1,464 matches
-
amândoi părinții, și culmea, pe cele ,,bune și frumoase”! Dar acum, după ce-l revăzuse, chiar și pentru o clipă, la o analiză mai amănunțită, Maria remarcă asemănarea izbitoare cu tatăl său. Era înaltă, subțire ca o trestie, cu tenul fin, imaculat, cu ochi pătrunzători ,dar blajini în același timp, avea un păr negru, mătăsos, ușor ondulat, și o ținută...impecabilă. Atrăgea privirile tuturor din jur, dar a nimănui, și pentru unii era inexplicabil, în mod special.Până când..... După stagiune, Maria se
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate, sprijinit de zidul meu imaculat, un brad ciudat! Pe măsură ce-l observ, verdele-i alunecă în roșu, cetina-i se-adună și, din țepoasă, în mângâietori și catifelați fulgi de ceață se rostuiește! Pe dată, bradul se scutură și fulgii se unesc în minunate pene ce
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n zori, după dâra de
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
său, ateu convins, a simtit ceva „straniu”, a simțit că „lipseste ceva esențial” ... XXVIII. CĂLĂTORIA PRIN VIS, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. Ai grijă de mine, Cerescule Tată, Că vin spre lumea Ta imaculată. Voi trece la noapte spre Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
aș vrea să Te văd Plutind în veșmânt luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Citește mai mult Ai grijă de mine, Cerescule Tată,Că vin spre lumea Ta imaculată.Voi trece la noapte spre Tine prin visPân-am să ajung la tărâmul promis.Ancorele la mal de-acum sunt tăiatePornesc spre Tine prin eternitate.Peste vitralii pictate cu spuză de stele,Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele.Să
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
luat sfârșit. A fost o bucurie rumenă, întreagă, iar acum, la capătul ei simt o picătură dulce-amară de nostalgie...... Durează doar o clipită, apoi dispare, ca o nălucă, ca o părere, căci în căușul palmelor rămân cu un nufăr alb, imaculat al luminii de a fi femeie. Anca Munteanu
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
pe-o floare, dintr-o grădină galactică. Am așezat-o în palma ta, să se odihnească, Ardea, era foarte fierbinte, Am privit-o, mi-a zâmbit și-a adormit, Apoi a apărut luna, așternându-și lumina peste noi. Era albă, imaculată, de-o măreție rar întâlnită, Invitată la seara noastră, magica noastră seară. Referință Bibliografică: Magica noastră seară / Mihai Mircea Matei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Mircea Matei
MAGICA NOASTRĂ SEARĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383144_a_384473]
-
proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de un școlar pe care îl considera un povestitor talentat. Un astfel de afront a murdărit autoritatea și imaginea ei imaculată. A otrăvit atmosfera în care își desfășura activitatea. O femeie-înger cum era dânsa nu putea respira într-o astfel de atmosferă viciată. De aceea a plecat...nu am meritat-o...Nu am știut nici măcar să regretăm purtarea noastră și să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil semnul că putea să se întoarcă. Îi ceruse fetei îngăduința să se așeze pe banca de alături. Dacă nu era ocupată, firește!... adăugase, încercând
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
jucat de-a v-ați ascunselea cu noi, în sfârșit, zăpada a început să coboare lin și să îmbrățișeze pământul. O dată cu apariția ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi și s-a deschis la culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
pe-o floare, dintr-o grădină galactică. Am așezat-o în palma ta, să se odihnească, Ardea, era foarte fierbinte, Am privit-o, mi-a zâmbit și-a adormit, Apoi a apărut luna, așternându-și lumina peste noi. Era albă, imaculată, de-o măreție rar întâlnită, Invitată la seara noastră, magica noastră seară. Citește mai mult MAGICA NOASTRĂ SEARĂAm întins mânasă prind o stea,Am cules-o ca pe-o floare,dintr-o grădină galactică.Am așezat-o în palma ta
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
pe-o floare,dintr-o grădină galactică.Am așezat-o în palma ta,să se odihnească,Ardea, era foarte fierbinte,Am privit-o,mi-a zâmbit și-a adormit,Apoi a apărut luna,așternându-și lumina peste noi.Era albă, imaculată,de-o măreție rar întâlnită,Invitată la seara noastră,magica noastră seară.... IV. , de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016. COPACULE Am să-mi fac în scoarța ta o casă, copacule, ca să intru în
