1,501 matches
-
Scriitori contemporani, 413-421; Simuț, Incursiuni, 306-313; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 243-244; Octavian Soviany, Caragiale și teologia comeseniei, CNT, 1995, 30; Bogdan Popescu, Lupta cu plictiseala, CC, 1995, 8-9; Tania Radu, Un Steinhardt, LAI, 1995, 37; Ierunca, Semnul, 159-164; Cornel Vâlcu, Săritura peste cal, ST, 1996, 4-5; Adrian Popescu, Dialoguri și însoțiri, ST, 1996, 11-12; Lovinescu, Sburătorul, II, 379, IV, 122, 125, 126, passim, V, 66, 69, passim, VI, 54, 55, passim; Alexandru Sever, Epistolă despre convertire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de fapt, pentru Ion Negoițescu. Acesta a polarizat în jurul său un număr însemnat de scriitori și critici, care conferă o anume distincție revistei ce apărea, în numere duble, de două ori pe an. La primul număr colaborează Emil Hurezeanu, Virgil Ierunca, Gelu Ionescu, Monica Lovinescu, Călin Andrei Mihăilescu, Herta Müller, Ana Mureșanu, Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, Victor Stoichiță și Mariana Șora. În jurul acestui nucleu vor gravita mereu alți scriitori din exil, care, pe măsura trecerii anilor și a adâncirii crizei regimului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la exteriorități mărturii despre propriile-i înaintări ori trimițând la experiențele altora, Doinaș putea privi în final, de pe culme, ca artist realizat. UN SENTIMENTAL LUDIC GEO DUMITRESCU Sub pseudonimul Vladimir Ierunca, studentul Gheorghe Dumitrescu de la Facultatea de Litere din București, debuta în revista Cadran (1939, nr. 4) cu un Cântec. În următorii doi ani colabora la Prepoem semnând Geo Dumitrescu, iar în plin război (1941) edita revista "Albatros", organ al grupării
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
În Cehoslovacia (1948-1954), Între 700 000 și 860 000 În Ungaria (1948-1953). Pretutindeni, viața deținuților este Îngrozitoare. În anumite centre de detenție tortură nu e doar fizic.... La Pitești, În România, aceast... „insul... de oroare absolut...” e un infern (Virgil Ierunca). Între decembrie 1949 și august 1952, gardienii Îi Îndeamn... pe deținuți s... devin... „oameni noi” și le ordon... „s...-si scoat... m...stile”: m...stile „exterioare”, m...rturisind tot ce nu-i spuseser... Securit...ții; m...stile „interioare”, denunțîndu-și colegii
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
literară, cele două domenii fiind înțelese ca un unic hipertext, constituit pe relația de intertextualitate internă care stă la baza sintagmei de "operă totală"63, Marcel Tolcea oferă un Eliade ezoteric, înțelegând pe tot parcursul documentării, pe urmele lui Virgil Ierunca și ale lui Matei Călinescu, că abordarea literaturii lui Eliade nu se poate face fără apel la opera lui științifică: o altfel de încercare este "sortită din start eșecului"64. Fără a încerca să utilizăm o grilă ezoterică de interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textul, el creează condiții de țesere a covorului. Eliade lasă cititorului rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
