771 matches
-
cei mai curioși", ne spune veterinarul, "sunt vițeii. Și dacă le întrec în curiozitate pe mamele lor e pentru că au mare nevoie să se instruiască. E ca și cum ar ști că nu știu totul, că mai au multe de învățat. Deși ignoranți, sunt savanți; vițeii dețin, așadar, într-o anumită măsură, acel lucru scump pe care-l numim ignoranță savantă". "Avem obiceiul de a-i opune inteligenței omului instinctul animalului", teoretizează Jean-Pierre Pagès. "Se spune că doar omul ar fi inteligent. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
secvențială a acesteia. Aici eu mă așez în mijlocul orbirii și resimt cum este să fi orb pentru un moment devastator în raport cu conștiința mea. La rândul său, orbul nu preia rolul meu de trecător pe drumurile cotidianului ce doar îl sesizează ignorant, ci își asumă, tot secvențial, statutul care mă definește după survenirea și manifestarea actului bulversării-șoc, care mă postulează drept co-prezență în noaptea sa, drept frate întru bezna lipsei de vedere. Pe fundalul acestui interschimb efemer de identități, acestei empatii dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
alegerile întru păcat ale spiței adamice. Întreaga istorie omenească stă sub umbra acestui zid în spatele căruia au crescut constant tensiunile dramei noastre finale. Ruperea celor șapte peceți semnifică spargerea barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
divine, dar nici nu se dovedește capabiă să le audă măcar. Îngerii știu grosierul acestor suflete și totuși le trâmbițează vestea plăgilor ce vor veni. De ce? De ce se adresează îngerul unei adunări umane pe care o știe ca fiind total ignorantă și necunoscătoare de repere divine? Dar poate că ființa angelică nu se adresează omului decadent. Și când Mielul a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Sunetele trâmbițelor angelice survin pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe suprafața terestră privită acum cu mânia ochiului divin. Și această trâmbițare apelează, spre a le descătușa, energiile devastatoare ce stau să coboare peste mundanul omului viciat și se adresează cosmosului, celorlalți îngeri, aleșilor și demonilor, dar nu adunării umane ignorante, incapabile de a mai acționa întru propria salvare ultimă. Această adunare hipnotizată de narcozele demonice va auzi, privi și resimți doar efectele teribile ale celor șapte trâmbițări. Abia la final, cum indică atenționarea cristică, alături de întregul ființării reunite prin erupția
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
metodă dialogată de creare a cunoașterii, În cadrul căreia categoria interlocutorilor ce pot fi calificați drept experți nu s-a instituit ca deținătoare a priori a răspunsurilor ce trebuiau, Într-un fel sau altul, să fie impuse bonavilor, adică interlocutorilor considerați ignoranți și care trebuiau „umpluți” de cunoaștere, pentru a se ajunge la o soluție satisfăcătoare, sau cărora trebuia să li se Înlăture temerile și lacunele, fără a le recunoaște și a le analiza În prealabil legitimitatea. Dimpotrivă, s-a instituit un
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
adică a deciziilor lui și a modului În care Își desfășoară acțiunea, În raport cu puterea de constrângere a celorlalți și a mediului. Cu cât un subiect este mai suveran În alegerile sale, cu atât libertatea sa de acțiune este mai mare. Ignorant și nesigur, cel care dispune de puțină libertate de acțiune așteaptă inițiativa și deciziile celorlalți. De aici, efortul central pentru creșterea ei, până Într-atât Încât André Beauffre vede În lupta pentru libertatea de acțiune Însăși esența strategiei. Or, cucerirea
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
sa), francii au implicat și Biserica locală în gestionarea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o vizibilă degradare a organizării și moravurilor sale. Cezar de Arles ne spune că o bună parte din clerul din vremea sa era ignorant și, cu toate că a încercat să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el, așa cum o dovedesc omiliile sale, compuse la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie de Tours ar fi de neconceput în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a clasifica anticipează acele summae medievale, iar cultura sa e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de Martin de Braga, care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și se limitase să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și nici din dorința de clasificare și organizare - fapt considerat de noi un merit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
