2,423 matches
-
A răsuflat adânc de câteva ori și deodată i s-a părut că a pășit pe alt tărâm... „Uite cum poate să te subjuge o anumită stare emoțională! Te face să te rupi de realitate, plutind doar Într-o lume iluzorie, unde nimic nu pare stabil. Totul va curge după Întrebările care se vor pune și răspunsurile care se vor da”... Profesorul i-a arătat locul unde să se așeze. El executa totul aproape mecanic. S-a așezat, a pus hârtiile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tata, nu-i așa ?", m-a întrebat ea când ne-am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr mă gândisem la Simion mai mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea bine că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am așezat acolo banii pe care-i câștigasem, ca detectiv, în ultima săptămână, m-am simțit ca un Mecena. M-am retras lângă copacul meu, am continuat să-l ascult și am lăsat, ca de obicei, degetele să-mi zburde, iluzoriu, pe o vioară care nu era lângă mine. Când am dat să plec, Milică, omul care părea că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În al doilea caz (fudaraku tokai), sinuciderea este generată de convingerile etico-religioase dominante ale unui individ sau ale unui grup social. După adoptarea budismului (mijlocul secolului al VI-lea), tot mai mulți dintre japonezi au devenit conștienți de caracterul esențialmente iluzoriu al existenței. Totuși, în loc să se dedice cu pasiune studierii și practicării unei forme autentice de contemplație, anumiți preoți și credincioși defetiști din perioada medievală, ademeniți de dictonul "părăsește lumea murdară; caută cu bucurie Ținutul Pur" (onri edo; gongu jyodo), s-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noi, japonezii sunt perfecți conștienți de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu toții avem o viață foarte grea, dar și fericită. Când am griji importante însă, rar pot dormi bine și sunt conștient că nu voi rămâne veșnic sănătos. Multe din promisiunile biologilor și medicilor despre posibilitatea prelungirii vieții la infinit sunt iluzorii. Grija pentru sănătate nu trebuie să se transforme într-o religie. Din acest motiv este binevenit un medic ce luptă împotriva dietelor celor sadici, a obsesiei sănătății și cultului fitness-ului, dar în favoarea dorinței de a trăi. Astăzi totuși sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care spaima o face din ea însăși, pasiunea sa ar fi viața. Or, ceea ce este adevărat despre spaimă, intactă în ființa sa proprie, în carnea afectivității sale, chiar și atunci când reprezentările care o însoțesc în visul lumii s-ar dovedi iluzorii, nu este mai puțin adevărat în cazul viziunii înseși, cu condiția să facem în aceasta abstracție de tot ceea ce ea vede și de văzul însuși ca putere de a se raporta la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mediul de vizibilitate al lumii, ea este ceea ce este acolo drept ceea ce este acolo în față, ceea ce privirea teoretică, dezvoltându-și procedurile și puterile sale proprii, va recunoaște ca ceea ce este cu adevărat acolo în fața sa, dincolo de aparența sa subiectivă, iluzorie și schimbătoare. Or această presupoziție fundamentală a științei nu se deosebește cu adevărat de cea a gândirii clasice, ci este mai degrabă identică cu aceasta și o prelungește pur și simplu. O astfel de presupoziție are un dublu aspect, pozitiv
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
punerea în evidență a unor relații ele însele exterioare, în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod spontan schimb de produse potrivit unei estimări aproximative, când ea a devenit o știință. În calitate de știință, economia politică este sistemul teoretic al echivalenților obiectivi ideali care au luat locul vieții, nicidecum pentru a o cunoaște această cunoaștere tocmai este iluzorie -, ci pentru că, și asta încă din stadiile cele mai primitive ale activității sale, viața avea nevoie de aceste repere pentru a se putea înfăptui și mai cu seamă pentru a putea subzista în cazul de față pentru a schimba bunurile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept reprezentare a reprezentării muncii reale) nu au sens decât în interiorul unei referiri principiale la viață. Pe de o parte, ei prezintă referitor la aceasta duplicarea teoretică menită să facă posibilă, sub aparența unei cunoștințe obiective, o măsură de altminteri iluzorie a acesteia. Pe de altă parte, ei purced în mod ontologic din ea, dacă este adevărat că valoarea unui obiect reprezintă în el procesul producerii sale reale de către munca reală și nu este posibilă decât ca atare. Există prin urmare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de ea. Astfel, un sistem economic precum capitalismul nu posedă, așa cum s-a arătat, decât o autonomie iluzorie, nu este decât un pseudo-sistem, în măsura în care fiecare dintre fenomenele economice care îl alcătuiesc este produs în realitate de munca subiectivă, luându-și existența din viață și nefiind inteligibil decât plecând de la ea și de la proprietățile sale specifice. În sistemul tehnico-științific
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o asigure, iar nivelele mai înalte să acorde sprijinul necesar. Autoritățile locale pot avea inițiative, pot întreprinde acțiuni în domeniu în măsura în care legea nu prevede altfel. Este o lipsă de precizie a responsabilităților, iar libertatea acordată comunităților este de multe ori iluzorie în absența unei acoperiri corespunzătoare cu resur-se financiare (cazul României). Astfel, autonomia rămîne la nivel de principii, intenții și simboluri. Potrivit acestei doctrine, principiul solidarității și spiritul comunitar exced cooperarea voluntară a indivizilor, iar organizarea guvernării respectă aceste priorități, astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este expus la începutul Bibliotecii de poezie a lui M. Sorescu. Să fie și Sorescu victima prea umană a unei iluzii? Și să fie o victimă interesată doar literar, nu și politic? Mă întreb cât de adevărate și cât de iluzorii sunt unele dintre suferințele actuale diagnosticate. Scrisul? Dar "în lumea literelor românești nu mai există o veritabilă ebuliție" (35). Cititul? Aici îl citează pe F. Pessoa: portughezul prefera, într-un moment, observarea vieții directe, cărților care nu-l învățau și
