesc, din Tg. Mureș, si Teatrul în Limba idiș, Ykuf, din București". -----------
DECRET nr. 168 din 31 iulie 1948 pentru modificarea art. 73, alin. 1, din legea Nr. 265 din 18 Iulie 1947 , pentru organizarea Teatrelor, Operelor şi Filarmonicelor de Stat, precum şi pentru regimul spectacolelor publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141210_a_142539]
-
de faptul că până În anul 1930 Basarabia românească nu avea nici un cotidian românesc ci corespondenți diletanți pentru presa centrală din București, presă În cea mai mare parte aservită intereselor străine. Existau În schimb câteva ziare În limba rusă și În idiș care Își etalau În deplină libertate intențiile lor șovine, antiromânești. Cotidianele “Pravda” și “Izvestia” răspândeau nestingherit șovinismul antiromânesc și susținerea fățișă pentru o Basarabie Sovietică. În acest asalt antiromânesc, tânărul seminarist trage clopotul de alarmă la Congresul studențesc de la Sibiu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]