apariția Orei 25 este semnificativă și din alt punct de vedere. Această carte validează, în fața noastră și în fața străinătății, forța de creație românească autentică, nesusținută și nepromovată de nici un efort oficial”. Pentru istoria deziluziilor provocate de Gheorghiu, vezi și Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., Humanitas, București, 2000. 8. Amănuntele nefaste ale biografiei primilor ani de exil petrecuți în Franța s-au cristalizat pentru Eliade ca o consecință a simpatiilor sale legionare. În toamna lui 1946 Eliade ar fi putut primi, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Pericle Martinescu, Dan Petrașincu, Ion Ștefan (Traian Lalescu), George Sbârcea, Al. O Teodoreanu (rubrica „Tămâie și otravă”), uneori Mircea Eliade, Constantin Noica, chiar Radu Gyr, dar și Ion Pas, Al. A. Philippide, Iorgu Iordan, M. R. Paraschivescu, Marin Sârbulescu, Virgil Ierunca, Ion Caraion ș.a. Notabilă e, în 1943 și 1944, prezența lui G. Călinescu, și sub pseudonimul Aristarc, cu articole și „cronici ale mizantropului”. De un spațiu mai generos va dispune literatura propriu-zisă. Se publică nuvele de E. Lovinescu, V. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
în domeniul cultural, teatral, literar. Anul 1943 e structurat pe comemorări: Titu Maiorescu (scrie E. Lovinescu), I. L. Caragiale (evocat de D. Karnabatt), Ion Heliade-Rădulescu (de St. Dimitropol), Duiliu Zamfirescu (de A. P. Todor), Stendhal (prezentat de Geo Dumitrescu, sub pseudonimul Vladimir Ierunca), Stéphane Mallarmé (autor e Pericle Martinescu) ș.a., dar are în vedere și premiile literare (comentate de Radu Costin și Geo Dumitrescu), evenimentele literare ale anului (cronici de Pompiliu Constantinescu, N. Carandino, Constantin Noica) ori situația de pe front. M. Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290652_a_291981]
-
scrisului”, după cum se precizează în articolul-program semnat de Grigore Gafencu. În cadrul rubricii literare „Popasuri” apar articole de Traian Șelmaru, N. Carandino, N. M. Condiescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Petru Comarnescu, Emil Ciomac, Miron Radu Paraschivescu (Ce este poezia ș.a.), Virgil Ierunca (Poezie și realitate ș.a.), Geo Dumitrescu (Poezia, ființă necunoscută, Poezia pentru toți), tot el scriind cronici literare, trece în revistă presa, urmărește viața culturală etc. La rubrica „Artiștii la ei acasă” sunt prezentate personalități din muzică, pictură, literatură. „Cronica plastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290179_a_291508]
-
1981, 11; Al. Tănase, Filosofia ca poesis sau Dialogul artelor, București, 1985, 49-56; Dumitru Velea, Banchetul, București, 1985, 43-106; Mircea Iorgulescu, Meandrele confesiunii, RL, 1989, 20; Ioan Holban, La stânga, unde-i inima, CRC, 1989, 28; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 214-223; Ierunca, Dimpotrivă, 254-257; Gheorghe Grigurcu, Dificultatea desprinderii de „Idee”, RL, 1996, 11; Daniel Cristea-Enache, Utopia unui cărturar, ALA, 1997, 370; Daniel Cristea-Enache, Un sâmbure tare, ALA, 1998, 422; Estetică și moralitate. Omagiu profesorului Ion Ianoși la 70 de ani de viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
Adrian Marino, Al. Ciorănescu și literatura comparată, R, 1969, 9; Bucur, Istoriografia, 427-430; Mircea Popescu, Alexandru Ciorănescu - Utopie et littérature, „Revista scriitorilor români” (München), 1975, 13; Mircea Anghelescu, Le Comparatisme roumain de l’entre deux guerres, CREL, 1979, 1; Virgil Ierunca, Alexandru Ciorănescu colaborând la „Diogene”, „Limite” (Paris), 1982, ianuarie; Mircea Anghelescu, Un enciclopedist: Alexandru Ciorănescu, RL, 1983, 22; Basarab Nicolescu, O importantă contribuție la critica barbiană, „Limite” (Paris), 1983, 38-39; Adrian Marino, Alexandru Ciorănescu, „Le Masque et le visage”, „Synthesis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