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
nu e mai rău decât cu iluzia acestora? În realitate, metoda adecvată, articulată cu suplețe, nu doar presupune, dar chiar impune criteriul critic și pe cel axiologic. În continuarea extinderii literarității, greu de spus cât de realist și cât de iluzoriu, E. Negrici, scepticul hermeneut (crezând că nici o interpretare nu află Sensul ultim al operei, 158) propune un salvator, așadar optimist, comparatism literar, "întemeiat pe concordanțe, nu numai pe înrâuriri" (163); fundat, altfel spus, pe ceea ce este întâmplător, involuntar. Istoria literaturii
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce absoarbe substanțele realului (firește, un real convențional, postură a unei fantezii imanente), îi asimilează semnalele cu o aviditate iluzoriu ingenuă. Autorul de acest tip pare lipsit de ambiții modelatoare, înregistrator pasiv al priveliștilor (selectate), moleșit de senzualitatea intrată astfel în joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
energie pentru progres, ci produce o stare de frustrare, față de care, foarte mulți încearcă să găsească o cale mai ușoară de rezolvare a situației, alegând să facă apel la anumite mecanisme de apărare. Deoarece prin astfel de reacții, subiecții scapă iluzoriu de stresul indus de starea conflictuală, fără ca problema să fie rezolvată, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, aduce la cunoștința părinților de suces care sunt aceste mecanisme de apărare și
Părinți de succes: Cum trebuie acționat când se evită iluzoriu un conflict (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78685_a_80010]
-
altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
Ai senzația că John i-ar șopti lui Clark Gable fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca John Dillinger să devină ceea ce este are nevoie de această lume iluzorie a peliculei. Cu un gest necugetat, dar de o franchețe și magie pe care filmul lui Michael Mann reușesc să le redea, Dillinger pătrunde chiar în sediul poliției din Chicago, protejat și nu prea de ochelarii săi cu lentile fumurii
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
timpuriu, în care artei de avangardă i s-a pus căluș în primii ani de după octombrie 1917. Fără nicio motivație, eseistul crede cu putință o disjuncție între perioada leninistă și cea stalinistă, dotînd-o pe cea dintîi cu aura unei libertăți iluzorii: "Cred că pînă la un moment dat, adică pînă pe la 1930, chiar dacă și această dată ar putea fi destul de tardivă, dar, în fine, să spunem 28-30, cu toții știm (?) că a avut loc o efervescență, o înflorire a intelectualilor din țările
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
din confruntarea aceasta, ia aspect apocaliptic. Din cauză că distanța dintre cum ai vrea să fie și cum este lumea, e imensă. "Apocalipsă" înseamnă "pedeapsa lui Dumnezeu". Scriitorul poate pedepsi și el, ce e drept într-un mod mai degrabă caraghios în iluzoriul faptei, deoarece el poartă o săbiuță cât un bold, fandează și împunge, fără a răni. "Pedepsește" prin imagini și gânduri apocaliptice. Criticii au observat că stilistic produci mari schimbări de la un roman la altul, ai alte strategii epice, alte mize
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
care-și pândește și atacă pe neașteptate prada. Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de lut umed pe o veche, nestinsă dorință, construindu-se pe sine în chip de Fecioară de carton." Într-o scenă decisivă, el îi mărturisește „nimfei" Cecily Saunders: „Nu corpul tău îl vreau." Sfârtecat între dorință, lascvitate și spirit
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
mut pierde și bătălia întoarcerii acasă, după ce pierduse șansa apoteozei. El s-a plasat în afara timpului, pentru că timpul fusese deja confiscat de protagoniștii încremeniți în propria neputință sau derută. Luate rând pe rând, personajele romanului se dovedesc a fi supraviețuitori iluzorii, cadavre de cuvinte ce plutesc în derivă pe fluviul abia inventat al disperării moderniste. Axa cărții se susține, finalmente, în generozitatea cu totul inexplicabilă a lui Margaret Powers și a lui Joe Gilligan. Ei sunt singurii eroi cu adevărat pozitivi
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
se suspendă, așa încît orașul "devine tot mai abstract". Angoasată, pîndită de-o dematerializare crescîndă a mediului, corelată de o deplețiune a propriei stări ființiale ("Și ziua de azi/ s-a topit precum aburul / rănile mi le spăl / cu întîmplări iluzorii"), autoarea își află totuși un reazim într-o orientare vitală. Un reazim de sorginte feminină. Printr-o completare a unghiului de atac, versurile își recapătă culoarea grație unei reconsiderări a senzualității. A uneia discrete, pudice, deși pe alocuri cu cîte-o
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
nu pierde, nimeni nu cîștigă, totul se simplifică"), încăpățînarea oamenilor în a folosi numerele mai lungi și mai greoaie pare destul de ciudată. Poate primi, desigur, explicații bazate pe ipoteze psihologice: conservatorism (tendința de a respinge schimbările de denumiri curente), bogăție iluzorie (plăcerea de a deține milioane) etc. Cu siguranță la situația prezentă a contribuit modul de introducere a schimbării: treptat și mai ales cu păstrarea aspectului grafic al bancnotelor. Astfel, cel care privește o bancnotă cu un anume desen și cu
Denominare și denominații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7935_a_9260]