7,197 matches
-
pădurilor de pe țărm. Prima denumire oficială pe care a primit-o Brazilia a fost Vera Cruz (cu varianta posterioară Santa Cruz), doar mai tîrziu impunîndu-se numele actual, Brasil, cu o dublă trimitere etimologică: la o insulă imaginară medievală, descinzînd din imaginarul celtic al Călătoriei Sfîntului Brendan, și la un arbore prețios, pau-brasil, apreciat pentru lemnul lui roșiatic. Chiar dacă pau-brasil se numește verzino în italiană, ce motiv ar fi avut portughezii să boteze un teritoriu descoperit de ei cu un termen din
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
călătorie), tradusă în mare măsură în limbi internaționale, și, mai ales, cu marile opere literare portugheze care ilustrează această tematică, Lusiada și Peregrinarea, amîndouă traduse în limba română (de Aurel Covaci epopeea și de Micaela Ghițescu romanul), amîndouă definitorii pentru imaginarul maritim și exotic. Șochează poate chiar mai mult decît ignorarea Lusiadei, axată pe călătoria lui Vasco da Gama în India, absența legăturilor cu Peregrinarea, primul roman picaresc maritim, un adevărat arhetip pentru narațiunile aventuroase plasate în Orient, scrise de europeni
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
femeile acestuia, sfetnici, boli, bucurii, războaie etc.: avem de-a face cu un excelent studiu de mentalitate care radiografiază epoca prin social și politic, dar și prin culorile și sonoritățile vremurilor respective. Ovidiu Pecican concretizează o investigație la nivel de imaginar istoric, printr-o narativitate fermecătoare, de povestitor cu vocație; autorul este preocupat de cultura aulică din vremea lui Ștefan cel Mare, prelucrând informațiile extrase din ornamente, bijuterii, vestimentație, mobilier, cântece, povești, interpretate din iconografia epocii și din atmosfera de la curte
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
care s-au suprapus alte influențe medievale și voievodale. întrebarea cheie a cărții Sânge și trandafiri este însă una mai puțin obișnuită: care este rolul imaginației în reconstituirea trecutului? Cartea lui Ovidiu Pecican se circumscrie, în acest sens, metodei investigării imaginarului, punând pe tapet rolul fantasmării (și nu al fanteziei ) în istorie. Subintitulându-și lucrarea Cultură ero(t)ică în epoca ștefaniană, autorul punctează ludic tema bicefală a cărții, printr-un joc și o formulă de captatio benevolentiae: este înțelept să
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
tardo-modernismului) ni-l arată la scara lui reală pe acest autor pe care - de fapt - îl știam. Nu este acum momentul să schițăm o biografie, fie și rezumativă, a lui Arghezi, ori să realizăm o incursiune - cât de scurtă - în imaginarul său poetic. Acestea sunt - de altfel - obiective pe care mai mizează, astăzi, numai critica literară tradiționalistă, deficitară teoretic, dar nutrind aspirații holistice. Ceea ce ar trebui să ne preocupe, în măsura în care participarea noastră la viața Cetății nu se reduce la o simplă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
sale plane desăvârșite: „n-am avut nici o șansă să/ modific unghiurile/ planurilor/ altfel de cum le-a înfățișat/ pe duna de nisip milesianul Thales”. (Umbră). În ceea ce privește peisajul marin, acesta reprezintă un cadru propice dragostei. Apa aparține prin excelență regimului nocturn al imaginarului (Gilbert Durand) și conferă fluiditate, senzualitate, muzicalitate și intimitate: „Despre femeie vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
făcute până acum privitoare la limitele afirmării subiectului în drumul său spre motivare plenară. Chiar dacă subscriem până la unele detalii formulate de Domnul Glodeanu, în cadrul câtorva astfel de jurnale, personal nu cred în autoficțiune când vine vorba de jurnale intime. Teoria imaginarului este așa de bogată în spațiile italiene, franceze, spaniole, rusești, chiar engleze în perioada romantismului târziu, încât a face astăzi operații pe cord deschis, aproape dispărut, mi se pare un joc de prelungire a unui ADN-eu care nu mai are
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
pentru urzeală, ba, pentru băteală? Așa că formula jurnalului prin implicare (fie și fictivă - camuflare, nu?!) - personagială, de atmosferă, de spațiu, i-a dat posibilitatea să rămână tot el ordonator, atât de viziune, cât și de limbaj, derivând și fragmente de imaginar, dinainte stabilit ori creat în focul creației ardente. Pentru că obsesia eliadiană a fost scrisul, dar și mărturisirea acestuia în oricare dintre publicațiile contemporane sieși, fie și în obscure tipărituri (chiar șapirografiate). Eu văd în asemenea risipire a vocației de scriitor