viață a scriitorului, în 2001, cu o frecvență de opt-nouă ședințe anual până în 1989 și doar de trei-patru reuniuni pe an, după această dată. Grupul fondator era format din Nicu Caranica, Ioan Cușa, Theodor Cazaban, N.A. Gheorghiu, Paul Miron, Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, Mihai Niculescu, iar scopul primordial a fost elaborarea unei noi reviste literare a exilului. Dacă preconizata publicație periodică nu a reușit să se nască, în schimb lecturile lunare ale „cenaclului” s-au permanentizat. Au început să-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286163_a_287492]
-
32-33; Ștefănescu, Prim-plan, 55-62; Cristea, Fereastra, 85-106; Rotaru, O ist., III, 542-555; Băileșteanu, Aorist, 116-119; Holban, Literatura, I, 97-107; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 5-10; Marin Mincu, De la „Flori de mucigai” la „Poemul invectivă”, RL, 1990, 6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL, 1992, 5; Aurel Rău, Bogza 85, ST, 1993, 2; Ion Bălu, Infernul existențial, ST, 1993, 3-4; Ion Vlad, Treapta întoarcerii în cosmos, TR, 1993, 38; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
etc. Versurile sunt semnate de Iustin Ilieșiu, Mihai Beniuc, Petre Bucșa, Felix Anadam (pseudonim al lui Geo Dumitrescu), Emil Gulian. Demne de reținut sunt traducerile realizate de Ion Pillat, Pimen Constantinescu ș.a., cronicile și recenziile asigurate de Corneliu Coposu, Virgil Ierunca. Câteva numere au caracter tematic: Cultura germană și italiană (14/1943), Elitele sociale (16/1943), Transilvania (17/1944), Anglo-saxonii (19/1945). Încercarea revistei de a se adapta noilor realități politice (în numărul dedicat anglo-saxonilor se inserează un mesaj al Asociației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288639_a_289968]
-
1992, 8; Lucian Alexiu, Descrierea poemului, O, 1992, 8; Cornel Ungureanu, Stea dublă, O, 1992, 8; Monica Spiridon, Poetul și ctitoriile cuvântului, RL, 1993, 8; Ioana Pârvulescu, Maeștri la modă, RL, 1993, 38; Dan Laurențiu, More geometrico, CC, 1993, 5-6; Ierunca, Subiect, 105-109; Lovinescu, Unde scurte, II, 64-66; Adrian Popescu, Conștiința literară/conștiința civică, ST, 1993, 10; Ioan Moldovan, Ștefan Aug. Doinaș, „Arie și ecou”, „Lamentații”, F, 1994, 12; Constantin, Complicitatea, 82-86; Negoițescu, Scriitori contemporani, 158-168; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Doinaș, „Arie și ecou”, „Lamentații”, F, 1994, 12; Constantin, Complicitatea, 82-86; Negoițescu, Scriitori contemporani, 158-168; Virgil Nemoianu, Surâsul abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la Ștefan Aug. Doinaș, București, 1994; Ioana Pârvulescu, Poeme desăvârșite, RL, 1995, 40; Borbély, Grădina, 62-69; Ierunca, Semnul, 179-183; Mihai Șora, Doi poeți, RL, 1996, 14; Gheorghe Grigurcu, Eseurile lui Ștefan Aug. Doinaș, RL, 1997, 16; Alex. Ștefănescu, Cititorul ideal, RL, 1997, 25; Doinaș - 75, CC, 1997, 3-4; Borbély, Xenograme, 88-92; Regman, Dinspre Cercul Literar, 33-34; Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Românească, București, 1990. Grigore, Monica, Ionel, Oana, „Colonia-penitenciar «Salcia»: victime și călăi”, În Arhivele Securității, 1, Pro Historia, București, 2002, pp. 108-129. Iancu, Gheorghe, Țârău, Virgiliu, Trașcă, Ottmar, Colectivizarea agriculturii În România. Aspecte legislative. 1945-1962, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000. Ierunca, Virgil, Pitești, laboratoire concentrationnaire (1949-1952), traducere din limba română de Alain Paruit, prefață de François Furet, Editions Michalon, Paris, 1996. Ionițoiu, Cicerone, Victimele terorii comuniste, arestați, torturați, Întemnițați, uciși, Dicționar A-B, C, D-E, F-G, H-L, M, lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
