673 matches
-
personale: nu se identifică pe sine, tendința de izolare, absența jocului autentic, preocuparea pentru jocuri ciudate, activități stereotipice rituale, lipsă de inhibiție în comportamentul general; - mișcări ritmice de pendulare a capului, rotirea în jurul axului propriu, stări de anxietate extremă, aparent ilogică: control corporal scăzut în contexte specifice; - deficiențe în vorbire, vorbire întârziată, stereotipii verbale, ecolalie, repetarea unor vocale sau consoane în pronunțarea unui cuvânt, utilizarea frecventă a substantivelor, numelor proprii, imperativelor și evitarea folosirii pronumelor sau utilizarea inversiunii pronominale datorită confuziei
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fără preocupare față de funcționalitatea lor; - rezistență accentuată la schimbările mediului său de viață și preocupare exagerată pentru refacerea și conservarea caracteristicilor inițiale ale mediului respectiv; - experiență perceptuală anormală (fără existența unor tulburări de natură organică); - anxietate acută, excesivă și aparent ilogică; - vorbirea poate fi pierdută sau neînsușită sau poate degenera până la un nivel specific copilului mic; - evidențierea unor distorsiuni în modelele de mobilitate care i‑au fost oferite; - evidențierea unor „insule” de funcții intelectuale normale, aparent normale sau excepționale, pe un
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
zi, Amuzament cotidian, Noul deținut, Alegere de grădinar. Câteva proze, mai ample (Ferdinand, Sobrante Vega, Triumful talentului, Convalescența), unele chiar împărțite în capitole, se particularizează prin construcția dezarticulată: alternarea de planuri narative, uneori și de stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
mort et l’apôtre de la vie nouvelle), Scarlat Callimachi scrie piese absurde (Rebeca și Zail Sturm), tot el prezentând publicului arta lui Marcel Iancu, socotită o manifestare semnificativă a mișcării de avangardă. În literatura și arta din P. predomină absurdul, ilogicul, anormalul, elementul care șochează, după „morala” lui Urmuz din finalul prozei Plecarea în străinătate : „Dacă vreți cu toții în timpul nopții un somn în tihnă să gustați / Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.” În numărul 16 se anunță
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
interbelic al cuvântului, pentru care sămănătorismul este cea mai importantă mișcare literară de după (și în prelungirea lui) Eminescu, urmat de curentul de la „Gândirea”. Așadar, Ion Barbu nu va fi decât un poet „obscur, căutat, recurgând la simple înșirări de cuvinte ilogice”, Mateiu I. Caragiale va ocupa un spațiu mai mic decât Al. Lascarov-Moldovanu, lui Camil Petrescu i se va acorda unul de cinci ori mai restrâns decât lui Ionel Teodoreanu, iar lui G. Călinescu trei rânduri: „Modernismul lui Gh. Călinescu se
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
gândiți astfel, dar nu credeți că...?), cu utilizarea de metafore și caricaturi care să evidențieze excesul de scheme și de strategii de coping. Terapeutul validează astfel schemele ca pe o „concluzie/viziune a lumii logice asupra condițiilor de viață (infantile) ilogice/anormale”. El validează, de asemenea, strategiile de coping reperate ca eficiente, doar pe termen scurt, pentru a evita perceperea consecințelor dureroase ale schemei. Analiza schemelor și a coping-urilor De exemplu, pentru a evidenția excesul coping-ului de contraatac „supracontrol al relației
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
individ înțelege lumea din punctul său personal de vedere și în conformitate cu înclinațiile și predispozițiile proprii. Progresul nu poate fi condus de cunoaștere și este, el însuși, o formă de autoiluzionare. Astfel, proiectul iluminist al științelor sociale este condamnat ca fiind ilogic în aspirațiile sale. Și, dată fiind istoria modernă, acesta s-a demonstrat a fi oribil în forma în care s-a constituit. Trăim cu adevărat într-o era pesimistă. Aceasta constituie o critică serioasă, dar, ca tot ce este de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mai efectivă decât civilizația” (Eric Hobsbawm), putem spune împreună cu H.-G. Gadamer: „Speranța mea este frica”. În fața mondializării violenței, liturghia memoriei devine o sarcină plină de riscuri, răspunzând mai ales amneziei contemporane, pentru care posteritatea a devenit o banală, dar ilogică posterioritate. Dacă multiplele rețele mediatice ne oferă astăzi o imagine panoramică despre drama văzută și nevăzută a populației de pe glob, fascinația morbidă pentru teatrul violenței coabitează straniu cu cinica indiferență față de soarta victimelor și replierea egoistă în cele mai fugare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
