KorAP: Find »[drukola/base=ienicer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...51 >

1,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

puternice chiar În coasta Albaniei lui Skanderbeg. Pe timpul zilei, În satele din regiune domnea o neliniște surdă, iar grupuri bine Înarmate de spahii treceau agale călări, veghind ca birurile să fie strânse și flăcăii să fie luați În trupele de ieniceri, astfel Încât, În anii următori, șansele unei opoziții militare să fie tot mai mici. Pe timpul nopții Însă, nimeni nu mai ieșea din casele mari, pietruite, cu curți interioare. Adeseori, În păduri se auzeau tropote de cai, zgomote de luptă, țipete de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dangăte de clopot ale mănăstirilor la vecernie. Oană descălecă și privi cu atenție În vale. La cinci sute de pași mai jos se afla drumul de care. De undeva dinspre nord se auzea un zgomot surd, ritmic. Două regimente de ieniceri, Înaintând În ritm de marș. Iscoadele se aflau Înainte, atât pe drum, cât și la liziera pădurii. Căpitanul socoti distanțele și Își dădu seama că regimentele porniseră dinspre Belgrad, căci nici o altă cetate din nord n-ar fi putut adăposti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
locului În care se afla căpitanul, drumul se strâmta. Era mărginit Într-o parte de o coastă abruptă și În cealaltă de apele Moravei. Planul nu putea fi altul decât cel pe care Oană Îl imaginase deja. Pe măsură ce trupele de ieniceri intrau În defileu, erau nevoite să rupă formația și să intre În rânduri de trei. Lungimea lor se dubla, Întinzându-se pe aproape doi kilometri. Dar posibilitatea lor de a riposta În fața unui atac se diminua pe măsură. Trupele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cum să ajungă la cele din față, iar manevrele erau aproape imposibile. Deodată, ceea ce lui Oană i se părea inevitabil se produse. De pe culmea dealului se auziră chiuituri puternice și un grup de călăreți coborî panta, năpustindu-se asupra avangardei ienicerilor. Erau Îmbrăcați În straie de țărani, peste care purtau platoșe din piele. Nu păreau a avea alte arme decât săbii ușor Încovoiate sau, unii, chiar iatagane turcești. La brâul unora dintre ei străluceau junghere lungi, Încovoiate și ele, după moda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
purtau platoșe din piele. Nu păreau a avea alte arme decât săbii ușor Încovoiate sau, unii, chiar iatagane turcești. La brâul unora dintre ei străluceau junghere lungi, Încovoiate și ele, după moda balcanică. Atacul avea suficientă forță ca să spargă rândurile ienicerilor. Avangarda fu dezorganizată pentru câteva clipe, dar turcii depășiră repede momentul surprizei și organizară apărarea În formație compactă. Se vedea că erau trupe experimentate, care luptaseră În războaie. Nici o panică nu se simțea În rândurile lor. Dimpotrivă, cu o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
câteva clipe, dar turcii depășiră repede momentul surprizei și organizară apărarea În formație compactă. Se vedea că erau trupe experimentate, care luptaseră În războaie. Nici o panică nu se simțea În rândurile lor. Dimpotrivă, cu o mișcare ce părea Îndelung exersată, ienicerii scoaseră În față aruncătorii de sulițe, care reușiră să oprească atacul, iar apoi trecură la contraatac. Primele rânduri erau Înarmate cu sulițe lungi de aproximativ trei metri, folosite În bătăliile de câmp pentru oprirea șarjelor de cavalerie. În spatele avangardei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
luptă, imposibil de spart cu doar două sute de luptători. Unul dintre careuri Începu urcușul pantei, pentru a cădea În spatele atacatorilor. Din cauza terenului abrupt și strâmt, lupta de cavalerie era greoaie. În schimb, cea pedestră, stăpânită la perfecție de trupele de ieniceri, devenea din ce În ce mai eficace. În curând, luptătorii pădurilor aveau să fie prinși Între avangarda pe care nu reușiseră să o zdrobească și trupele care se apropiau din spatele lor. Dar acest lucru nu se Întâmplă. La fel de iute cum atacaseră, necunoscuții se retraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Regimentele se Încolonară din nou, reluând marșul, În ritmul tobelor. Fără să fie surprins, Oană se Întoarse și privi spre cei zece călăreți care stăteau nemișcați la cincizeci de pași În spatele lui. Îl văzuseră. Știau că nu e unul dintre ieniceri și nici un alt fel de dușman, fiindcă nu făcuse nimic Împotriva lor. Dar era, totuși, un străin. Poate o iscoadă a altei puteri. Prezența lui acolo trebuia