614 matches
-
efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi fost deja terifiant. Căci era vorba aici de o religie deosebit de nesănătoasă și periculoasă pentru un om. Ca vechea idolatrie de pe Pământ, cu care semăna, ea se baza pe identificarea simbolurilor; dar, spre deosebire de analoagele ei în spațiu și timp, ea risca să iște un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
efectiv să formeze cuvintele prevăzute. Atunci, pentru prima oară se întrebă cum privea Secoh trezirea "Zeului" lui. Efectul trebuie să fi fost deja terifiant. Căci era vorba aici de o religie deosebit de nesănătoasă și periculoasă pentru un om. Ca vechea idolatrie de pe Pământ, cu care semăna, ea se baza pe identificarea simbolurilor; dar, spre deosebire de analoagele ei în spațiu și timp, ea risca să iște un soi aparte de catastrofă, căci era vorba de un "idol" viu, deși inconștient. Pentru a accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce primesc și oferă; povestea apare drept inițiatică. La fel, orice putere depinde de forța mâinii, mâna cea tare, fie că se referă la câștigarea puterii, fie că trimite spre accentuarea cuvintelor, ori la pecetluirea legământului prin binecuvântare ori blestem. Idolatria și pedepsele corporale trimit spre mâini, prin care se făceau adesea și verificările jurămintelor. De asemenea, prin selectare și aranjare a termenilor, ființele umane se informează despre spațiul parcurs și despre ordinea folosită (aici, întrebările: de unde, încotro) și despre o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
et Novi Testamenti CXXVII în care autorul, anonim, este același al Comentariului la cele 13 epistole ale lui Paul, numit succesiv de Erasmus Ambroziaster. El arată ca fiind păcate care nu pot fi iertate, după novațieni, relațiile sexuale nepermise și idolatria, dar nu mai spune cu mai mare precizie în ce anume constă pentru ei relația sexuală nepermisă. Grigore din Nazianz îi reproșează lui Novațian că nu permite tinerelor văduve să se recăsătorească, în ciuda dificultăților vârstei lor și în ciuda a ceea ce
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sclipiră de mânie. Nu și dacă e vorba de niște principii greșite. Asta nu e ceva de respectat. —Greșite? — Toată venerația asta pentru pământ: fiecare centimetru trebuie să fie al nostru, al nostru, al nostru. E un fel de boală. Idolatrie sau ceva asemănător. Și uite la ce a dus. E mort și a luat-o și pe mama cu el. —Tatăl tău știa care e părerea ta? — Ne certam tot timpul. De fiecare dată spunea că din cauza asta stăteam deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și trimiși spre pocăire în sihăstrii claustrale din toate taberele artei îndrăcite unde pîndesc: rasputinii popiți, călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai dificilă, ea producîndu-se cu adevărat abia în anii ’90. Cele două volume despre Modernismul românesc semnate de Dumitru Micu conțin numeroase referiri la Urmuz, inclusiv comparații cu poeți români postbelici. Geo Dumitrescu, de pildă, „l-a admirat pînă la idolatrie pe înainte-mergătorul tuturor avangardiștilor din secol, pe Urmuz”, lăsîndu-se însă doar „influențat, nu asimilat”: „Niciunde în versurile lui Geo Dumitrescu parodierea automatismelor limbajului nu este dusă pînă la separarea semnului lingvistic de sens, pînă la articularea de enunțuri ilogice, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că nu toate se comportă la fel. Eu, Însă, merg pînă acolo Încât Îndrăznesc să afirm că și cele bune reprezintă niște forțe malefice, demonice, În sensul că, În aceste cazuri, bărbații singuri, din prea mare dragoste, ce atinge proporțiile idolatriei, se Înhamă la o robie deosebit de slugarnică și Înjositoare. Cât privește Îndemnul tău de a da cezarului ce este al lui, am să-ți răspund că eu știu de două ori mai multe dictoane și cugetări celebre decât cele inserate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de-a lungul timpului, am identificat-o cu o sexualitate negată sau înăbușită. Pentru cei din vechime, termenul virginitas, întrucât deja în Apocalipsă cei feciorelnici îl urmează pe Miel oriunde merge, se referă la cei care s-au abținut de la idolatrie. În vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
În vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești și întotdeauna se identifică cu un exces de vitalitate desfrânată: sărbători, banchete, orgii. Așa-numiții parthenoi sunt persoane care nu urmează acest model de viață excitată și excitantă, ci se lipsesc de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vechile culte idolatrice, de obicei, aflăm culte orgiastice, în care elementul sexual se dezlănțuie până-ntr-atât că ajunge să nege orice limită. Pentru vizionarul din Patmos, așa-numiții parthenoi, feciorelnicii, sunt cei care nu s-au amestecat cu idolatria. Idolatria, de obicei, se etalează în straie carnavalești și întotdeauna se identifică cu un exces de vitalitate desfrânată: sărbători, banchete, orgii. Așa-numiții parthenoi sunt persoane care nu urmează acest model de viață excitată și excitantă, ci se lipsesc de un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care - dacă este primită și onorată - ne permite să trăim într-un mod diferit. În acest fel am putea fi profeții unor modalități diferite de a locui în lume și de a gusta bucuria vieții în plinătate, fără a ceda idolatriei excesului, care este o negare a limitei, o negare a propriei creaturalități, a dăruirii și a solidarității cu toți oamenii. Pornind de la această considerație, trebuie să conștientizăm, cu simplitate și onestitate, că mulți dintre cei care au îmbrățișat viața consacrată