forță de seducție. Amestecul de directețe și delicatețe, de forță interiorizată și moliciune reprezenta un arsenal al seducției căruia i se putea cu greu rezista. Pe parcursul romanului, Marlowe nu investighează, de fapt, împrejurările morții lui Lennox, ci reconstituie fragmente - disparate, ilogice, contradictorii - ale vieții lui. Concluzia nu poate fi decât deconcertantă: după acel unic moment de eroism, în Norvegia, în timpul celui de-al doilea război mondial, Terry se cufundă în mlaștina unei existențe promiscue. Ceea ce el numea „mândrie” (și poate chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bărbat disponibil, aflat mai degrabă în slujba plăcerilor trupești decât în aceea a Adevărului și Justiției. Destrămarea măștii cvasimonahale a lui Marlowe poate fi explicată prin dispariția contrabalansului reprezentat de câțiva indivizi cu ale căror drame se identificase. Obscur, chiar ilogic și inexplicabil, Marlowe a găsit de fiecare dată un partener de discuții - față în față sau de la distanță - care-i asigura un echilibru interior și dădea sens căutărilor sale aparent fără obiect. Așa s-a întâmplat cu generalul Sternwood, care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poarte rodul unui viol și să zămislească un fiu de criminal anormal, alcoolic și, evident, dement, crima fiind considerată de psihobiologia penală drept nebunie. Cererea, față de rigiditatea legii, a fost respinsă - ceea ce din punctul de vedere al profilaxiei sociale era ilogic. Nu cred că nefericita fată să se fi consolat cu citirea adagiului: „Dura lex, sed lex”. Codul Regele Carol II-lea permite avortul când viața femeii este în pericol, sau când sarcina agravează o boală primejduindu-i viața. De asemenea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
la palierele obscure ale conștiinței, care izbucnesc la suprafața gestului perceptibil prin reacții imprevizibile. Amănuntul, reținut și ordonat cu meticulozitate, tinde spre o uniformizare păstoasă a informației, pe terenul căreia personajele construiesc realități iluzorii, configurate asimetric și, de multe ori, ilogic. Atenția scriitoarei este reținută de cazuri speciale, contorsionate, uneori de-a dreptul clinice. Ambianța evocată este incertă, cețoasă, curiozitatea analitică preferând radiografierea stărilor emoționale prin apelul la retrospecție. Dragostea, motiv des întâlnit în proza scurtă scrisă de A., este considerată
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
luat la întâmplare, arată (dacă mai era nevoie) că imperfecțiunile stilistice se însoțesc, apar în cascadă: neclarități, lipsă de concizie, de fluență sau metonimii și personificări neizbutite: „va urma” (pentru telenovelă), „coronița anului de producție 2003” etc. Apropierea inabilă, chiar ilogică, a două momente mult despărțite în timp și spațiu: „Am intrat în baie/Profesoara de română m-a scos la tablă” etc. Între cele două momente lipsește, în mod evident, o secvență extrem de importantă, în logica a ceea ce am de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
unor elemente de legătură convenționale (mărturisea X, zicea Y). Amplasat la final, citatul poate crea un suspans nedorit. Nu folosiți în nici un caz citatul colectiv: „Minerii ne-au declarat: Nu se mai poate. Ne-a ajuns cuțitul la os»”. Este ilogic, iar falsul se ascunde în spatele pretenției de autenticitate. În știre sau în anchetă, vom reproduce chiar și un citat banal sau chiar agramat, dacă slujește mesajului, portretizării etc. În știre, contează notorietatea celui citat. Atenție sporită la ruperea din context