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe măsura lucrurilor pentru a le pătrunde. Cărțile mari nu sunt cele așternute de către autori imaculați pentru cititori cucernici. § Ai pus un personaj să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu mormăie dacă intervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
voi da o Ordonanță prin care voi interzice sarcinile din prima lună de după Carnaval. Doctorul de mult trebuia să-mi sugereze așa ceva... Prima noapte a serbării a fost stricată de către Astrolog! A apărut, în carne și oase, cu un bandaj imaculat ieșit, ca o dungă, de sub pălăria de fetru. Arăta bine. Drept, zâmbitor, sigur. Pentru că nu se temea de nimeni, fusese omorât o dată, lucru dovedit; cine poate fi ucis de două ori? Raționament perfect, până în clipa în care unul din oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze și câteva subțiri fire roșiatice se amestecau cu negrul și cobaltul nopții. Pata imaculată a Venerei strălucea precum diamantul de pe fruntea lui Lucifer, Împingând În umbră toate celelalte stele. Poate că ar fi trebuit să aștepte, Înainte să fie deschisă poarta. Ar fi putut să ceară acest lucru, folosindu-se de autoritatea sa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și luni Încetînd doar noaptea sub narcoza somnului și apoi din nou letargia fără sfîrșit. Dar există totdeauna o clipă, dimineața, În secunda incertă dintre inconștiență și luciditate cînd lumina se strecoară prin pleoapa abia Întredeschisă și pelicula memoriei e imaculată: simțim atunci o bucurie deplină ca și cum suferința nu ar fi existat niciodată. Abia după cîteva clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei bleumarin cu guler de blană, trasă astfel încât să-i acopere partea de jos a feței. I-am dat cinci minute după care am sunat la ușă. A răspuns o menajeră filipineză într-o rochie neagră cu un șorț alb imaculat. A ținut ușa pe jumătate deschisă și a întrebat: Da, cine este, vă rog? — Aș vrea să vorbesc cu doamna Hammond, am spus trecând de ea ca să nu-mi poată trânti ușa în nas. Nu a făcut-o. în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină pînă la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar ei auzeau scîrțîitul zăpezii sub pași. „Știți cine era?“ Îl Întrebă părintele Serghei, cînd pașii se Îndepărtară. Ochii săi aveau o strălucire dementă. „Farmacistul David Kozelsk sau Kozelski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fraudă istorică cunoscută sub pitorescul nume de pălăriada 1, care, să nu uităm, se poate comite atât înainte cât și în timpul sau după actul votării, în funcție de prilej și de eficiența autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reușit să le termine. Când puse receptorul în furcă se uită către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un peisaj alcătuit în întregime din săli goale, din caiete de recensământ imaculate, cu președinți și secretari în așteptare, delegați de partide privind neîncrezători unii spre alții, făcând socoteli în legătură cu cine ar putea câștiga și cine ar putea pierde din această situație, iar în depărtare, un membru de comisie ud și serviabil întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dacă ceva ar decurge mai rău decât se așteaptă, nefiind exclusă, prin urmare, posibilitatea ca ministrul de interne să-i abandoneze pur și simplu în voia sorții, dacă ar întreprinde vreo acțiune susceptibilă să aducă prejudicii reputației statului și purității imaculate a obiectivelor și metodelor sale. Acești trei oameni sunt ca un comando de război pe teritoriu inamic, aparent nu se întrevăd motive ca să credem că-și vor risca viața, dar toți sunt conștienți de susceptibilitățile unei misiuni care cere talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vreme, o încălțăminte mai sclipitoare decât cascheta unui soldat din garda republicană. Putea să cadă o zăpadă de-un metru, să plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate de-a lungul anilor, doisprezece jurați cântăreau greutatea capului unui om. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca Dumnezeu, moarte, copil și încă vreo câteva. Sunt cuvinte care se cer respectate, indiferent ce părere ai avea despre ele. În plus, cuvântul judecător îți zbârlește părul, chiar și atunci când nu ai nimic să-ți reproșezi și când ești imaculat ca un porumbel. Oamenii știau bine că judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și, de asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă de înduioșare. Ce contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]