lămurită. Căpitanul luă calul de dârlogi și se Îndreptă spre călăreți. Unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mici cascade, din Înălțimile abia bănuite ale muntelui. Nu erau mai mult de zece-douăsprezece case de lemn. În jurul lor se mai aflau aproape douăzeci de corturi, destul de puțin asemănătoare Între ele. După forme și culori, câteva aparținuseră unei tabere de ieniceri, iar altele, unei armate creștine. Cele largi și pătrate, obișnuite În taberele militare ungare, erau mai vechi și mai peticite. Cele turcești, rotunde, cu un vârf gol În care se afla, de regulă, semnul semilunii, păreau mai noi. Odată cu sosirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Preotul traduse, dar răspunsul căpitanului nu păru tocmai mulțumitor. - Căpitanul spune că astea sunt povești. Dacă nu mărturisești pentru cine ai venit să iscodești cetele de haiduci ale lui Mihajlo, vei fi pus la cazne. Ai la tine haine de ienicer, ai două pumnale care vin de la Istanbul. Și ești prins chiar lângă trupele de ieniceri care trec pe malul Ibarului. - Dezlegați-mă! spuse Oană, mai hotărât, văzând că discuția se transformă În interogatoriu și că haiducii nu au nici cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Dacă nu mărturisești pentru cine ai venit să iscodești cetele de haiduci ale lui Mihajlo, vei fi pus la cazne. Ai la tine haine de ienicer, ai două pumnale care vin de la Istanbul. Și ești prins chiar lângă trupele de ieniceri care trec pe malul Ibarului. - Dezlegați-mă! spuse Oană, mai hotărât, văzând că discuția se transformă În interogatoriu și că haiducii nu au nici cea mai mică intenție de a asculta răspunsurile lui. Preotul traduse. Haiducul care se Înclinase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
rămas pe Valea Moravei, punând garnizoane și organizând obștile. Dar se grăbea și el spre Belgrad. Atunci s-a Întâmplat nenorocirea. După ce ne-am risipit toți, achingiii au apărut din nou pe crestele munților. Aveau În spatele lor trupe puternice de ieniceri. Au năvălit asupra noastră și, până să ne dăm seama ce se Întâmplă, eram În lanțuri, sub bice, pe drumul Ibarului. Robi. Mama Jovankăi a murit sub bici. Fetița a rămas lângă mine, legată și ea. Într-o singură noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În lanțuri, sub bice, pe drumul Ibarului. Robi. Mama Jovankăi a murit sub bici. Fetița a rămas lângă mine, legată și ea. Într-o singură noapte, turcii ne luaseră tot. Animale, grâne, arme, copii. Băieții erau duși În trupele de ieniceri, fetele - În haremurile beilor și ale pașalelor. Mergeam Împiedicat În lanțuri și simțeam doar gust de pământ și de lacrimi. Eram vreo patru sute de robi, păziți de tot atâția achingii. În față și În spate se aflau ieniceri. Și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trupele de ieniceri, fetele - În haremurile beilor și ale pașalelor. Mergeam Împiedicat În lanțuri și simțeam doar gust de pământ și de lacrimi. Eram vreo patru sute de robi, păziți de tot atâția achingii. În față și În spate se aflau ieniceri. Și atunci, parcă prin vis, am auzit un corn sunând. De două ori lung, o dată scurt. - Garda Măriei Sale, În formație de luptă... spuse, Încet, Oană. Mihajlo tresări. Nu știa pe nimeni care să fi cunoscut semnalele Apărătorilor. Să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
care i-a dat peste cap pe achingii, ca și cum ar fi suflat peste ei un vânt de furtună. Și iarăși cornul, parcă Îl aud și acum, un singur sunet lung. - Descălecarea și angajarea luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri. Unii aveau săbii lungi de două mâini. Alții mânuiau măciuci și buzdugane. Ienicerii n-au dat Înapoi, dar au Început să cadă uciși. Nu erau spadasini atât de buni ca aceia cu semnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
achingii, ca și cum ar fi suflat peste ei un vânt de furtună. Și iarăși cornul, parcă Îl aud și acum, un singur sunet lung. - Descălecarea și angajarea luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri. Unii aveau săbii lungi de două mâini. Alții mânuiau măciuci și buzdugane. Ienicerii n-au dat Înapoi, dar au Început să cadă uciși. Nu erau spadasini atât de buni ca aceia cu semnul scutului și al spadei. În Învălmășeala aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cornul, parcă Îl aud și acum, un singur sunet lung. - Descălecarea și angajarea luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri. Unii aveau săbii lungi de două mâini. Alții mânuiau măciuci și buzdugane. Ienicerii n-au dat Înapoi, dar au Început să cadă uciși. Nu erau spadasini atât de buni ca aceia cu semnul scutului și al spadei. În Învălmășeala aceea, Mircea m-a văzut. S-a repezit, mi-a scos lanțurile și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