american și Parlamentul britanic vor promova unirea șcelor două țăriț de îndată ce-o vor înțelege...”23. Istoria politică devine astfel o succesiune de probleme științifice cărora li se poate găsi o soluție științifică - dar gestionate iresponsabil de o umanitatea ignorantă și pasională. Chiar și pentru un observator atât de realist ca Homer Lea, problema relațiilor internaționale se transformă într-una de cunoaștere; dacă „valoarea ignoranței” este înlocuită de cunoașterea faptelor pertinente, oamenii vor fi capabili să acționeze cu succes pe
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
eronată - că a devenit mai puternică militar. Dacă ne oprim în acest punct, argumentul nu este complet: îi lipsește o caracterizare a oamenilor care au această percepție. Ca să fim sinceri, argumentul presupune faptul că persoanele care percep aceste fenomene sunt ignorante. Doar oamenii ignoranți, care nu cunosc distincția dintre armele nucleare și cele convenționale, vor atribui semnificații pozitive - militare sau politice - deținerii unui exces de arme nucleare. Apărătorii statu-quoului intelectual au exprimat, la rândul lor, un argument politic și militar care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
devenit mai puternică militar. Dacă ne oprim în acest punct, argumentul nu este complet: îi lipsește o caracterizare a oamenilor care au această percepție. Ca să fim sinceri, argumentul presupune faptul că persoanele care percep aceste fenomene sunt ignorante. Doar oamenii ignoranți, care nu cunosc distincția dintre armele nucleare și cele convenționale, vor atribui semnificații pozitive - militare sau politice - deținerii unui exces de arme nucleare. Apărătorii statu-quoului intelectual au exprimat, la rândul lor, un argument politic și militar care reprezintă un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lucrările lui William James reiese o preocupare față de cercetare și datele empirice asemănătoare interesului față de empirism manifestat inițial de Galton. James redă profunzimea cunoașterii sale în prelegerile sale publice din 1896, unde anulează declarațiile „virulente” ale așa-zișilor critici sociali ignoranți și ale experților medicali cu privire la stările psihice excepționale (1896/1992). Noțiunea de gândire divergentă sau, cel puțin, posibilitatea unei ideații complexe a fost formulată de William James (1880), care a surprins frecvența redusă a complexității ideatice: În locul ideilor despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
termenii gândirii creative. Astfel, dacă am putea intra în baza de date a celui care gândește creativ, am privi, poate, gândirea creativă ca pe un proces bazat pe aplicarea directă a cunoștințelor. Doar atunci când analizăm situația din exterior, ca observator ignorant, simțim nevoia să decretăm existența unor diferențe fundamentale între persoanele creative și cele necreative. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu fie obligatorie presupunerea că între persoanele creative și cele necreative ar exista vreo diferență semnificativă, cu excepția bagajului de
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ideile sau produsele nu sunt validate, putem vorbi despre originalitate, dar nu despre creativitate. În prezent, toată lumea este de acord că picturile lui van Gogh dovedesc o mare creativitate. De asemenea, este la modă să ne batem joc de burghezii ignoranți din vremea lui, care nu i-au recunoscut geniul și l-au lăsat să moară singur și sărac. Implicația, desigur, este că noi suntem mult mai isteți și, dacă am fi fost în locul lor, am fi adorat picturile lui van
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nemernici, la aceiași secție de votare, pentru 100 grame de țuică votau împotriva alegerii făcute de marii și conștiincioșii profesori. Tocmai pentru îndepărtarea unor astfel de racile morale care înlesneau candidaților „cumpărarea” voturilor de la cei incompetenți, și pentru trezirea celor ignoranți și pătimași care și „vindeau” votul pentru un „țoi”, legionarii le explicau tuturor cetățenilor să voteze pe cei ce merită să conducă treburile țării, nu pe cei ce cumpără voturi pentru ca fiind aleși să fure din averea țării înmiit, pentru ca să
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
adică contestarea medicului de către pacient și a sistemului medico-sanitar de către societate. Se adaugă acestui aspect obsesia malpraxisusului În activitatea medicului și sistemului, vânturată cu obstinație și indusă În opinia publică cu o voluptate malefică de către o massmedie mai mult decât ignorantă. A contribuit la adâncirea acestei sciziuni și faptul că posibilitățile tehnice și accesul la informație sunt la cote de neimaginat În urmă cu 50 de ani. Se poate spune că fiecare din cele trei etape pe care le-a parcurs