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Mircea Eliade (cel din Franța, dar și cel din America), (doar asupra lui, Profesorul Glodeanu s-a oprit exegetic în patru rânduri: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper citabil în celelalte scrieri când s-a adus vorba de...romanul interbelic), Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Matei Călinescu, Monica Lovinescu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
soi de plecare (,partir c'est mourir un peu", dar și a muri înseamnă să pleci ceva mai departe), cum tot o plecare este trecerea dintr-o vârstă în alta. Toate aceste tipuri de plecări sunt în măsură să stimuleze imaginarul poetic foarte dens al Roxanei Sicoe-Tirea. Rezultatul este o carte de mare coerență și profunzime. În poemul harta, care deschide volumul, plecarea bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
de mare coerență și profunzime. În poemul harta, care deschide volumul, plecarea bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă posibilitatea poetei să colinde confortabil prin ceea ce presupune a fi imaginarul celui dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență, este recreat din
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
și profunzime. În poemul harta, care deschide volumul, plecarea bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă posibilitatea poetei să colinde confortabil prin ceea ce presupune a fi imaginarul celui dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență, este recreat din perspectiva imaginarului său
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
care deschide volumul, plecarea bunicului spre alte zări (moartea sa, neenunțată ca atare, este sugerată prin verbele la timpul imperfect) îi dă posibilitatea poetei să colinde confortabil prin ceea ce presupune a fi imaginarul celui dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență, este recreat din perspectiva imaginarului său, reprodus la mâna a doua
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
dispărut. Imaginarul poetei se insinuează în imaginarul bunicului, acesta se aprinde, iar plecarea sa se transformă în acută prezență. Vechile povești și obiceiuri revin în minte, sunt transfigurate poetic, iar cel plecat dobândește o nouă existență, este recreat din perspectiva imaginarului său, reprodus la mâna a doua, filtrat prin cel al poetei: "kamikaze, explozibilul din buzunare ți s-a-nvechit/ spre sfârșit; îi spuneai zahăr candel, îl îndesai printre/ buzele tale subțiri, printre gingiile lucitoare. vroiai/ cu adevărat să arunci în
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
prietenul cel mai bun. De logodnica lui părăsită nu te-ai/îndrăgostit niciodată". Tot fragmentul este un melanj de amintiri, în care poveștile de pe front ale bunicului (în fond, tot un fel de creație literară) devin parte a unui alt imaginar, cel al poetei. Firește, între povestea originară și cea secundă există diferențe stilistice și de abordare majore. Sunt două vârste ale literaturii, două modalități de abordare a realității. George Steiner spune undeva că nimeni nu poate cuprinde toate gândurile celui
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
și în "contextul carnal" al unui enunț există o infinitate de nuanțe. Atunci, spune George Steiner, oamenii descifrează pentru a încerca să înțeleagă. Altfel spus, comunicarea însăși devine un act de traducere. Iar bunicul din acest poem, cu întregul său imaginar candid-exploziv, este un personaj creat de imaginația autoarei. Așa cum Roxana Sicoe-Tirea nu poate decât să deslușească o parte din gândurile aflate în spatele poveștilor bunicului, noi nu putem ghici toate intențiile de comunicare ale autoarei. Tot ce ne rămâne de făcut
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din poemele "Generației 2000" își au și ele locul lor bine definit și Sanda Cordoș are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără este formidabila dexteritate prozodică și stilistică, naturalețea cu care comunică în formule poetice dintre cele mai diferite, de la rimele jucăușe, unele aflate în imediata vecinătate a versului popular, până la respirația amplă, majestuoasă, a
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