experienței de la Pitești, categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată”4. Executorul acestui fenomen (conducând un lot de schingiuitori) a fost, cum spuneam, Eugen Țurcanu, un torționar machiavelic, care ajunsese să-și fascineze uneori chiar și victimele. Virgil Ierunca vede În Țurcanu un Piotr Verhovenski (personaj dostoievskian din romanul Demonii) dus dincolo de limita răului și un al doilea marchiz de Sade5; alți memorialiști văd În el un doctor Mengele românesc; dar Țurcanu este torționarul prin excelență, În carne și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
trăiau În aceeași celulă cu torționarul, care, de preferință, trebuia să fie cel mai bun camarad al victimei, schingiuirea era reluată contrapunctic și după reeducare, iar pentru a supraviețui, fosta victimă era silită să devină călău. La rândul său, Virgil Ierunca pune În paralel fenomenul Pitești cu „spălarea creierului” și cu „sinuciderea personalității”, procedee chinezești Însoțite de tortură fizică moderată (fără ca ea să fie infinită, ca la Pitești); Virgil Ierunca amintește și de „spălarea creierului” ca mutilare exclusiv psihică sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fosta victimă era silită să devină călău. La rândul său, Virgil Ierunca pune În paralel fenomenul Pitești cu „spălarea creierului” și cu „sinuciderea personalității”, procedee chinezești Însoțite de tortură fizică moderată (fără ca ea să fie infinită, ca la Pitești); Virgil Ierunca amintește și de „spălarea creierului” ca mutilare exclusiv psihică sau de metoda numită „Încercarea” ori „proba”8. Comparându-le cantitativ și expresiv, față de reeducarea prin sânge de la Pitești, metodele chinezești sunt mai blânde; dar blândețea schingiurii mentale este doar aparentă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
faptele reeducării, Înfățișate prin intermediul unei cronici: aceasta monitorizează schingiuirile În spațiu și timp, cu numele victimelor și torționarilor, Într-un stil sec, telegrafic, cum Îl numește autorul. Cartea sa completează sugestiv, la nivel faptic, eseul despre Pitești al lui Virgil Ierunca. În opinia unei victime vinovate (categorie propusă sugestiv de Viorel Gheorghiță), a unui reeducat la Pitești ce depune mărturie despre faptul că a fost victimă, dar și că a fost silit să fie torționar efemer, nuanțarea fenomenului Pitești este aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Ioan I., Călăuză prin infern, 2 vol., Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978. Gheorghiță, Viorel, Et ego Sărata Pitești-Gherla-Aiud. Scurtă istorie a devenirii mele, Marineasa, Timișoara, 1994. Goma, Paul, Patimile după Pitești, Cartea Românească, București, 1990. Ierunca, Virgil, Fenomenul Pitești, Humanitas, București, 1990. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din Închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus Radina, Fronde, Alba Iulia - Paris, 1994. Merișca, Costin, Tărâmul Gheenei, Porto-Franco, Galați, 1993. Merișca, Costin, Tragedia Pitești, Institutul European, Iași, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
literatură și teatru”, RL, 1983, 45; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 121-129; Justin Ceuca, Întâlnire cu Alice Voinescu, ST, 1984, 1; Ornea, Actualitatea, 164-167; Ion Zamfirescu, Oameni pe care i-am cunoscut, București, 1987, 62-72; Cioculescu, Itinerar, V, 444-451; Ierunca, Românește, 45-53; Lovinescu, Unde scurte, II, 78-81; Andreea Deciu, „Scrisori către fiul și fiica mea” , RL, 1994, 32; Z. Ornea, Alice Voinescu - testament spiritual, RL, 1994, 40; Mircea Zaciu, Două epistolare, F, 1994, 10-11; Tania Radu, „Scrisori către fiul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]