420 matches
-
de pe perină și ia cu vârful sabiei perina, de-o aruncă în foc! A fost atinsă de mâna lui. {EminescuOpVIII 198} 2277 [PETRU] Apăr drepturile mele când le văd lovite-n alții, Când lovești însă în mine... Petru Vodă-i iertător. * 2306 Sosesc acu din Putna. S-au întîmplat minune Și nici mult nu cred încă să mai trăiască, Doamne. În miezul nopții astăzi s-auzi un cântec jalnic: Călugării treziți-s din negrele chilii, Biserica o văd ei că toată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fantastică, aud și acum râsul acela sănătos, văd și acum zâmbetul larg și plin, ochii mari și luminoși, năucitor de plini de viață, în spatele cărora plutea mitocanca, ce va fi fost una poate mai slobodă la gură, dar îngăduitoare și iertătoare, sunt sigur. Ceva mă leagă de el, ceva ce nu pot desluși, dar care are, iată, forța să mă facă să-mi amintesc, de parcă privesc o fotografie, chipul celui care a fost unul dintre cei mai interesanți oameni de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
un gard, ci a vrut să ne transmită un mesaj: teatrul este un urcuș infinit, iar semnul lui este cel al lui Sisif, unul înalt, îmbrăcat în negru, cu un pic de burtică și cu un zâmbet ca de bunic iertător și răbdător, teribil de răbdător. Jacques Lecoq, o mască neutră care cuprinde în imobilitatea ei întreaga putere a credinței și generozității. De fapt, cred că Lecoq a fost unul din cei mai uluitori clovni ai lumii care se numește TEATRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vină acasă ca să discutăm despre asta, desigur. Eu eram perfect mulțumită în starea mea de negare autoindusă, dar el o ținea pe a lui. Se tot scuza pentru întâmplarea cu Tally. Dar tu luaseși deja hotărârea să fii calmă și iertătoare, am raționat eu. Deci nu se poate să fi fost atât de grav. Lisa pufni disprețuitor. — Așa aș fi zis și eu. Dar pentru că era atât de uimit de cât de calmă și iertătoare eram, s-a hotărât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
deja hotărârea să fii calmă și iertătoare, am raționat eu. Deci nu se poate să fi fost atât de grav. Lisa pufni disprețuitor. — Așa aș fi zis și eu. Dar pentru că era atât de uimit de cât de calmă și iertătoare eram, s-a hotărât să-mi spună și despre cealaltă aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și eu am scris testamentul după dreptatea mea, cum m-am sfătuit cu răposatul bărbatul meu și nici un cuvânt nu schimb. Am zis. — Mă gândeam, domnia ta..., începu mitropolitul. Nu prea avem la ce ne gândi. — Mamă, parcă te știam mai iertătoare, reluă cu dulceață în glas vodă. — Așa este, măria ta, iertătoare, că eu m-am dus la vodă Antonie cel bătrân, răposatul, să-i spun să-l ierte pe feciorul Ilincăi, și-am plâns și m-am rugat, că mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfătuit cu răposatul bărbatul meu și nici un cuvânt nu schimb. Am zis. — Mă gândeam, domnia ta..., începu mitropolitul. Nu prea avem la ce ne gândi. — Mamă, parcă te știam mai iertătoare, reluă cu dulceață în glas vodă. — Așa este, măria ta, iertătoare, că eu m-am dus la vodă Antonie cel bătrân, răposatul, să-i spun să-l ierte pe feciorul Ilincăi, și-am plâns și m-am rugat, că mi-e nepot; aud că vărul lui, Brâncoveanu, te-a rugat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sufletul lor, artizani ai genocidului de care l-au învinuit pe Ceaușescu, și totuși nu ne vom lăsa până nu vom spune adevărul. Același, pentru dumneavoastră, R.O. 26. Încă o încerca și o împovăra Dumnezeul acela milostiv și iertător, și iubitor despre care-i povestise preotul la spovedanie, iar ei i se luaseră și văzul, și auzul din pricina plânsului. Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
locului. Acum, nu mai are nici o importanță. Tocmai că ar trebui să-ți pară bine că-ți pică niște bani. Da’ văd că în loc să-ți pară bine, să te bucuri... O să se bucure, Dumnezeule mare și bun, și milostiv, și iertător, și iubitor, oare când i se mai întâmplase? De curând, deh, când se spovedise, doar că acum reușea să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se va afla niciodată. V-ați gândit cumva la răzbunare? Poporul acesta (și mă refer la popor, a nu se confunda cu "tagma jefuitorilor" - expresia lui Tudor Vladimirescu, valabilă mai ales în vremurile noastre), este îngăduitor, bun, ospitalier, răbdător, iertător, - și mai adăugați și dvs. alte calități - și veți vedea de ce ne aflăm astăzi în sărăcie și mizerie. Ce ar fi trebuit să facă acest popor? Nimic, pentru faptul că are acele calități amintite, că el este așa de multe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii iertători ai unei fiice, trebuie să recunosc: tatăl meu n-a arătat niciodată bine. La optsprezece ani era Îngrijorător de slab, ca un tuberculos. Fața Îi era plină de coșuri. Avea deja pungi Întunecate sub ochii triști. Bărbia Îi era firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căzut înfricoșat la pământ, să se închine la picioarele ei. ”Iartă-mă, Fata... iartă-mă! ” Ea, pe un ton blând, îi spuse: Nu te teme, eu sunt. Vezi, nu face asta... Lui Dumnezeu săi te închini, El e bun și iertător!”