plan ritualic și simbologic, o dorință neîmplinită. E o replică la o stare frustrantă, o încercare de depășire sui generis a unui real advers, potrivit definiției lui Bronislaw Malinovski. într-o conjunctură istorică adânc nefavorabilă, Mihail Bulgakov pășește pe tărâmul imaginarului, străduindu-se a se realiza în direcție psihică prin reverie iar în direcție estetică prin ficțiune. Romanul Maestrul și Margareta înlocuiește "magia bolșevică" prin magia neagră, așezându-l în locul "magului" sovietic pe Woland. Inspirat fără doar și poate din imaginea
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
încă în societățile așa-zise cultivate; de aceea poate că nu e nici o minune că fiecare urmă de pas a naturii din afara noastră ne întoarce la copilărie, adică la acea stare de vis edenic, de dulce confuzie între real și imaginar. Iar orice copilărie își are norodul ei de păpuși, adevărate izvoare de încântare și de speranță într-o lume incipientă, neîncolțită de egoism și de mâhniri ascunse. Norod pe care l-am întâlnit în Impasse Berthaud, savurându-și experiențele istoriei
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
caustice la culme. La antipodul poeticii de sugestii, nuanțe, indirectități propuse de simbolism și conturată pe un plan suficient de amplu până-n prezent, Ion Caraion se dovedește un artizan de imagini insolite în cruzimea lor, un maestru al truculenței verbului. Imaginarul său scormonește în anomalie, în putrefacție, în vermină ca-ntr-o rece satisfacție întoarsă pe dos: "când a venit războiul, de lua oamenii și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în patru labe
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
vise - prin consimțirea calmă a inevitabilului, dar și prin refugiul în introspecție și în reflectare. Iubirea e narcisistă, însă nu te oglindești în Celălalt, ci în tine însuți. Chiar și cînd este împărtășită și împlinită, iubirea adevărată se petrece în imaginar. Iar doamnele știu, de regulă, că iubiții sînt himere, plăsmuiri din basme - spun, din nou, și Tracy Chevalier și cei ce au creat tapiseriile. În alegoria Văzului, ca și în pictura ulterioară acesteia cu cîteva decenii, licornul e și o
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
tinere' și să formuleze o ipoteză clară: "există, în pofida diferențelor, un aer de grup al noilor intrați în arena literaturii noastre. În cazul ultimilor cinci publicați la Polirom, el este poate și mai accentuat și nu ține doar de un imaginar comun, de dezinhibarea despre care s-a tot vorbit și de o frondă care epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
iunie-decembrie 2014) Adrian TOMPEA 77 RECENZII Alină Hurubean (coord.), Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată Silvia BOCANCEA 89 Vintilă Mihăilescu, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului Emanuel COPILAȘ 93 Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate Cristian BOCANCEA 97 Ateismul și paradoxul tiraniei. Paul Johnson, Stalin Nicolae DRĂGUȘIN 101 Note despre autori 107 Instrucțiuni pentru autori 111 Instructions to authors 114 EDITORIAL Naționalismul. Fondul ideologic al reacțiilor europenilor la provocările actuale
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
n-ar avea nicio aderenta la o populație sărăcita și debusolata de o clasă politică coruptă de la care așteaptă cel putin salvarea economică. Din punct de vedere istoric, în spațiul românesc n-au lipsit reprezentările Europei și semnificațiile europenismului din imaginarul colectiv. Acestea sunt sinonime pentru Alexandru Murad Mironov cu modernitatea politică și cu modernizarea instituțiilor statului: Valoarea semantica generală a conceptului de Europa este modernitatea, și în această regiune modernitate înseamnă în special modernizare care se suprapune cu dorința pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa că nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba " Ce înseamna Europa?" în contextul influienței din ce in ce mai crescute a mișcărilor antidemocratice din occident". Am citat in extenso acest inventar făcut de Alexandru Mironov al reprezentărilor Europei din imaginarul colectiv pentru că toate aceste reprezentări subzista încă în discursurile publice din Republică Moldova dar și din România. Or, tocmai din perspectiva teoriei discursurilor, Sergiu Mișcoiu a analizat și a prezentat felul în care s-a configurat și s-a modificat
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]