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vestea cea bună; peste tot masele laice se prezintă entuziaste în jurul conducătorilor pentru a le aduce omagii. Mass-media a făcut din noi participanții și contemporanii tuturor nebuniilor de pe această planetă, ai tuturor admirațiilor și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar își dau seama de ce se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în realitate. Adevărul e că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-ndrăgostită față de un stăpîn admirat au o irezistibilă dulceață. Ceea ce erau odinioară apărătorii cetăților galo-romane de după căderea Imperiului sînt astăzi mîntuitorii societăților noastre democratice și revoluționare, adică obiectul unei idolatrii entuziaste, al unei înjosiri pasionate"36. De ce această adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor, în termeni simpli și colorați, un răspuns la întrebările lor, dă un nume anonimatului lor. Ele îi percep răspunsul ca pe un adevăr absolut, dar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
XIV-lea î. Hr., în epoca faraonului Amenofis al IV-lea. Acesta s-a convertit la cultul monoteist al lui Aton și în cinstea lui și-a preschimbat numele în Ikhanaton. A încercat să taie din rădăcină politeismul cu zeitățile și idolatriile străvechi, ajungînd chiar să interzică folosirea pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă capitală departe de Teba și de reședința tradițională a preoților lui Amon, numele ei fiind Akhetaton, "Zarea lui Aton". În Egipt, ca și în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
religia de masă, observa Max Weber, depinde adesea și în mod direct de procedee artistice, pentru a atinge puterea dorită a efectelor sale întrucît ea este înclinată spre a face concesiuni maselor, iar acestea au pretutindeni aplecare spre magie și idolatrie"522. Cu mult timp înainte, cavalerul de Jancourt făcuse aceeași observație: "În toate timpurile, cei care au domnit asupra popoarelor au știut să se slujească de picturi și de statui, pentru a le trezi mai puternic sentimentele dorite de ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cărții, fie campionii liberalismului secular - sunt chemate la un permanent exercițiu de autointerpretare. Respectul față de trecut și grija față de viitor, precum și nostalgia transparenței sunt trăsături contrare Babilonului. Fiind majoritară și expansivă, entropică și oncogenă, ideologia haosului nu dă nimănui explicații. Idolatria preferă anonimatul. Ca să poată vrăji, Babelul cultivă amnezia și ambiguitatea. La antipozi, pentru teologii creștini demni de propriul lor nume, investigarea eredității tradiției ecleziale și explorarea memoriei ecumenice sunt sarcini întotdeauna benefice și urgente. Din punct de vedere politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic și individualismul moralist
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evenimentelor relatate de Evanghelie ca punct de plecare pentru reflecția teologică, activitatea pastorală și celebrarea liturgică a Bisericii. Iisus apare ca figură centrală a unei proclamații revoluționare: El este adevăratul Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Domn peste neamuri, chemat să denunțe idolatria religioasă a vechiului Israel, dar și neștiința neamurilor afectate de nevroza colectivă a autoîndumnezeirii. „Împărăția lui Dumnezeu” nu putea fi, în mintea iudeilor și a romanilor, decât o noțiune politică, iar moartea și învierea lui Iisus reprezintă evenimentul fondator al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de națiune egal îndreptățită față cu națiune egal îndreptățită. E timpul ca să ni se răsplătească și nouă sacrificiele cari le-am adus secol cu secol acestei Austrie carea ne-a fost vitregă și acestor Habsburgi pe carii îi iubim cu idolatrie fără să știm de ce, pentru cari ne-am vărsat de atâtea ori sângele inimei noastre fără ca ei să facă nimica pentru noi. Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem și noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau în realitatea virtuală), ci și în noi comunități tribale care se definesc prin moștenirea lor culturală și un intens sentiment de apartenență. Pentru a împiedica fragmentarea societății în asemenea comunități închise, impenetrabile, nu rareori anomice, vor trebui redescoperite, dincolo de idolatria consumului și hedonismul narcisist, relațiile sociale, responsabilitatea, solidaritatea, în primul rînd prin deschiderea spre o cultură comunicațională, spre universul sensului și valorii. De fapt, sentimentul de apartenență națională și ocultarea minorităților au jucat un rol esențial în colapsul regimurilor comuniste
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dovedește că tezele anistorice ale epistemologiei nu au fundamente reale și deci nu pot fi susținute, epistemologia însăși nu mai are de ales și trebuie să devină o formă de hermeneutică". Pentru că a acționat anterior (prin fenomenele uneori chiar de idolatrie masivă declanșate de operele unui Heidegger ori Nietzsche), dar și în paralel cu postmodernismul literar, nu mai poate fi vorba despre o simplă similaritate, ca în cazul arhitecturii, ci de o înrâurire directă. Una care s-a transformat, treptat, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim necesar de precepte rituale. Existența acestei duble clientele a iudaismului avea să fie ulterior de o importanță majoră pentru răspândirea creștinismului. Deși izvoarele literare, exceptând opera voluminoasă a filozofului Filon din Alexandria (20
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căderii omului, pentru a frâna neamurile din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca o funcție civilă datorită pericolului idolatriei, iar în Apologeticum (38, 3) accentuează concepția de prezentă în Ad Diognetum, 5, despre autonomia creștinului în treburile publice. Printre adepții noii religii se evidenția diversitatea existentă între sfera politică și cea religioasă: apare o concepție originală despre puterea civilă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dar golită de caracterul sacral. Opoziția nu este îndreptată împotriva romanității în general din moment ce este recunoscută valoarea serviciului adus organizării civile, ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]