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței timpului și atotputerniciei morții, a haosului existențial și trăiește cu acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al goanei spre neființă, urmărind imaginile tulburătoare din filmul derulat pe ecranul interior. Întâmplările reale deconcertează prin caracterul lor ilogic, halucinant, făcând ca visele să apară mai firești, aproape raționale. În proza lui B., fluența narațiunii, plasticitatea descrierilor, lirismul profund se completează în a reconstitui evenimente, în a concretiza senzații și stări, în a crea cadre și a preciza particularități
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
ligă a cerșetorilor” și forțat să viețuiască într-o biserică părăsită, personajul romanului trăiește o experiență stranie, în care absurdul se împletește cu grotescul și viziunea terifiantă pentru a sugera o Judecată de apoi sui generis, marcată de o serie ilogică de ipostaze și etape purificatoare. Ca și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
la unele sindroame talamice (Pendefunda et al., 1978). MIȘCARE CARFOLOGICĂ - Mișcare anormală cu predominanță la membrele superioare având un caracter dezordonat, ca un fel de căutare, ce apare în stări toxiinfecțioase. MIȘCARE COREICĂ (engl. choreic movement) - Mișcare involuntară, bruscă, dezordonată, ilogică, neregulată, de amplitudine variabilă; este diminuată în repaus, dispare în somn, este accentuată de mișcările voluntare, mers și stări emoționale. Mișcările coreice constituie simptomul principal al unor afecțiuni, cum ar fi: a) coreea acută Sydenham sau coreea juvenilă - apare în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
exagerare a reflexelor de postură. Sindroamele extrapiramidale se pot împărți schematic în două mari categorii. a) Sindromul hipoton-hiperkinetic, care este reprezentat de: sindomul coreic - are drept manifestare clinică mișcarea coreică, cu caracteristicile sale esențiale: este aritmică, de amplitudine medie, involuntară, ilogică; hemibalismul are caracteristicile mișcării coreice, însă cuprinde o jumătate de corp, având amplitudine și violență deosebite; sindromul atetozic este produs de leziuni în nucleul caudat și putamen, talamus, mezencefal, precum și în scoarța cerebrală; miocloniile sunt contracții musculare bruște, comparabile cu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
care au „același scop“ ca și Aum. După atacul cu sarin de la metrou, întreaga atenție s-a îndreptat către secta Aum. Toți se întrebau necontenit: „Oare de ce niște elite, atât de bine educate, au crezut într-o religie nouă și ilogică?“. Este adevărat că cei de la conducerea sectei erau elite cu grade academice deosebite și nu e de mirare că toți au fost șocați când au aflat asta. Faptul că academicienii aceștia au renunțat la pozițiile sociale care le erau asigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
orientare existențialistă, spunându-se că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188); incoerent 135; incomprehensibil 32, 46-47, 90, 97, 145, 160, 163, 191; in con gruent 48-49, 138- 139, 194-195, 196; inept 9, 69, 71; ineptum (nebunesc, teribil) 145-148, 154-157; ilogic 9, 184; irațional 9, 22 (n. 11), 145, 184-185; limită a celor cu sens 9-10, 34- 35, 45, 129-130; lipsit de sens 21-22, 32, 93, 101, 121-122, 127-128; minunat 35, 60, 157, 180, 185, 190-196; miraculos 35, 45, 74, 141-142
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor“, „ilogic“, „irațional“. După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de orientare existențialistă, spunânduse că ar fi vorba despre ceva cu totul absurd, fie ordinea ca atare a istoriei, fie existența omenească în ea însăși. Însă, cu astfel de interpretări, absurdul este luat mai ales în accepțiunea sa comună: ceva ilogic și teribil, copleșitor. Este o accepțiune de care se uzează frecvent spre a se numi răul din această lume. Firește, dacă vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
157, 180-181, 192-193; inclasabil sau fără loc (átopon) 145, 177 (n. 188); incoerent 135; incomprehensibil 32, 46-47, 90, 97, 145, 160, 163, 191; in con gruent 48-49, 138- 139, 194-195, 196; inept 9, 69, 71; ineptum (nebunesc, teribil) 145-148, 154-157; ilogic 9, 184; irațional 9, 22 (n. 11), 145, 184-185; limită a celor cu sens 9-10, 34- 35, 45, 129-130; lipsit de sens 21-22, 32, 93, 101, 121-122, 127-128; minunat 35, 60, 157, 180, 185, 190-196; miraculos 35, 45, 74, 141-142
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]