... Stiu faptele tale, și osteneala ta și răbdarea ta și toate câte suferi pentru mine. Pacea și liniștea să fie în sufletul tău! ”, și, a dispărut în ceață. S-a trezit asudat tot, gâfâind lângă pat. Prin minte îi trecu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu răsuflarea tăiată. ”-Iartă-mă, Fata... iartă-mă, murmură el. Te rog, iartă-mă că am întârziat! ”. Ea l-a privit zâmbind, fără să-i vorbească. Iorgu a prins mai mult curaj; simțea iertarea cum vine din sufletul ei bun și iertător, și-și apropie fruntea de pieptul ei. ”-Iartă-mă, Fata, iartă-mă!.. repetă el. Nu mai fac niciodată... niciodată în viața mea..!” Ea i-a zâmbit din toată inima, și a continuat să meargă mai departe, dezmierdându-l cu privirea, până când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat!.. Iartă-mă, Fata că ți-am greșit, de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai dreaptă și cinstită, atât cât te lumina cugetul... îți sărut mâna! ”-Ceea ce vrei să faci, tu, omule, nu este pocăință!.. îi șopti o voce din lăuntrul său. Este doar exprimarea regretului de a fi mers pe un drum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doar să credem cu toată tăria, fără niciun pic de Îndoială. Însă la noi, ortodocșii, nu-i de-ajuns să credm În chip nezdruncinat, ci mai este necesar să dovedim și alte Însușiri fundamentale; că dispunem de inimă curată, iubitoare, iertătoare și milostivă, că practicăm pe scară largă și necontenit facerea de bine, sărind În ajutorul celor săraci, handicapați sau bătrîni. Numai așa putem trage nădejde cu șanse sporite Întru dobândirea Mântuirii și a vieții veșnice. Cum pentru Mântuire esențial este
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Niciodată nu ieșeam împreună. Nu-mi ascundeam rușinea pentru hainele ei rupte, dar nu arătam că mi-e rușine pentru bătrânețea ei hidoasă. Pentru că știa toate acestea, când se întâmpla să ne întâlnim pe stradă, avea un zâmbet bun și iertător și privea în altă parte, scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu vor să fie ajutați, în dorința de a-i târî înapoi la rasa umană. Toată lumea greșește, dar trebuie să ne gândim că nu o face numai din răutate, ci și din prostie sau necunoaștere, iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să aducă una din anecdotele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privea pe fostul amic al casei noastre. Asemenea modificări de concepție radicale mărturisesc de obicei mai mult decât o prietenie. Din toate amănuntele rezultă un singur lucru : ils ont rompu l’amitié și, dacă sufletul meu ar fi cu adevărat iertător, mi-ar ajunge. Dar este ? Nemaifiind dispus a mă pierde în bănuieli greu de verificat, m-am silit a lua noua ei atitudine față de el ca o nemulțumire provocată de lipsa lui de intervenție în cazul Spiridon. Atâta s-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
decât dățile trecute, aerul unui înalt prelat. Hainele negre și lungi îi flutură în jurul trupului imens, părul alb, tăiat drept și lung, nu reușește să-i îndulcească fața bărbătoasă. Mă aplec și sărut mâna pergamentoasă, care mi se așază apoi, iertător, pe creștet, în vreme ce cealaltă rămâne să se sprijine mai departe, țeapănă, în cârjă. — Să-l sărut și eu pe băiat ! Ce mare ! Ce frumos s-a făcut ! Ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! Uite ce frumos e ! Uite ce bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și caritate sfidează orice explicație. Este supărată? Iertătoare? Indiferentă? Sunt întrebări la care răspunde cam greu și poate chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii în așteptare, nelămuriți, să-i lase să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii parcă cântat de vorbele ei dulci, basmul citit ușor, basmul citit ușor de buzele ei crăpate, de timpul ne iertător, dintr-o carte cu coperte colorate, dintr-o carte cu imagini care și astăzi ți se derulează în memorie, dintr-o carte din care mult mai târziu o găsești în nu ști ce colț prăfuit al podului; este basmul citit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și împace conștiința, și-a dat mare osteneală să sădească în inima micului Apostol adorarea Domnului. Astfel întîile amintiri ale copilului au fost stăpânite de un Dumnezeu bun, blând și iertător care, în schimbul rugăciunilor de toate zilele, dăruiește oamenilor bucurii pe pământ și veșnică fericire în cer. În închipuirea lui săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul nostru", și căruia mama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape transparente, obosite, le zâmbesc iertător, plină de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii care cresc unul peste altul, formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în cele din urmă? Pe pânza din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îmi spună că este tot timpul amator, că, dacă mă voi fâțâi în jurul lui fără chiloți, asta se va întâmpla. În prima clipă mă enervez, ce părere are el, că asta îmi lipsește mie acum, dar îl privesc imediat iertător, este imposibil să te superi pe el, este atât de deschis, iar acesta este un lucru minunat și, dincolo de orice, de ce nu, sunt liberă acum, nu sunt doar părăsită, nu sunt doar abandonată, situația aceasta își are reversul ei, iritant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]