atât de buni ca aceia cu semnul scutului și al spadei. În Învălmășeala aceea, Mircea m-a văzut. S-a repezit, mi-a scos lanțurile și mi-a spus atât: dezlegi robii, iei armele și intri În luptă prin spatele ienicerilor. Am făcut Întocmai. În două ceasuri, mai rămăseseră doar câteva zeci de ieniceri, care Încercau să fugă dincolo de râu. În jurul focului se făcuse liniște. Chiar și cei care știau acele Întâmplări le mai ascultau o dată, Înfiorați. Unul dintre ei Începuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
aceea, Mircea m-a văzut. S-a repezit, mi-a scos lanțurile și mi-a spus atât: dezlegi robii, iei armele și intri În luptă prin spatele ienicerilor. Am făcut Întocmai. În două ceasuri, mai rămăseseră doar câteva zeci de ieniceri, care Încercau să fugă dincolo de râu. În jurul focului se făcuse liniște. Chiar și cei care știau acele Întâmplări le mai ascultau o dată, Înfiorați. Unul dintre ei Începuse să taie hălci din mistrețul fript, punându-le În farfurii de lemn, frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
adunară În codru. Așezarea deveni pustie. Oană făcu semnul unui cerc și, când se văzu Înconjurat de haiduci, spuse: - Satul va fi atacat dinspre sud. Nu știm cine sunt, dar vin pe jos, ca să nu fie auziți. Presupun că sunt ieniceri. Dacă așa este, atunci misiunea lor este să distrugă cuiburile de haiduci ca să asigure trecerea trupelor pe ruta dintre Marea Adriatică și Belgrad. Se bazează pe surpriză, pe noapte și poate pe un număr superior de războinici. Iată care e planul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dintre Marea Adriatică și Belgrad. Se bazează pe surpriză, pe noapte și poate pe un număr superior de războinici. Iată care e planul. O sută de haiduci fac un ocol larg și revin În sudul satului. Îi lasă să treacă pe ieniceri până la semnalul nostru. Ceilalți rămân la nord. Avem arcași? - Da, spuse Mihajlo. - Cel mai bun arcaș să stea lângă mine. Mai avem nevoie de douăzeci, desfășurați la liziera pădurii. Culcați În iarbă. O să vedem mai bine câți sunt și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
bine câți sunt și ce arme au după două trageri cu săgeți aprinse. Se poate? - Moje1, răspunse Mihajlo. - Apoi Încă cinci trageri, chiar În centrul lor. Atacul nostru va Începe, În același timp, dinspre nord și sud. Arcașii rămân pregătiți. Ienicerii se vor organiza. Doborâm primele rânduri și ne retragem. Satul fiind pustiu, vor trebui să vină după noi. Haiducii sârbi sunt faimoși pentru luptele de hărțuială. E adevărat? - Adevărat, mormăi Mihajlo. - Atunci, dovediți-o. Retrageți-vă prin păduri și prindeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pustiu, vor trebui să vină după noi. Haiducii sârbi sunt faimoși pentru luptele de hărțuială. E adevărat? - Adevărat, mormăi Mihajlo. - Atunci, dovediți-o. Retrageți-vă prin păduri și prindeți-i În atacuri scurte. Nu zăboviți mult, ca să nu pierdeți oameni. Ienicerii sunt oșteni experimentați. Dar nu cunosc munții aceștia ca voi. Toată lumea trecu pe poziții. Era un fel nou de a lupta, neobișnuit pentru haiducii Învățați să năvălească asupra dușmanilor cu toată forța, luptând până la capăt sau retrăgându-se când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
a salva totul fără a pierde aproape nimic. Fluierul mierlei le arătă că nu mai era timp. Era semnalul străjilor. Nimic nu se mai auzi În liniștea nopții. Doar un foșnet, care putea fi luat drept o adiere de vânt. Ienicerii soseau tăcuți, aplecați sub ierburile mari. Nu se deslușea nici câți sunt, nici cu ce manevră plănuiau să deschidă atacul. La un moment dat, se opriră. Se Întâmplase ceva. Și totuși, nici unul dintre haiduci nu mișcase. Oană Își dădu repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mari. Nu se deslușea nici câți sunt, nici cu ce manevră plănuiau să deschidă atacul. La un moment dat, se opriră. Se Întâmplase ceva. Și totuși, nici unul dintre haiduci nu mișcase. Oană Își dădu repede seama că uitase un amănunt. Ienicerii ar fi trebuit să Întâlnească deja străjile. O așezare de haiduci fără străji e un lucru ciudat. La scurt timp, foșnetul reîncepu, iar căpitanul răsuflă ușurat. Șeful ienicerilor considerase, probabil, că haiducii aveau o Încredere atât de mare În ascunzătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]