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se negociază prin dialog, ci se impune prin norme care trebuie respectate. A prezenta și aici evenimente izolate ca având semnificație asupra funcționării sistemului educațional și chiar calificându-l prin prisma acestora, este o aberație demnă doar de o massmedie ignorantă În căutare permanentă de senzațional, atitudine care trebuie taxată ca atare. Nu este mai puțin adevărat că uneori răul pornește chiar din interior. Așa de exemplu, a taxa școala ca sursă de violență (?), În opinia exprimată public a unor dascăli
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
să producă, desconsiderând poporul pe spatele căruia trăiește. În sistemul sanitar reforma Începută Încă din ultimul deceniu al secolului trecut a condus la situația de astăzi; subfinanțare, ineficiență, discriminare, desconsiderare salarială și civică, dotare preferențială, oprobriu public printr-o massmedie ignorantă, incultă și coruptă. Chiar dacă astăzi morbiditatea s-a schimbat radical, majoritatea bolilor devastatoare de altădată astăzi fiind istorie, nevoia de asistență medicală nu s-a redus, ci din contra, a crescut sub aspectul eficienței dorite, performanței și pretențiilor populației de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se scrie din capul locului sub zodia "fatalității" (literare și psihologice, deopotrivă), în maniera unui discurs cu efect afrodisiac, ca un "filtru" magic pus la îndemâna îndrăgostiților prin decret divin (sfatul comunității înlocuiește aici "prologul în ceruri"): destinul personajelor (inocente și ignorante) a fost hotărât în "romanul" anterior (configurat ca "lectură a vieții"), de acum încolo prozatorul înfățișând doar consecințele mai mult sau mai puțin dramatice ale evenimentelor petrecute cândva, în trecut. Ca atare, practica "lecturii" iese de sub jurisdicția arbitrariului și a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
târziu să împrumute elementele păgânismului exoteric. Toți marii scriitori de început și apostoli ai bisericii erau inițiați și criticau lipsa de ritual, dogmă și biserică a noii religii. Amestecul prea puțin religios al adevărului inițiatic cu ficțiunile exoterice ale maselor ignorante au fondat ritualul, cel cunoscut atât în biserică, cât și în lojile francmasonice moderne. Am mai amintit și nu trebuie eludată practica purtării unor elemente specifice de vestimentație în timpul ritualurilor sau prezenței diferite în spațiul sacru, precum acoperirea capului, purtarea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
have I been? Where am I?... I am a very foolish, fond old man/ Fourscore and upward... I am fear I am not in my perfect mind./ Methinks I should know you... yet I am doubtful: for I am mainly ignorant/ What place this is, and all the skill I have/ Remembers not this garments; nor I know not/Where I did lodge last night 953. Tot cu modificări ale cunoașterii și de memorie apare și tatăl lui Florizel așa cum îl
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române. Ca să explice termenul ageamiu, acesta dă următoarea descriere în care șirte mărgărite se asociază limbii barbare și neînțelese: ...ageamiu însemnează cel ce vorbește o limbă alta decât araba, deci ignorant, barbar. Arabii din Spania numeau limba spaniolă alagiamia, iar spaniolii dădeau acest nume (aljamia) castilianei corupte și amestecate [...]; de asemenea spaniolul algaravia însemnează galimatias din cauză că limba Maurilor nefiind înțeleasă de spanioli le făcea impresiunea unui șirte-mărgărite sau vuiet nedeslușit de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pentru multiplele forme de democratizare a practicilor specifice secolului al XIX-lea și noilor culturi emergente 22. A iubi ceea ce nu poți pricepe - aceasta a fost prima soluție de investiție pasională în literatură adoptată de cultura română. Pentru un popor ignorant, abia alfabetizat, care era departe de a pricepe mizele subtile ale noului domeniu al spiritului și cu atât mai puțin capabil să nutrească o dragoste avizată, chemarea spre literatură nu se putea baza pe cunoaștere, pe buna înțelegere a jocului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
De ce să poftești la opere, de ce să emulezi conduitele scriitorilor, de ce să încurajezi chemarea literară? E un bun moment să pui această întrebare în 1844. Deversarea de afecțiune în preajma literaturii nu are încă un conținut propriu: e o simplă pasiune ignorantă, trăită orbește de scriitori și de cititori, prin transfer - pentru că "altcineva" iubește în cunoștință de cauză literatura. Peste foarte puțin timp situația avea să se schimbe fundamental. 4.3. O arheologie a pasiunilor colective (II): zelul național În sfera pasiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]